AFFAIRE SLAVGORODSKI CONTRE L'ESTONIE

Rezoluția ResDH(2001)101 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 septembrie 2000 (definită la 12 decembrie 2000) în cauza Slavgorodski împotriva Estoniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 23 iulie 2001 în cadrul celei de a 7-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 12 septembrie 2000 în cauza Slavgorodski și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 37043/97) adresată împotriva Estoniei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 23 iulie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Vitali Slavgorodski, resortisant estonian, și Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că persoana vizată se referă în special la deschiderea corespondențelor reclamantului, în special cele adresate de Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, de către autoritățile penitenciare; întrucât, în hotărârea sa din 12 septembrie 2000, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamantul, și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis, în unanimitate, să o elimine din rol; Cu privire la faptul că, în conformitate cu prevederile regulamentului pe suport de hârtie, s-a convenit ca guvernul Estoniei să plătească reclamantului 50 000 de coroane estoniene pentru daune și cheltuieli și 17 567,60 coroane estoniene autorităților fiscale, sumă corespunzătoare taxelor care trebuie plătite pe valoarea satisfacției echitabile convenite și că decizia de eliminare a cauzei Curții Europene a Drepturilor Omului ar fi trimisă, de asemenea, președintelui Republicii, Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, după încheierea acesteia, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a fost subordonată revocarea sau soluționarea litigiului; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; având în vedere faptul că, la 7 februarie 2001, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută de regulamentul pe suport de hârtie ; că a transferat suma de 17 567,60 coroane estoniene autorităților fiscale și că decizia de radiere a cauzei Curții Europene a Drepturilor Omului a fost trimisă președintelui Republicii, președintelui Legal Chancellor mai întâi și celorlalte autorități competente, Remarcând, de asemenea, că 1 În decembrie 2000, legea privind închisoarea a intrat în vigoare, care anulează articolele relevante din Codul de procedură pentru executarea hotărârilor: art. 29 alineatul (1) din această lege prevede că autoritățile penitenciare pot deschide scrisorile trimise de către prizonieri sau care le sunt adresate, în prezența prizonierilor în cauză, cu excepția scrisorilor adresate persoanelor și instituțiilor enumerate la alineatele (4) și (5) din acest articol (în vederea examinării scrisorilor prizonierilor, precum și a mesajelor lor telefonice adresate avocaților lor, unui procuror, unei instanțe - inclusiv Curtea Europeană -, a dreptului legal Chancellor și a Ministerului Justiției este interzisă) ; Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Estoniei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2001)101

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 12 septembre 2000 (définitif le 12 décembre 2000)

dans l’affaire Slavgorodski contre l’Estonie

(adoptée par le Comité des Ministres le 23 juillet 2001,

lors de la 760

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 12 septembre 2000 dans l’affaire Slavgorodski et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des article 44 et 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 37043/97) dirigée contre l’Estonie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 23 juillet 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Vitali Slavgorodski, ressortissant estonien, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant notamment l’ouverture des correspondances du requérant, et en particulier celles adressées par la Commission européenne de Droits de l’homme, par les autorités pénitentiaires ;

Considérant que dans son arrêt du 12 septembre 2000 la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et le requérant, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle ;

Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de l’Estonie payerait 50 000 couronnes estoniennes au requérant au titre du préjudice et des frais et dépens et 17 567,60 couronnes estoniennes aux autorités fiscales, somme correspondant aux taxes à payer sur le montant de la satisfaction équitable convenue, et que la décision de radiation de l’affaire de la Cour européenne des Droits de l’Homme serait par ailleurs envoyée au Président de la République, au « Legal Chancellor » et à d’autres autorités compétentes ;

Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois final, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

S’étant assuré que le 7 février 2001 le gouvernement de l’Etat défendeur a versé au requérant la somme prévue par le règlement amiable ; qu’il avait transféré la somme de 17 567,60 couronnes estoniennes aux autorités fiscales et que la décision de radiation de l’affaire de la Cour européenne des Droits de l’Homme avait été envoyée au Président de la République, au « Legal Chancellor » et aux autres autorités compétentes,

Notant par ailleurs, que le 1

er

décembre 2000, la loi sur l’emprisonnement est entrée en vigueur, laquelle annule les articles pertinents du Code de Procédure pour l’exécution des arrêts : l’article 29, paragraphe 1, de cette loi prévoit que les autorités pénitentiaires peuvent ouvrir les lettres envoyées par les prisonniers ou qui leurs sont adressées, en présence des prisonniers concernés, à l’exception des lettres adressées aux personnes et institutions énumérées aux alinéas 4 et 5 de cet article (l’examen des lettres des prisonniers, ainsi que de leurs messages téléphoniques, adressés à leurs avocats, un procureur, une juridiction - dont la Cour européenne -, le « Legal Chancellor » et le Ministère de la Justice est interdit) ;

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Estonie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.