Guliyev și alții împotriva Armeniei

Publicat la 2 octombrie 2023 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 54896/17 Elnur GULIYEV și alții împotriva Armenia depusă la 14 iulie 2017 comunicat la 11 septembrie 2023 DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Ele sunt resortisanți azerbaezi și trăiesc în satul Alikhanli din districtul Fuzuli din Azerbaidjan. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul A. Baghirov, un avocat practicant în Baku. Conflictul general la momentul decesului Uniunii Sovietice, a apărut asupra statutului regiunii Nagorno-Karabaj. În septembrie 1991 a fost anunțată înființarea „Republicii Nagorno-Karabakh” („NKR”); în 2017 a fost redenumită „Republica Artsakh” și a căror independență nu a fost recunoscută de niciun stat sau organizație internațională.

La începutul anului 1992, conflictul s-a răspândit treptat într-un război pe scară completă care s-a încheiat cu semnarea, la 5 mai 1994, a unui acord de deces (protocolul Bishkek) de către Armenia, Azerbaidjan și NKR. După război, nu s-a atins nici o soluție politică a conflictului; situația rămâne ostilă și tensă și au existat încălcări repetate ale acordului de depunere a focului (a se vedea mai departe). Chiragov v. Armenia [GC], nr. 13216/05, §§ 12-31, 16 iunie 2015). Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Satul de origine al reclamanților, Alikhanli, a fost localizat de-a lungul liniei de contact dintre Azerbaidjan și „NKR”.

La 4 iulie 2017, satul a fost atacat de forțele armate armeniene. Doi oameni au fost uciși ca urmare a confuziei: mama primului reclamant și soția al doilea reclamant Sahiba Allahverdiyeva, născut în 1966; fiica primului reclamant și nepoata al doilea reclamant Zahra Guliyeva, născut în 2016. Al treilea reclamant a fost rănit în sânul stâng, la stânga și la piciorul stâng. Când a început bombardarea cele trei victime erau în afara caselor lor în așteptarea ca bovinele să se întoarcă din păsări. Al treilea reclamant a fost dus la spital, unde a fost operată. Patru fragmente de mortar au fost scos din corpul ei.

Reclamanții au prezentat următoarele documente: certificatul de naștere și cardul de identitate al Zahra Guliyeva menționând primul reclamant ca tatăl său și indicând anul de naștere și reședința ei la Alikhanli; cardurile de identitate a celui de-al doilea și al treilea reclamant care indică ani de naștere și reședința lor la Alikhanli; certificatul de căsătorie dintre al doilea reclamant și Sahiba Allahverdiyeva; certificat oficial care indică faptul că reclamanții, Zahra Guliyeva și Sahiba Allahveryeva au trăit în Alikhanli și menționează relația lor cu familia; un raport privind examinarea legistică a cadavrelor din Zahra Guliyeva și Sahiba Allahveryeva; un certificat medical care descrie rănile celui de-al treilea reclamant; declarații și fotografii cadavrelor din Zahra Guliyeva și Sahiba Allahveryeva.

În conformitate cu art. 2 din Convenție, primul și al doilea reclamant se plâng în legătură cu uciderea rudelor lor. Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 3 din Convenție, că închiderea regulată a satului lor de origine și presupusă vizualizare deliberată a zonelor rezidențiale civile le-au provocat anxietate, suferință și teamă constantă de a fi ucise în orice moment. Reclamanții se plâng în conformitate cu art. 8 că închiderea regulată a satului lor le-a pus înainte de o alegere dificilă de a părăsi casele lor sau de a trăi în frică constantă de a fi ucise. Reclamanții se plâng în temeiul art. 13 din Convenție că în Armenia nu a existat niciun remediu eficace pentru plângerile lor. Reclamanții se plâng în conformitate cu art. 14 din Convenție, coroborat cu articolele 2, 3, 8 și 13 că atacurile militare au fost îndreptate împotriva azerbaezilor din cauza originei lor etnice și naționale.

Banković și alții c. Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Norvegia, Polonia, Portugalia, Spania, Turcia și Regatul Unit (dec.) [GC], nr. 52207/99, CEDH 2001-XII; Issak și alții c. Turcia (dec.), nr. 44587/98, 28 septembrie 2006; Pad și alții c. Turcia (dec.), nr. 60167/00, §§§ 52-55, 28 iunie 2007; Solomou și alții c. Turcia , nr. 36832/97 §§ 48-51, 24 iunie 2008; Andreou c. Turcia , nr. 45653/99 , § 25, 27 octombrie 2009; și Medvedyev și alții c. Franța [GC], nr. 3394/03, § 64, CEDO 2010)? Reclamanții au avut la dispoziția lor un remediu intern eficace pentru plângerile lor, în sensul articolului 13 din Convenție? Dacă este cazul, au epuizat acest remediu, astfel cum prevede art. 35 § 1 (a se vedea, de exemplu, Chiragov și alții c. Armenia [GC], nr. 13216/05, §§ 115-20, 16 iunie 2015)? A primii și al doilea solicitanți dreptul la viață, garantat de art. 2 din Convenția, care a fost încălcat în acest caz?

Viața celui de-al treilea reclamant a fost amenințată în acest caz și, dacă este așa, a fost dreptul ei la viață, asigurat prin art. 2 din Convenția, încălcat? În special: (a) Forța a fost folosită în conformitate cu Convenția sau cu dreptul umanitar internațional? (b) Ce tipuri de arme au fost folosite de forțele armate pe partea “NKR” la 4 iulie 2017? (c) Au fost ținte specifice predeterminate și, dacă este cazul, care au fost aceste obiective? A fost zona în care reclamanții și familiile lor trăiesc o țintă și, dacă este așa, de ce? (d) Operațiunile militare au fost planificate și organizate astfel încât să evite sau să minimizeze, în măsura în care este posibil, orice prejudiciu asupra populației civile?

Dacă este cazul, care au fost precauțiile precise luate? Reclamanții au fost supuși unor tratamente inumane sau degradante, în încălcarea articolului 3 din Convenție, ca urmare a operațiunilor militare și a efectelor acestora? A existat vreo ingerință în dreptul reclamanților la respectarea vieții lor de familie sau a domiciliului, în sensul art. 8 § 1 din Convenție? Dacă da, această interferență a fost justificată în temeiul art. 8 § 2? 6. Reclamanții au suferit discriminări în exercitarea drepturilor Convenției datorită etniei sau naționalității sau pe orice alt motiv contrar art. 14 din Convenție? 7. Părțile sunt solicitate să furnizeze traduceri engleze a tuturor documentelor relevante. APLICARE Nr. Denumirea reclamantului Anul nașterii Elnur GULIYEV 1990 Salman GULIYEV 1959 Salminaz GULIYEVA 1965

Published on 2 October 2023

FIFTH SECTION

Application no. 54896/17 Elnur GULIYEV and Others against Armenia lodged on 14 July 2017 communicated on 11 September 2023

STATEMENT OF FACTS

A list of the applicants is set out in the appendix. They are Azerbaijani nationals and live in the village of Alikhanli in the Fuzuli district of Azerbaijan. They are represented before the Court by Mr A. Baghirov, a lawyer practising in Baku. General background At the time of the demise of the Soviet Union, the conflict over the status of the region of Nagorno-Karabakh arose. In September 1991 the establishment of the “Republic of Nagorno-Karabakh” (the “NKR”; in 2017 renamed the “Republic of Artsakh”) was announced, the independence of which has not been recognised by any State or international organisation. In early 1992 the conflict gradually escalated into a full-scale war which ended with the signing, on 5 May 1994, of a ceasefire agreement (the Bishkek Protocol) by Armenia, Azerbaijan and the “NKR”.

Following the war, no political settlement of the conflict has been reached; the situation remains hostile and tense and there have been recurring breaches of the ceasefire agreement (see further Chiragov v. Armenia [GC], no. 13216/05, §§ 12-31, 16 June 2015). The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. The applicants’ home village, Alikhanli, was located along the line of contact between Azerbaijan and the “NKR”. On 4 July 2017 the village was shelled by ethnic Armenian armed forces. Two people were killed as a result of the shelling: - the first applicant’s mother and the second applicant’s wife Sahiba Allahverdiyeva, born in 1966; - the first applicant’s daughter and the second applicant’s granddaughter Zahra Guliyeva, born in 2016. The third applicant was wounded in her left breast, left hand and left leg.

When the shelling started the three victims were outside their houses waiting for the cattle to return from pasture. The third applicant was taken to hospital where she underwent surgery. Four fragments of mortar were taken out of her body.

The applicants have submitted the following documents: the birth certificate and the ID card of Zahra Guliyeva mentioning the first applicant as her father and indicating her birth year and residence in Alikhanli; the second and the third applicants’ ID cards indicating their birth years and residence in Alikhanli; the marriage certificate between the second applicant and Sahiba Allahverdiyeva; official certificates indicating that the applicants, Zahra Guliyeva and Sahiba Allahverdiyeva lived in Alikhanli and mentioning their family relationship; a report on the forensic examination of the corpses of Zahra Guliyeva and Sahiba Allahverdiyeva; a medical certificate describing the third applicant’s wounds; witness statements and photographs of the corpses of Zahra Guliyeva and Sahiba Allahverdiyeva.

COMPLAINTS

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Do the facts of which the applicants complain in the present case fall under the jurisdiction of Armenia (compare Banković and Others v. Belgium, the Czech Republic, Denmark, France, Germany, Greece, Hungary, Iceland, Italy, Luxembourg, the Netherlands, Norway, Poland, Portugal, Spain, Turkey and the United Kingdom (dec.) [GC], no. 52207/99, ECHR 2001-XII; Issak and Others v. Turkey (dec.), no. 44587/98, 28 September 2006; Pad and Others v. Turkey (dec.), no. 60167/00, §§ 52-55, 28 June 2007; Solomou and Others v. Turkey , no. 36832/97, §§ 48-51, 24 June 2008; Andreou v. Turkey , no. 45653/99, § 25, 27 October 2009; and Medvedyev and Others v. France [GC], no. 3394/03, § 64, ECHR 2010)? 2. Have the applicants had at their disposal an effective domestic remedy for their complaints, within the meaning of Article 13 of the Convention?

If so, have they exhausted this remedy, as required by Article 35 § 1 (see, for instance, Chiragov and Others v. Armenia [GC], no. 13216/05, §§ 115-20, 16 June 2015)? 3. Has the first and second applicants’ relatives’ right to life, ensured by Article 2 of the Convention, been violated in the present case? Has the third applicant’s life been threatened in the present case and, if so, was her right to life, ensured by Article 2 of the Convention, violated? In particular: (a) Was the force used in compliance with the Convention or international humanitarian law? (b) What types of weapons were used by the armed forces on the “NKR” side on 4 July 2017? (c) Were specific targets pre-determined and, if so, which were these targets?

Was the area where the applicants and their families live a target and, if so, why? (d) Were the military operations planned and organised in such a way as to avoid or minimise as far as practicable any injury to the civilian population? If so, what were the precise precautions taken? 4. Were the applicants subjected to inhuman or degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention, as a consequence of the military operations and their effects? 5. Has there been an interference with the applicants’ right to respect for their family life or home, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention? If so, was that interference justified in terms of Article 8 § 2?