Stornelli și Sacchi împotriva Italiei

Reclamanții s-au născut în 1932, 1963, 1941 și 1940 și locuiesc în Florența. M.S. a fost proprietarul unui apartament din Florența, pe care l-a lăsat lui E.D.L. și după moartea ei către fiica sa S.L.D.B. Într-o scrisoare servită pe chiriaș în 19 octombrie 1989, M.S. A informat chiriașul că intenționează să încheie închiriere la expirarea termenului la 31 decembrie 1991 și a solicitat-o să abandoneze locația până la data respectivă. El a convocat chiriașul să apară înaintea magistratului Florenței. Prin decizia din 9 noiembrie 1989, care a fost făcută executivă la 21 noiembrie 1989, Magistratul Florenței a susținut valabilitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie anulate până la 31 decembrie 1992. La 12 iunie 1993, M.S.

a murit, soția și copiii sale – reclamanții reali – au moștenit apartamentul și au devenit parte la procedura ca moștenitori. 10. La 14 decembrie 1993, reclamanții au notificat chiriașul care o cere să abandoneze sediul. 11. La 18 ianuarie 1994, aceștia au informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 8 martie 1994. 12. Între 8 martie 1994 și 3 decembrie 1998, judecătorul a făcut nouă încercări de recuperare a posesiunii. La 27 iulie 1999, în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 431/98, chiriașul a cerut suspendarea procedurii de evacuare. 14. Procesul de evacuare a fost suspendat până la 26 ianuarie 2001. 15. La 8 martie 2001, reclamanții au notificat locatarului informand-o că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 14 mai 2001. 16. În acea dată, judecătorul a făcut o încercare și a descoperit că chiriașul a părăsit sediul la 10 mai 2001. 17. Prin urmare, reclamanții au recuperat posesia apartamentului.

18. La Hotărârea Curții în cazul Mascolo c. Italia, legislația și practicile interne relevante (n. 68792/01, §§ 14-44).

5. The applicants were respectively born in 1932, 1963, 1941 and 1940 and live in Florence. 6. M.S. was the owner of a flat in Florence, which he had let to E.D.L. and after her death to her daughter S.L.D.B. 7. In a writ served on the tenant on 19 October 1989, M.S. informed the tenant that he intended to terminate the lease on expiry of the term on 31 December 1991 and asked her to vacate the premises by that date. He summoned the tenant to appear before the Florence Magistrate. 8. By a decision of 9 November 1989, which was made enforceable on 21 November 1989, the Florence Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 31 December 1992. 9. On 12 June 1993, M.S.

died, his wife and children – the actual applicants – inherited the flat and became party to the proceedings as heirs. 10. On 14 December 1993, the applicants served notice on the tenant requiring her to vacate the premises. 11. On 18 January 1994, they informed the tenant that the order for possession would be enforced by a bailiff on 8 March 1994. 12. Between 8 March 1994 and 3 December 1998, the bailiff made nine attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful, as the applicants were not entitled to police assistance in enforcing the order for possession. 13. On 27 July 1999, pursuant to section 6 of Law no. 431/98, the tenant asked for a suspension of the eviction proceedings.

14. The eviction proceedings were suspended until 26 January 2001. 15. On 8 March 2001, the applicants served notice on the tenant informing her that the order for possession would be enforced by a bailiff on 14 May 2001. 16. On that date, the bailiff made one attempt and discovered that the tenant had left the premises on 10 May 2001. 17. Consequently, the applicants recovered possession of the flat. 18. The relevant domestic law and practice is described in the Court's judgment in the case of Mascolo v. Italy, (no. 68792/01, §§ 14-44).