CtEDO 28.07.2005 Auto

CASE OF CIMA v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
28.07.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of P1-1;Violation of Art. 6-1;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses award - domestic proceedings;Costs and expenses award - Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF CIMA v. ITALY (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

CAUZUL CIMA v. ITALIA (Declarația nr. 55161/00) JUDGMENT STRASBOURG 28 iulie 2005 FINAL 28/10/2005 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Cima v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca Camera compusă din: B.M. Zupančič Președintele Hedigan Dna Caflisch Tsatsa-Nikolovska Zagrebelsky dna Gyulumyan David Thór Björgvinsson, judecători și grefierul secțiunii Berger, deliberat în privat la 5 iulie 2005, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 55161/00) împotriva Republicii Italiene depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 55161/00) de către un național italian, dl Maurizio Cima (nr. 6 iulie 1999). Morandi Pelosi și A. Morandi, avocați care practică la Roma. Guvernul italian („Guvernul”) au fost reprezentați de agenții lor succesivi, respectiv de dl Leanza și dl I.M. Braguglia, precum și de agenții lor succesivi, respectiv de dl V. Esposito și dl Cristafulli. La 8 ianuarie 2004, Curtea (prima secțiune) a declarat cererea admisibilă. La 1 noiembrie 2004, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost atribuit nou compusă a treia secțiune (art. 52 § 1). FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1945 și trăiește în Roma. A.C., mătușa reclamantului, a fost proprietarul unui apartament din Roma, pe care l-a lăsat în C.R. Într-o scrisoare înregistrată din 10 mai 1985, A.C. a informat chiriașul că intenționează să încheie închiriere la expirarea termenului la 30 aprilie 1986 și i-a cerut să abandoneze locația până la data respectivă. Într-o scrisoare servită la chiriaș la 10 iulie 1985, A.C. a reiterat intenția ei de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară înaintea magistratului Roma. Prin decizia din 14 noiembrie 1985, care a fost făcută executivă în aceeași zi, Magistratul de la Roma a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 31 mai 1986. 10. La 29 mai 1986, A.C. a notificat locatarului care o cere să abandoneze sediul. 11. La 24 iulie 1986, ea a informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 5 august 1986. 12. Între 5 august 1986 și 20 noiembrie 1998, judecătorul a făcut treizeci și șase încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare a dovedit că nu a avut succes, deoarece A.C. nu a avut dreptul la asistență polițiară pentru executarea ordinului de posesie. 13. Între timp, la 9 noiembrie 1998, A.C. a murit și nepotul ei, reclamantul, a moștenit apartamentul. 14. La 22 iulie 1999, în conformitate cu Legea nr. 431/98, chiriașul a solicitat suspendarea procedurii de executare. 15. După aceea, într-o zi neespecificată din 1999, reclamantul a devenit parte la procedura națională. 16. Procedura de executare a fost suspendată mai întâi până la 30 mai. La 30 ianuarie 2001, chiriașul a părăsit spontan sediul și reclamantul a recuperat posesia apartamentului. II. DREPTUL DOMETIC ȘI PRACTICĂ 18. Legea și practicile interne relevante sunt descrise în hotărârea Curții în cazul Mascolo c. Italia (nr. 68792/01, §§§ 14-44). DREPTUL ARTICOLUL 1 ALEGAT AL PROTOCOLUL 1 ȘI ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI 19. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea prelungită de a recupera posesia apartamentului său, datorită lipsei de asistență de poliție. El a susținut o încălcare a dreptului său de proprietate, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” 20. De asemenea, reclamantul a susținut o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție, al căror parte relevantă prevede: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 21. Curtea a examinat anterior o serie de cazuri care pun la punct probleme similare celor din acest caz și a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 și a articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea Immobiliare Saffi , citat mai sus, §§ 46-75; Lunari v. Italia , nr. 21463/93 , §§ 34-46, 11 ianuarie 2001; Palumbo v. Italia , nr. 15919/89 , §§ 33-48, 30 noiembrie 2000). 22. Curtea a examinat cazul în cauză și constată că nu există fapte sau argumente din partea Guvernului care ar conduce la o concluzie diferită în acest caz. Prin urmare, s-a constatat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 și a art. 6 § 1 din Convenție în acest caz. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 24. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 25. Reclamantul a solicitat 14,460,80 euro (EUR) ca o justă satisfacție pentru interferența în drepturile sale. 26. Guvernul a contestat cererea. 27. În măsura în care reclamantul solicită rambursare pentru prejudiciu material, Curtea constată că poate iniția o acțiune în instanța civilă în temeiul articolului 1591 din Codul Civil care solicită compensare de la fostul său locatar pentru pierderea suportată ca urmare a restituirii proprietăților întârziere. 28. Problema din acest caz este daunele care rezultă din comportamentul ilegal al chiriașului, care, indiferent de cooperarea statului în aplicarea expulsirii ordonate de instanță, a avut obligația de a returna apartamentul proprietarului său. Infracțiunea dreptului reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor sale este mai presus de toate consecințele comportamentului ilegal al chiriașului. În consecință, Curtea constată că încălcarea articolului 6 § 1 din Convenția comisă de stat și constatată de Curtea este una procedurală care a avut loc după o astfel de conduită din partea chiriașului. 29. În consecință, Curtea constată că dreptul intern italian permite să se facă reparații pentru consecințele importante ale încălcării și consideră că cererea de justă satisfacție pentru prejudiciu material ar trebui respinsă (a se vedea În măsura în care reclamantul solicită repararea prejudiciilor morale, Curtea, hotărând în mod echitabil, îi acordă 3000 EUR. Costuri și cheltuieli 31. Reclamantul a solicitat, de asemenea, rambursarea costurilor și cheltuielilor sale juridice. El a lăsat chestiunea să fie evaluată de către Curte în mod echitabil. 32. Guvernul a contestat reclamația. 33. În măsura în care reclamantul solicită rambursarea costurilor și cheltuielilor suportate în cadrul procedurii interne, Curtea decide, având în vedere elementele de probă anterioare și perioada în cauză, să-l atribuie în mod echitabil, sub acest cap, 1000 EUR. În ceea ce privește reclamantul solicită rambursarea costurilor și cheltuielilor suportate în fața Curții, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 2.000 EUR. 34. Curtea acordă o sumă totală de 3.000 EUR pentru costurile și cheltuielile juridice. Curtea consideră oportună faptul că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. PENTRU aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUSS deține că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: (i) 3.000 EUR (3.000 EUR) pentru prejudiciu moral; (ii) 3.000 EUR (3.000 EUR) pentru costuri și cheltuieli juridice; (iii) orice impozit care poate fi impugnabil pe sumele de mai sus; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Președintele grefierului Vincent Berger Boštjan M. Zupančič

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă