PHOTOTELEM c. FRANCE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 9818/03 prezentate de PHOTELEM împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 6 septembrie 2005 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Cabral Barreto Türmen Butkevych Jočienė, Popović, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 18 martie 2003, După ce a deliberat, face următoarea decizie CU FAȚA reclamantei, SARL Phototelem, este o societate franceză, al cărei sediu social se află la Marsilia. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul B. Jacob, avocat la Paris. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Societatea reclamantă a subscris la France Telecom mai multe contracte de acces așa-numitele "contracte de acces" Prin scrisoarea din 5 noiembrie 1998, France Telecom a informat reclamanta cu privire la o creștere a tarifelor de la Fédération des que. Prin scrisoarea din 25 iunie 1999, recurenta sesizează Consiliul cu privire la concurență, considerând că aceste fapte constituie un abuz de poziție dominantă și, prin urmare, contrar articolului 8 din Ordonanța nr. 86-1243 din 1 iunie 1999 În decembrie 1986 privind libertatea prețurilor și a concurenței, Comisia a solicitat, de asemenea, pronunțarea unor măsuri de protecție. Un raportor a fost desemnat de Consiliul Concurenței. Prin scrisoarea din 28 iulie 1999, Franța Telecom a adresat raportorului cauzei o piesă intitulată "Raportul Curții de Conturi 1998." În cursul reuniunii Consiliului Concurenței din 7 octombrie 1999, raportorul și recurenta au fost audiate. Printr-o decizie din aceeași zi, Consiliul Concurenței a respins cererea de măsuri asigurătorii și a declarat cererea recurentei inadmisibile întrucât sesizarea nu conține nici o dovadă în sprijinul afirmațiilor conform cărora practicile denunțate ar constitui un abuz de poziție dominantă la 22 decembrie 1999, recurenta interjeta apel. Prin hotărârea din 9 mai 2000, instanța de apel de la Paris solicită Consiliului concurenței să depună la grefă procesul verbal al ședinței din 7 mai 2000 octombrie 1999 și să o comunice părților, astfel încât instanța să poată fi în măsură să aprecieze regularitatea formală a ședinței menționate, contestată de reclamantă. printr-o scrisoare din 18 mai 2000, Consiliul Concurenței a comunicat instanței și părților procesul verbal al ședinței din 7 octombrie 2000 octombrie 1999. Recurenta susține că procesul verbal produs nu permite asigurarea respectării art. 6 alin. Printr-o hotărâre contradictorie din 3 octombrie 2000, instanța de apel din Paris a constatat că procesul verbal comunicat de Consiliul Concurenței, care conținea data ședinței, părțile prezente, ordinea de zi și desfășurarea dezbaterilor a fost regulat. lipsa comunicării retranscrierei intervențiilor în cursul ședinței nu afectează, prin urmare, recurenta, pe de o parte, că nicio dispoziție nu prevede această comunicare și, pe de altă parte, că raportul a fost adus în contradictoriu la cunoștința părților în cursul dezbaterilor; că criticile recurentei nu sunt, prin urmare, întemeiate În ceea ce privește fondul, aceasta a respins acțiunea recurentei. Recurenta s-a asigurat, în special, că lipsa de comunicare a raportului raportorului în fața Consiliului pentru concurență înainte de încuviințare a încălcat principiul contradictoriei și cel al egalității armelor prin discutarea elementelor acestuia. Prin hotărârea din 24 septembrie 2002, Curtea de Casație a respins recursul în aceste termeni în primul rând, dacă, în cadrul unei sesizări sau al unei cereri de măsuri asigurătorii, un raportor, care nu a efectuat niciun act de punere în aplicare, se folosește de posibilitatea pe care i-o conferă art. 15 din Decretul din 29 decembrie 1986 de a-și prezenta observațiile orale în ședință, nicio încălcare a principiului contradicției sau a principiului egalității armelor nu poate rezulta din lipsa de comunicare prealabilă și scrisă a acestor observații părților, atât timp cât acestea sunt prezentate în cadrul dezbaterilor contradictorii și dacă părțile au aceeași capacitate Prevăzut, în al doilea rând, că art. 5 alineatul (2) din Decretul din 19 octombrie 1987 privind acțiunile împotriva deciziilor Consiliului concurenței vizează, nu observațiile orale menționate la art. 15 din Decretul din 29 decembrie 1986, ci raportul care indică obiecțiile reținute de raportor la sfârșitul procedurii prevăzute la art. 21 din Decretul din 1 decembrie 1986. Decembrie 1986, devenit articolul L 463-2 din Codul comercial; că, prin urmare, că este printr-o aplicare exactă a articolului 5 menționat anterior, hotărârea rețin că nu există niciun text n A fost așteptat, în sfârșit, că orice dispoziție legală n a impune Consiliului concurenței să transcrie audierile martorilor pe care îi desfășoară în ședință ; . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În ceea ce privește Consiliul Concurenței și procedura aplicabilă în fața acestuia, acesta se referă la cauza Lilly France c. Franța (dec), nr 53892/00, 3.12.02). GRIFS 1. Invocând art. 6 din convenție, recurenta se plânge de lipsa de echitate a procedurii din cauza lipsei de comunicare a raportului raportorului în fața Consiliului Concurenței. 2. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanta se plânge că a fost în imposibilitatea de a discuta în contradictoriu o piesă prezentată de adversarul său raportorului în fața Consiliului Concurenței. Recurenta contestă calitatea de raport al Curții de Conturi Aceasta se plânge că nu cunoaște originea acestui document și recunoaște că documentul a fost comunicat în toate etapele procedurii, dar se plânge că nu a fost, spre deosebire de France Telecom, asistată de un avocat specializat în dreptul economic și al concurenței. (1) Recurenta se plânge de absența comunicării raportului raportorului în fața Consiliului Concurenței și a articolului 6 din Convenția care este astfel formulată Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În ceea ce privește lipsa de comunicare a raportului raportorului în fața Consiliului Concurenței, Curtea nu consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. (2) Recurenta care se referă la art. 6 din Convenția menționată anterior și se plânge că a fost în imposibilitatea de a discuta în contradictoriu raportul Curții de Conturi mai întâi adresat de France Telecom raportorului în fața Consiliului Concurenței. Curtea constată că reclamanta nu a invocat acest aspect în fața Curții de Casație. În consecință, acest aspect trebuie respins pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea spătarului reclamantului întemeiat pe lipsa de comunicare a raportului raportorului în fața Consiliului Concurenței; Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolle A.B. Baka modulière Președintele

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITE

de la requête n

o

9818/03

présentée par PHOTOTELEM

contre la France

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 6 septembre 2005 en une chambre composée de

:

MM.

A.B.

Baka

,

président

,

J.-P.

Costa

,

I.

Cabral Barreto

,

R.

Türmen

,

V.

Butkevych

,

M

me

D.

Jočienė,

M.

D.

Popović,

juges

,

et de M

me

S.

Dollé,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 18 mars 2003,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

La requérante, la SARL Phototelem, est une société française, dont le siège social se trouve à Marseille. Elle est représentée devant la Cour par M

e

B. Jacob, avocat à Paris.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.

La société requérante a souscrit auprès de la société France Telecom plusieurs contrats d’accès dits «

Télétel

», en qualité de centre serveur et de fournisseur de services télématiques. Elle a ainsi exploité différents codes d’accès fournis par France Telecom, qui disposait d’un monopole en la matière, en acquittant des abonnements.

Par un courrier du 5 novembre 1998, France Telecom informa la requérante d’une augmentation des tarifs des abonnements qu’elle avait souscrit.

Par un courrier du 25 juin 1999, la requérante saisit le Conseil de la concurrence estimant que ces faits étaient constitutifs d’un abus de position dominante et par conséquent contraires à l’article 8 de l’ordonnance n

o

86-

1243 du 1

er

décembre 1986 relative à la liberté des prix et de la concurrence. Elle demanda également le prononcé de mesures conservatoires. Un rapporteur fut désigné par le Conseil de la concurrence.

Par un courrier du 28 juillet 1999, France Telecom adressa au rapporteur de l’affaire une pièce intitulée «

rapport de la cour des comptes 1998

».

Au cours de l’audience du Conseil de la concurrence du 7 octobre 1999, le rapporteur et la requérante furent entendus. Par une décision du même jour, le Conseil de la concurrence rejeta la demande de mesures conservatoires et déclara la requête de la requérante irrecevable

«

considérant que la saisine ne contient aucun élément probant à l’appui des allégations selon lesquels les pratiques dénoncées constitueraient un abus de position dominante

».

Le 22 décembre 1999, la requérante interjeta appel.

Par un arrêt du 9 mai 2000, la cour d’appel de Paris enjoignit au Conseil de la concurrence de déposer au greffe le procès verbal de la séance du 7

octobre 1999 et de le communiquer aux parties afin que la cour puisse être en mesure d’apprécier la régularité formelle de ladite séance, contestée par la requérante. Par un courrier du 18 mai 2000, le Conseil de la concurrence communiqua à la cour et aux parties le procès verbal de la séance du 7

octobre 1999. La requérante soutint que le procès verbal produit ne permet pas de s’assurer du respect de l’article 6 § 1 de la Convention, dès lors qu’il ne retranscrit pas le rapport du rapporteur qui n’est pas versé aux débats.

Par un arrêt contradictoire du 3 octobre 2000, la cour d’appel de Paris constata que le procès verbal communiqué par le Conseil de la concurrence et contenant la date de la séance, les parties présentes, l’ordre du jour et le déroulement des débats était régulier. Elle estima en outre que

«

l’absence de communication de la retranscription des interventions au cours de la séance ne fait pas grief à la requérante dès lors, d’une part, qu’aucune disposition ne prescrit cette communication, et d’autre part, que le rapport a été contradictoirement porté à la connaissance des parties lors des débats

; que les critiques de la requérante ne sont donc pas fondés

».

Quant au fond, elle rejeta le recours de la requérante.

La requérante se pourvut en cassation invoquant notamment que l’absence de communication du rapport du rapporteur devant le Conseil de la concurrence avant l’audience avait violé le principe du contradictoire et celui de l’égalité des armes en l’empêchant d’en discuter les éléments. Par un arrêt du 24 septembre 2002, la Cour de cassation rejeta le pourvoi en ces termes

:

«

en premier lieu, que si, à l’occasion d’une saisine ou d’une demande de mesures conservatoires, un rapporteur, qui n’a procédé à aucun acte d’investigation, use de la faculté que lui confère l’article 15 du décret du 29 décembre 1986 de présenter ses observations orales en séance, aucune violation du principe de la contradiction ni du principe de l’égalité des armes ne saurait résulter du défaut de communication préalable et écrite de ces observations aux parties, dès lors qu’elles sont présentées dans le cadre des débats contradictoires et que les parties disposent de la même faculté

;

Attendu, en second lieu, que l’article 5, alinéa 2, du décret du 19 octobre 1987, relatif aux recours exercés contre les décisions du Conseil de la concurrence, vise, non les observations orales mentionnées à l’article 15 du décret du 29 décembre 1986, mais le rapport indiquant les griefs retenus par le rapporteur à l’issue de l’instruction au fond prévue par l’article 21 de l’ordonnance du 1

er

décembre 1986, devenu l’article L 463-2 du code de commerce

; que c’est donc par une exacte application de l’article 5 précité que l’arrêt retient qu’aucun texte n’impose la transmission des observations du rapporteur au greffe de la cour d’appel

;

Attendu, enfin, qu’aucune disposition légale n’impose au Conseil de la concurrence de transcrire les auditions des témoins auxquelles il procède en séance

; qu’il n’en résulte aucune atteinte aux droits de la défense, dès lors que ces auditions sont recueillis contradictoirement au cours des débats et que les parties qui forment un recours peuvent demander à la cour d’appel de les renouveler, conformément aux article 204 et suivants du code de procédure civile (...)

».

Le droit et la pratique internes pertinents

Sur le Conseil de la concurrence et la procédure applicable devant lui, il est renvoyé à l’affaire

Lilly France c. France

(déc), n

o

53892/00, 3.12.02).

GRIEFS

rapport de la cour des comptes

» et considère que le document ne constitue qu’un document préparatoire. Elle se plaint également de ne pas connaître l’origine de ce document. Elle reconnaît que le document a été communiqué à tous les stades de la procédure mais se plaint de ne pas avoir été, contrairement à France Telecom, assistée d’un avocat spécialisé en droit économique et droit de la concurrence.

EN DROIT

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

Concernant l’absence de communication du rapport du rapporteur devant le Conseil de la concurrence, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article

54

§

2

b) de son règlement.

rapport de la cour des comptes

» adressée par France Telecom au rapporteur devant le Conseil de la concurrence.

La Cour constate que la requérante n’a pas soulevé ce grief devant la Cour de cassation.

Il s’ensuit que ce grief doit être rejeté pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35

§§

1 et

4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Ajourne

l’examen du grief du requérant tiré de l’absence de communication du rapport du rapporteur devant le Conseil de la concurrence;

Déclare

la requête irrecevable pour le surplus.

S.

Dollé

A.B.

Baka

Greffière

Président