SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 171/03 prezentate de Daniel REVEL și Michel MORA împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 15 noiembrie 2005 într-o cameră compusă din dnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Cabral Barreto Türmen Butkevych Jočienė, Popović, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 28 noiembrie 2002, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Primul reclamant, dl Daniel Revel este un resortisant francez, născut în 1950 și rezident în Rivesaltes. Al doilea reclamant, dl Michel Mora, este un resortisant francez, născut în 1942, cu reședința în Perpignan. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții erau funcționari ai serviciului public al Poștelor și Telecomunicațiilor și sunt astăzi angajați de societatea anonimă France Télécom, de la privatizarea întreprinderii în 1996. În 1985 pentru primul și 1983 pentru al doilea, reclamanții au fost câștigători ai concursului intern de tehnician al instalațiilor. Pentru a nu părăsi departamentul lor de detașare a Pirinei Orientale, în așteptarea unui post vacant pentru această calificare, ei au fost înscrise în tabelul de mutații pe o listă departamentală specială, cu milenii 1987 și 1984. La 21 noiembrie 1990, colegul lor A.M. a fost, la rândul său, laureat al concursului intern de tehnician al instalațiilor și a fost înscris pe aceeași listă cu mileniul 1992. Prin deciziile din 6 și 14 decembrie 1993 și 9 iunie 1994, acesta a fost numit în detașare, apoi a fost repartizat definitiv centrului de exploatare al rețelei naționale Perpignan în calitate de tehnician al instalațiilor. La 4 și 6 iunie 1997, directorul regional al Narbonne de France Télécom a respins acțiunea ierarhică a reclamanților în anulare a deciziilor de numire și de destituire a A.M., luate în detrimentul ordinii stabilite de lista mutațiilor departamentale și a dreptului intern aplicabil, care prevede că numirea la un grad este pronunțată după sesizarea și avizul comisiei administrative paritare (legile 634 din 13 iulie 1983 și nr. 84-16 din 11 ianuarie 1984). La 23 iulie 1997, reclamanții au sesizat Tribunalul Administrativ din Montpellier în vederea obținerii anulării acelorași decizii de numire și de revocare a A.M., precum și a deciziilor de respingere a acțiunii lor ierarhice. Prin hotărârea din 22 mai 2003, tribunalul administrativ a acceptat cererile recurentelor, conform următoarei motivații (...) cu privire la scopul de a nu primi opoziție în apărare Considerând, în primul rând, că funcționarii care aparțin unei administrații publice au calitatea de a sesiza instanța administrativă cu privire la numirile ilegale făcute în această administrație, în cazul în care acestea sunt de natură să le aducă prejudicii prin întârzierea neregulamentară a avansării sau prin acordarea acestora pentru această avansare a concurenților care nu îndeplinesc condițiile impuse de legi sau regulamente ; că, în special, orice funcționar are interesul de a continua anularea nominalizărilor și a promoțiilor făcute fie la gradul său, fie la gradele superioare ale cadrului său (...) În fond, fără a fi necesar să se pronunțe asupra celorlalte mijloace ale rejudecarei mai puțin decât în termenii celui de-al doilea paragraf din art. 12 din legea menționată anterior din 13 iulie 1983 Toate nominalizarea sau promovarea care nu este exclusiv pentru a asigura un loc de muncă vacant și pentru a permite titularului său să exercite funcțiile corespunzătoare este zero. Considerând că domnul [A.M.], câștigător al concursului intern de tehnician al instalațiilor din Franța tecom în 1990, a fost numit tehnician stagiar al instalațiilor în cadrul CPRI din Bordeaux începând cu 1 decembrie 1993 pentru a fi, în același timp, puse la dispoziția serviciului său de origine la CERN din Perpignan, înainte de a fi transferat din oficiu în interesul serviciului la 1 iunie 1994 ;că numirea domnului [A.M.], care nu a mai fost ocupat niciodată de ocuparea forței de muncă în care a fost repartizat în calitate de ajutor tehnic al instalațiilor înainte de promovarea sa, are astfel caracterul unei nominalizări pentru ordine, care este nulă și fără efect;că dnii Mora și Revel sunt, în consecință, îndreptățiți să solicite, printr-o cerere care nu poate fi întârziată, anularea deciziilor din 6 decembrie 1993, 14 decembrie 1993 și 9 iunie 1994 prin care domnul [A.M.] a fost numit tehnician al instalațiilor stagiare ale France Télécom la centrul CPRI din Bordeaux începând cu 1 decembrie 1993, apoi transferat în interesul serviciului la CERN din Perpignan începând cu 1 iunie 1994, precum și cele din 4 iunie și 6 iunie 1997 prin care directorul regional al France Télécom și-a respins recursul grațios împotriva unor astfel de decizii GRIEF Invouchuche la: art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții se plâng de durata excesivă a procedurii în fața Tribunalului Administrativ din Montpellier, cererea lor fiind înregistrată la data de 23 iulie 1997 și n care a dat naștere unei hotărâri conform căreia, la 22 mai 2003, este aproape de șase ani mai târziu. ÎN DREPT reclamanții se plâng de durata procedurii și la art. 1 din convenție, ale căror dispoziții relevante se citesc după cum urmează: Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestații cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea amintește jurisprudența sa bine stabilită, potrivit căreia la art. 1 se aplică în cazul în care: există o În plus, procedura trebuie să fie direct decisivă pentru dreptul în cauză, art. 1 care nu se mulțumește, pentru a intra în joc, cu o legătură slabă și cu repercusiuni îndepărtate (a se vedea, printre multe altele, Fayed Regatul Unit, Hotărârea din 21 septembrie 1994, seria A n 294 B, p. 45-46, § Mason și Van Zon c. Țările de Jos, Hotărârea din 28 septembrie 1995, seria 327-A, p. 17, § 44 Balmer-Schafroth și alții c. Elveția, Hotărârea din 26 august 1997, Rec., 1997 IV, p. 1357, § 32). În speță, Curtea arată că procedura administrativă inițiată de solicitanți avea ca obiect anularea deciziilor referitoare la numirea unei părți terțe A.M. Cu toate acestea, Curtea trebuie să verifice dacă acest drept astfel recunoscut reclamanților la nivel național poate fi calificat drept drept drept. Curtea constată că, în cazul în care dreptul la respectarea ordinii mutațiilor stabilite de lista departamentală se referea la activitatea profesională a reclamanților, la originea procedurii în cauză nu putea avea în ea dreptul la respectarea ordinii mutațiilor stabilite de lista departamentală menționată anterior și a jurisprudenței Curții în această privință. nici măcar un impact direct asupra carierei lor în cadrul France Télécom și, prin urmare, asupra situației lor patrimoniale. Întradevăr, pronunțarea nulității numirii colegului lor A.M de către instanța administrativă nu le-a acordat reclamanților niciun drept de a se vedea între ei chiar promovate în acest fapt, fie la postul de A.M. sau la orice alt post de tehnician al instalațiilor din departament. Instanțele au susținut pe deplin în fața Curții că poziția lor în cadrul listei de mutații le-ar putea permite să pretindă o astfel de numire ca urmare a anulării celei a colegului lor. Or, Numai dreptul reclamanților la o numire cu titlu personal ar fi putut purta un caracter civil în speță. Prin urmare, Curtea consideră că dreptul revendicat în cursul procedurii în cauză nu poate fi calificat drept drept drept civil în sensul articolului 6 alineatul (1) mai sus menționat, iar la încheierea acestei proceduri nu putea avea decât repercusiuni îndepărtate asupra drepturilor cu caracter civil ale reclamanților, fără a fi decisiv pentru aceste drepturi în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Prin urmare, rezultă că persoana în cauză este incompatibilă cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 3 și trebuie respinsă în conformitate cu articolul Cu aceste motive, Curtea, cu majoritate, declară cererea inadmisibilă. Dolle A. B. B. Aka Președinte
de la requête n
o
171/03
présentée par Daniel REVEL et Michel MORA
contre la France
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15
novembre
2005 en une chambre composée de
:
MM.
A.B.
Baka
,
président
,
J.-P.
Costa
,
I.
Cabral Barreto
,
R.
Türmen
,
V.
Butkevych
,
M
me
D.
Jočienė,
M.
D.
Popović,
juges
,
et de M
me
S.
Dollé,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 28 novembre 2002,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le premier requérant, M. Daniel Revel est un ressortissant français, né en 1950 et résidant à Rivesaltes. Le second requérant, M. Michel Mora, est un ressortissant français, né en 1942 et résidant à Perpignan.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
Les requérants étaient fonctionnaires du service public des Postes et Télécommunications et sont aujourd’hui employés par la société anonyme France Télécom, depuis la privatisation de l’entreprise en 1996.
En 1985 pour le premier et 1983 pour le second, les requérants furent lauréats du concours interne de technicien des installations.
Afin de ne pas quitter leur département d’affectation des Pyrénées Orientales, dans l’attente d’un poste vacant pour cette qualification, ils furent inscrits au tableau des mutations sur une liste départementale spéciale, avec les millésimes 1987 et 1984.
Le 21 novembre 1990, leur collègue A.M. fut, à son tour, lauréat du concours interne de technicien des installations, et fut inscrit sur la même liste avec le millésime 1992. Par décisions des 6 et 14 décembre
1993 et 9
juin 1994, il fut nommé en détachement, puis définitivement affecté au centre d’exploitation du réseau national de Perpignan en qualité de technicien des installations.
Les 4 et 6 juin 1997, le directeur régional de Narbonne de France Télécom rejeta le recours hiérarchique des requérants en annulation des décisions de nomination et d’affectation de A.M., prises selon eux au mépris de l’ordre fixé par la liste des mutations départementales et du droit interne applicable, qui prévoit que la nomination à un grade est prononcée après saisine et avis de la commission administrative paritaire (lois
n
o
83
‑
634 du 13
juillet
1983 et n
o
84-16 du 11 janvier 1984).
Le 23
juillet 1997, les requérants saisirent le tribunal administratif de Montpellier en vue d’obtenir l’annulation des mêmes décisions de nomination et d’affectation de A.M., ainsi que des décisions de rejet de leur recours hiérarchique.
Par jugement du 22 mai 2003, le tribunal administratif fit droit aux demandes des requérants, selon la motivation suivante
:
«
(...) Sur les fins de non recevoir opposées en défense
:
Considérant, en premier lieu, que les fonctionnaires appartenant à une administration publique ont qualité pour déférer à la juridiction administrative les nominations illégales faites dans cette administration, lorsque celles-ci sont de nature à leur porter préjudice en retardant irrégulièrement leur avancement ou en leur donnant pour cet avancement des concurrents qui ne satisfont pas aux conditions exigées par les lois ou règlements
; que, notamment, tout fonctionnaire a intérêt à poursuivre l’annulation des nominations et promotions faites soit à son grade, soit aux grades supérieurs de son cadre
(...)
Au fond
:
Sans qu’il soit besoin de statuer sur les autres moyens de la requête
:
Considérant qu’aux termes du deuxième alinéa de l’article
12 de la loi susvisée du 13
juillet
1983
:
«
Toute
nomination ou toute promotion qui n’intervient pas exclusivement en vue de pourvoir à un emploi vacant et de permettre à son titulaire d’exercer les fonctions correspondantes est nulle.
»
;
Considérant que M. [A.M.], lauréat du concours interne de technicien des installations de France télécom en 1990, a été nommé technicien stagiaire des installations au CPRI de Bordeaux à compter du 1
er
décembre 1993 pour être, dans le même temps, mis à la disposition de son service d’origine au CERN de Perpignan, avant d’y être muté d’office dans l’intérêt du service le 1
er
juin
1994
; que la nomination de M. [A.M.], qui n’a jamais cessé d’occuper l’emploi dans lequel il était affecté en qualité d’aide technicien des installations avant sa promotion, revêt ainsi le caractère d’une nomination pour ordre, qui est nulle et de nul effet
; que MM. Mora et Revel sont par suite fondés à demander, par une requête qui ne peut être tardive, l’annulation des décisions des 6
décembre
1993, 14
décembre
1993 et 9
juin
1994 par lesquelles M. [A.M.] a respectivement été nommé technicien des installations stagiaire de France Télécom au centre CPRI de Bordeaux à compter du 1
er
décembre
1993, puis muté dans l’intérêt du service au CERN de Perpignan à compter du 1
er
juin 1994, ainsi que celles des 4 juin et 6 juin 1997 par lesquelles le directeur régional de France Télécom a rejeté leur recours gracieux contre de telles décisions
».
GRIEF
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de la durée excessive de la procédure devant le tribunal administratif de Montpellier, leur requête devant cette juridiction ayant été enregistrée le 23
juillet 1997 et n’ayant donné lieu à un jugement que le 22
mai
2003, soit près de six ans plus tard.
Les requérants se plaignent de la durée de la procédure et invoquent l’article
6
§
1 de la Convention, dont les dispositions pertinentes se lisent comme suit
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
La Cour rappelle sa jurisprudence bien établie, selon laquelle l’article
6
§
1 s’applique lorsqu’il existe une « contestation » sur un «
droit
» « de caractère civil » que l’on peut prétendre, au moins de manière défendable, reconnu en droit interne. Il doit s’agir d’une « contestation » réelle et sérieuse ; elle peut concerner aussi bien l’existence même d’un droit que son étendue ou ses modalités d’exercice. En outre, l’issue de la procédure doit être directement déterminante pour le droit en question, l’article
6
§
1 ne se contentant pas, pour entrer en jeu, d’un lien ténu ni de répercussions lointaines (voir, parmi beaucoup d’autres,
Fayed
c.
Royaume
‑
Uni
, arrêt du 21 septembre 1994, série A n
o
294
‑
B, p.
45-46, §
56
;
Masson et Van Zon c. Pays-Bas
, arrêt du 28
septembre
1995, série
A
n
o
327-A, p. 17, § 44
;
Balmer-Schafroth et autres c.
Suisse
, arrêt du 26
août 1997,
Recueil des arrêts et décisions
1997
‑
IV, p. 1357, § 32).
En l’espèce, la Cour relève que la procédure administrative engagée par les requérants avait pour objet l’annulation de décisions portant sur la nomination d’un tiers
– à un poste de technicien des installations à Perpignan. Devant les juridictions internes, les requérants ont soutenu avec succès que cette nomination était illégale car elle portait atteinte à leur droit au respect de l’ordre fixé par la liste de mutation départementale.
Cependant, la Cour doit rechercher si ce droit ainsi reconnu aux requérants sur le plan national peut être qualifié de droit «
de caractère civil
» au sens de l’article 6 § 1 précité et de la jurisprudence de la Cour en la matière.
La Cour constate que, si le droit au respect de l’ordre des mutations fixé par la liste départementale se rattachait à l’activité professionnelle des requérants, l’issue de la procédure en cause ne pouvait avoir en elle
‑
même aucune incidence directe sur leur propre carrière au sein de France Télécom et par voie de conséquence sur leur situation patrimoniale. En effet, le prononcé de la nullité de la nomination de leur collègue A.M par le tribunal administratif n’a octroyé aux requérants aucun droit à se voir eux
‑
mêmes promus de ce fait, que ce soit au poste de A.M. ou à tout autre poste de technicien des installations dans le département. Les requérants n’ont d’ailleurs nullement soutenu devant la Cour que leur position au sein de la liste de mutation pouvait leur permettre de prétendre à une telle nomination à la suite de l’annulation de celle de leur collègue. Or,
seul le droit des requérants à une nomination à titre personnel aurait pu revêtir un «
caractère civil
» en l’espèce.
Dès lors, la Cour estime que le droit revendiqué au cours de la procédure en question ne saurait être qualifié de droit de caractère civil au sens de l’article 6 § 1 précité, et que l’issue de cette procédure ne pouvait avoir que des répercussions lointaines sur les droits de caractère civil des requérants, sans être déterminante pour ces droits au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.
Il s’ensuit que le grief est incompatible
ratione materiae
avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35
§
3 et doit être rejeté en application de l’article
35
§
4.
Par ces motifs, la Cour, à la majorité,
Déclare
la requête irrecevable.
S.
Dollé
aka
Greffière
Président