FOUQUIER c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
FOUQUIER c. FRANCE (CtEDO, 2005)
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 74092/01 prezentată de Patrick FOUQUIER împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 6 septembrie 2005 într-o cameră compusă din domnii Cabral Barreto, președintele J.-P. Costa Butkevych mei Mularoni Fura-Sandström Jočienė, Popović, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 3 august 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament pe propria răspundere, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie ÎN FAPT Reclamantul este un cetățean francez rezident în Bois-Guillaume (Franța). Acesta este reprezentat în fața Curții de către avocatul R. Sedillot din Rouen. Guvernul pârât a fost reprezentat de agentul său, dl Abraham, căruia i-a succedat în funcția sa dl E. Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele, astfel cum au fost prezentate de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este angajat al societății Gaz din Franța (GDF) și exercită profesia de adjunct al șefului exploatației Rouen, regiunea Normandia. La 21 noiembrie 1996, directorul regional a fost informat cu privire la noua evaluare a ocupării forței de muncă, care rezultă dintr-o circulară PERS 946 din 25 aprilie 1994 a directorilor generali ai întreprinderii de inginerie din Franța (EDF) și GDF, care a stabilit o nouă metodă de evaluare a locurilor de muncă ocupate de agenții de deu-GDF. La 29 iulie 1997, reclamantul a formulat o cerere de abrogare a acestei circulare, care a făcut obiectul unui refuz implicit. La 29 iulie 1997, Consiliul a adresat Consiliului o cerere de anulare a acestui refuz, ordonă directorului GDF să abroge circulara și să îl condamne la plata a 10 000 FRF (1524 EUR) pentru cheltuielile de judecată nerambursabile. La 12 decembrie 1997, GDF a prezentat un memoriu în apărare, la care reclamantul a răspuns la 6 aprilie 1998. La 29 octombrie 1998, președintele secțiunii 7 a Consiliului de Stat i-a transmis un memoriu în intervenție din partea Federației Naționale a Sindicatelor C.G.T. ale Salariaților Industriilor Electrici, Nucleari și Gazieri (F.N.E. Prin scrisoarea din 20 noiembrie 2000, președintele l-a informat pe reclamant că decizia care urmează să fie luată poate fi întemeiată pe un motiv de ordine publică, întemeiat pe faptul că cererea ar putea fi respinsă ca fiind adusă în fața unei instanțe competente (trebuie citită în mod incompetent mai întâi) pentru a afla, stabilindu-i un termen de 15 zile pentru a prezenta observații. Prin Hotărârea din 7 februarie 2001, Consiliul de Stat a respins recursul reclamantului. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plângea de durata procedurii, pe care o considera excesivă. Într-o scrisoare din 7 septembrie 2001, el se plângea de absența unui dublu grad de jurisdicție, Consiliul de Stat hotărând în primă și în ultimă instanță, în măsura în care acțiunea se referă la anularea unui act al cărui domeniu de aplicare se întindea dincolo de jurisdicția unei singure instanțe administrative. LA 1 iulie 2005, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Subsemnatul, dl Edwige BELLIARD, agent al guvernului francez, declară că guvernul francez propune să plătească domnului Patrick Fouquier suma de 1 000 EUR (mii de euro) în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi prejudiciul moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 29 iunie 2005, Curtea a primit de la consiliul reclamantului următoarea declarație Eu, domnul Richard Sedillot, avocat, notă că guvernul francez este pregătit să plătească domnului Patrick Fouquier suma de 1 000 EUR (mii de euro) în vederea unei soluționări a cauzei care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi prejudiciul moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, am renunțat la orice altă pretenție împotriva Franței cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cazul din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle Cabral Barreto Presidente