Fouquier împotriva Franței

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 74092/01 prezentată de Patrick FOUQUIER împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 6 septembrie 2005 într-o cameră compusă din domnii Cabral Barreto, președintele J.-P. Costa Butkevych mei Mularoni Fura-Sandström Jočienė, Popović, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 3 august 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament pe propria răspundere, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie ÎN FAPT Reclamantul este un cetățean francez rezident în Bois-Guillaume (Franța).

Acesta este reprezentat în fața Curții de către avocatul R. Sedillot din Rouen. Guvernul pârât a fost reprezentat de agentul său, dl Abraham, căruia i-a succedat în funcția sa dl E. Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele, astfel cum au fost prezentate de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este angajat al societății Gaz din Franța (GDF) și exercită profesia de adjunct al șefului exploatației Rouen, regiunea Normandia. La 21 noiembrie 1996, directorul regional a fost informat cu privire la noua evaluare a ocupării forței de muncă, care rezultă dintr-o circulară PERS 946 din 25 aprilie 1994 a directorilor generali ai întreprinderii de inginerie din Franța (EDF) și GDF, care a stabilit o nouă metodă de evaluare a locurilor de muncă ocupate de agenții de deu-GDF.

La 29 iulie 1997, reclamantul a formulat o cerere de abrogare a acestei circulare, care a făcut obiectul unui refuz implicit. La 29 iulie 1997, Consiliul a adresat Consiliului o cerere de anulare a acestui refuz, ordonă directorului GDF să abroge circulara și să îl condamne la plata a 10 000 FRF (1524 EUR) pentru cheltuielile de judecată nerambursabile. La 12 decembrie 1997, GDF a prezentat un memoriu în apărare, la care reclamantul a răspuns la 6 aprilie 1998. La 29 octombrie 1998, președintele secțiunii 7 a Consiliului de Stat i-a transmis un memoriu în intervenție din partea Federației Naționale a Sindicatelor C.G.T. ale Salariaților Industriilor Electrici, Nucleari și Gazieri (F.N.E.

Prin scrisoarea din 20 noiembrie 2000, președintele l-a informat pe reclamant că decizia care urmează să fie luată poate fi întemeiată pe un motiv de ordine publică, întemeiat pe faptul că cererea ar putea fi respinsă ca fiind adusă în fața unei instanțe competente (trebuie citită în mod incompetent mai întâi) pentru a afla, stabilindu-i un termen de 15 zile pentru a prezenta observații. Prin Hotărârea din 7 februarie 2001, Consiliul de Stat a respins recursul reclamantului. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plângea de durata procedurii, pe care o considera excesivă. Într-o scrisoare din 7 septembrie 2001, el se plângea de absența unui dublu grad de jurisdicție, Consiliul de Stat hotărând în primă și în ultimă instanță, în măsura în care acțiunea se referă la anularea unui act al cărui domeniu de aplicare se întindea dincolo de jurisdicția unei singure instanțe administrative.

LA 1 iulie 2005, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Subsemnatul, dl Edwige BELLIARD, agent al guvernului francez, declară că guvernul francez propune să plătească domnului Patrick Fouquier suma de 1 000 EUR (mii de euro) în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi prejudiciul moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale.

Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 29 iunie 2005, Curtea a primit de la consiliul reclamantului următoarea declarație Eu, domnul Richard Sedillot, avocat, notă că guvernul francez este pregătit să plătească domnului Patrick Fouquier suma de 1 000 EUR (mii de euro) în vederea unei soluționări a cauzei care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi prejudiciul moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

În plus, am renunțat la orice altă pretenție împotriva Franței cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cazul din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle Cabral Barreto Presidente

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 74092/01 présentée par Patrick FOUQUIER contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 6 septembre 2005 en une chambre composée de : MM. I. Cabral Barreto , président , J.-P. Costa , V. Butkevych , M mes A. Mularoni , E. Fura-Sandström , D. Jočienė, M. D. Popović, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 3 août 2001, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant français résidant à Bois-Guillaume (France).

Il est représenté devant la Cour par M e R. Sédillot, avocat à Rouen. Le gouvernement défendeur était représenté par son agent, M. R. Abraham, auquel a succédé dans ses fonctions M me E. Belliard, Directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères. Les faits, tels qu’ils ont été présentés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le requérant est salarié de la société Gaz de France (GDF) et exerce la profession d’adjoint au chef d’exploitation de Rouen, région Normandie. Le 21 novembre 1996, il fut informé par le directeur de région de la nouvelle évaluation de son emploi, résultant d’une circulaire PERS 946 du 25 avril 1994 des directeurs généraux d’Electricité de France (EDF) et GDF qui établissait une nouvelle méthode d’évaluation des emplois occupés par les agents d’EDF-GDF.

Le requérant forma auprès du directeur de GDF une demande d’abrogation de cette circulaire, qui fit l’objet d’un refus implicite. Il saisit le 29 juillet 1997 le Conseil d’Etat d’une demande tendant à ce qu’il annule ce refus, ordonne au directeur de GDF d’abroger la circulaire et le condamne à lui verser 10 000 FRF (1524 EUR) au titre des frais de justice non remboursables. Le 12 décembre 1997, GDF déposa un mémoire en défense, auquel le requérant répliqua le 6 avril 1998. Le 29 octobre 1998, le président de la 7 e sous-section du Conseil d’Etat lui transmit un mémoire en intervention de la Fédération nationale des Syndicats C.G.T. des Salariés des Industries électriques, nucléaires et gazières (F.N.E.

– C.G.T.). Par lettre du 20 novembre 2000, le président informa le requérant de ce que la décision à intervenir était susceptible d’être fondée sur un moyen d’ordre public, tiré de ce que la requête était susceptible d’être rejetée comme portée devant une juridiction compétente (il faut lire « incompétente ») pour en connaître, en lui fixant un délai de quinze jours pour présenter des observations. Le requérant fit connaître ses observations par lettre du 11 décembre 2000. L’audience eut lieu le 10 janvier 2001. Par arrêt du 7 février 2001, le Conseil d’Etat rejeta le recours du requérant. GRIEFS 1. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée de la procédure, qu’il estimait excessive.

2. Dans une lettre du 7 septembre 2001, il se plaignait de l’absence de double degré de juridiction, le Conseil d’Etat ayant statué en premier et dernier ressort, dans la mesure où le recours visait l’annulation d’un acte dont le champ d’application s’étendait au-delà du ressort d’un seul tribunal administratif. EN DROIT Le 1 er juillet 2005, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je soussignée, M me Edwige BELLIARD, Agent du Gouvernement français, déclare que le gouvernement français offre de verser à M. Patrick Fouquier la somme de 1 000 EUR (mille euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

Cette somme, qui couvrira le préjudice moral ainsi que les frais et dépens, sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

» Le 29 juin 2005, la Cour a reçu du conseil du requérant la déclaration suivante : « Je soussigné, M e Richard Sedillot, avocat, note que le gouvernement français est prêt à verser à M. Patrick Fouquier la somme de 1 000 EUR (mille euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. Cette somme, qui couvrira le préjudice moral ainsi que les frais et dépens, sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la France à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle.

S. Dollé I. Cabral Barreto Greffière Président