CtEDO 23.05.2006 Auto

MARION et MARION c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
23.05.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
MARION et MARION c. FRANCE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 43751/02 prezentată de Andre MARION și Colette MARION împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 23 mai 2006 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Cabral Barreto mes Mularoni Fura-Sandström Jočienė, judecători și domnii Dolle, grefiere de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 4 decembrie 2002, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere decizia parțială din 3 mai 2005, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamanții, dnii André Marion și Colette Marion născută Bats, sunt cetățeni francezi, născuți în 1942, respectiv 1946 și rezidenți în Forges Le Bains. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către dl Chaigneau, avocat la Paris. Guvernul francez ( Edwige Belliard, director de afaceri juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții dețin o proprietate în Forges Baiele adiacente cu cea a doamnei B. Aceste proprietăți sunt separate printr-un gard împotriva căruia a fost construit garajul reclamanților. La 16 decembrie 1996, doamna B. sesizează instanța judecătorească din Palaceau cu privire la o acțiune în limitare. Prin hotărâre înainte de a pronunța drept și contradictoriu din 4 martie 1997, tribunalul judecătoresc din Palaceau desemnează un expert însărcinat cu stabilirea contradictorie a limitei între proprietățile doamnei B. și ale reclamanților. Acesta și-a prezentat raportul de competență la 30 martie 1998. Prin hotărârea contradictorie din 3 noiembrie 1998, tribunalul din Palacea homologua concluziile expertului și i-a condamnat pe reclamanți să dea înapoi cu 10 cm închiderea și garajul lor în termen de o lună de la pronunțarea hotărârii sub pedeapsa unei penalități definitive de 500 de franci pe zi de întârziere. Instanța a dispus executarea provizorie a hotărârii. La 6 noiembrie 1998, reclamanții au răspuns la apelul de pronunțare a hotărârii. Prin hotărârea contradictorie din 15 noiembrie 2000, tribunalul din Paris a confirmat, în toate dispoziiile sale, hotărârea pronunțată, cu excepia asprime care va fi provizorie, și a adăugat obligaia reclamanților de a proceda la îndepărtarea tuturor plantaiilor din zona 10 cm în termen de 30 de zile de la notificarea [de la data hotărârii] sub penalități cu titlu cominatoriu, care a trecut acest termen, de 500 de franci pe zi de întârziere printr-un act din 7 iunie 2001, doamnă B. a solicitat reclamanților să se adreseze în fața tribunalului de mare instanță da .Evry pentru a obține suma de 69 500 Franci în cadrul lichidării penalității cu titlu cominatoriu la 31 mai 2001 și al pronunțării unei noi penalități cu titlu cominatoriu de 1000 de franci pe zi de întârziere. Reclamanții au emis o hotărâre în interpretarea hotărârii din 15 noiembrie 2000 în fața instanței de apel din Paris. Procedura în fața instanței de mare instanță din Evry a fost pronunțată în așteptarea hotărârii de interpretare. Printr-o hotărâre contradictorie rectificativă din 16 ianuarie 2002, instanța de apel din Paris a precizat că hotărârea Tribunalului de Ceans din 15 noiembrie 2000 trebuie interpretată în sensul că aceasta înseamnă că limita separativă va fi înălțată cu 10 cm pe proprietatea [reclamanților] și garajul acestora, doamna [B.] care își menține dreptul de a stabili sau nu un nou închidere pe această limită. ; a declarat că a avut loc o interpretare cu privire la celelalte puncte ridicate de [solicitanți] printr-o hotărâre contradictorie din 19 martie 2002, instanța de executare a Tribunalului de Mare Instanță d a fost o acțiune în revendicare de proprietate și nu o acțiune în limitare și care contesta mijloacele de probă reținute de judecători, în special raportul de competență, s-au ocupat de casare la 30 ianuarie 2001. Consilierul raportor a fost desemnat la 10 ianuarie 2002 și-a transmis raportul la 5 martie 2002. Prin hotărârea din 18 iunie 2002, Curtea de Casație a respins recursul reclamanților. Doamna B. a răspuns la apelul judecătorului de executare din 19 martie 2002 printr-o hotărâre din 4 aprilie 2003, instanța de apel din Paris a confirmat hotărârea în ceea ce o privește pe doamna B. din cererea sa de a primi o penalitate de 152,45 EUR în cadrul lichidării asprime [dar nu în ultimul rând prin adăugarea condamnării] în solidum a reclamanților care urmează să fie plătiți doamnei B. suma de 1500 EUR în cadrul lichidării datoriei GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de lipsa comunicării raportului consilierului raportor în apropierea Curții de Casație, în timp ce acesta ar fi fost comunicat avocatului general. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul își expune pe cât în urma hotărârilor Vecine c. Franța din 8 februarie 2000 și Meftah c. Franța din 26 iulie 2002, Curtea de Casație a instituit noi mecanisme și a modificat modalitățile de pronunțare și de judecată a cauzelor. El precizează că, începând cu 5 februarie 2002, pentru cauzele care țin de domeniul civil, în cazul în care raportul sau fișa de orientare întocmite de consilierul raportor sunt depuse la grefa civilă, acesta din urmă editează automat un aviz pentru a informa avocații Consiliului părților cu privire la data depunerii și la posibilitatea de a veni să consulte raportul sau fișa de orientare la sediul grefei Guvernul prezintă în anexă o scrisoare de la primul președinte al Curții de Casație adresată la 23 ianuarie 2002, președintelui ordinii avocaților către Consiliul de administrație, în care anunță cu privire la instituirea acestor noi mecanisme. Guvernul constată că, deși reclamanții s-au ocupat de casare la 30 ianuarie 2001, noul mecanism era în vigoare la 5 martie 2002, data la care raportorul și-a depus raportul. Prin urmare, acesta concluzionează că reclamanții au putut, prin intermediul avocatului lor, să aibă cunoștință de raportul consilierului raportor și că cauza lor trebuie considerată inadmisibilă pentru lipsa vădită de temei. Reclamantul nu și-a dorit să facă alte observații pe fond. Curtea, având în vedere informațiile furnizate de guvern și în lipsa unei contestații din partea reclamantului cu privire la acest aspect, deduce că acesta din urmă a putut, prin intermediul avocatului său, să aibă cunoștință de raportul consilierului raportor. Prin urmare, Curtea nu percepe nicio aparență de încălcare a echității procedurii. Aceasta consideră că această cauză este în mod vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție, după încetarea aplicării articolului 29 alineatul (3) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii inadmisibile. Dolle A.B. Baka Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă