GERGELY v. HUNGARY

RESPONDENT

HUN

HOTĂRÂRE

06.09.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Partly inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

GERGELY v. HUNGARY (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SEGUNDA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 23364/03 de Tibor GERGELY împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 6 septembrie 2005 în calitate de Cameră compusă din: J.-P. Președintele Costa A.B. Baka Türmen Jungwiert Ugrekhelidze Jočienė Popović, judecători și dna S. Dollé Având în vedere cererea depusă la 6 iunie 2003, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Dl Tibor Gergely, reclamantul, este un național maghiar care s-a născut în 1951 și locuiește în Budapesta. El este reprezentat în fața Curții de către dl Bordács, un avocat care practică în Budapesta. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În 1991, reclamantul a introdus o acțiune la Curtea Regională de Budapesta, care a stat în calitate de instanță de primă instanță, cerând anularea contractului și deținerea unui stat imobiliar. Curtea a avut audieri la 13 septembrie 1993 și 16 februarie 1994 și 5 decembrie 2000. La 8 iunie 2001, Curtea Regională a respins acțiunea reclamantului, declarând că nu și-a demonstrat cererile. La 11 decembrie 2002, Curtea Supremă, în calitate de instanță de a doua instanță, a respins recursul reclamantului. La 7 octombrie 2003, Curtea Supremă a respins ca fiind inadmisibilă petiția de reexaminare a reclamantului, fără o examinare a fondului. În contextul disputei de mai sus, reclamantul a solicitat deschiderea anchetelor împotriva persoanelor terțe necunoscute pentru presupusul falsificare de documente. La 6 aprilie 2005, Biroul de Investigații din Budapesta a întrerupt ancheta. COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. În plus, cu privire la echitatea și rezultatul cazurilor, reclamantul se bazează pe articolele 6 și 14 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1. HOTĂRÂREA 1. Reclamantul se plânge de durata primei proceduri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție care, în partea sa relevantă, prevede după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. 2. Reclamantul se plânge, de asemenea, de echitatea primei proceduri în temeiul articolelor 6 și 14 din Convenție și de rezultatul cazului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, Curtea observă că reclamantul nu a efectuat în mod corespunzător o cerere de reexaminare în fața Curții Supreme. Rezultă că, în ceea ce privește această parte a cererii, nu au fost epuizate căile de recurs interne, în conformitate cu art. 35 § 1, această plângere trebuie, în consecință, respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Prin urmare, această plângere este incompatibilă în temeiul dispozițiilor convenției în temeiul articolului 35 § 3 și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerii reclamantei cu privire la durata procedurii civile; declara restul cererii inadmisibil. Dolle J.-P. Președintele grefierului Costa