Nastasi împotriva Italiei

Secțiunea a treia Cerere nr. 1365/02 prezentată de Antonino NASTASI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 8 septembrie 2005 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Caflisch Bîrsan Tsatsa-Nikolovska dnii Zagrebelsky Myjer, David Thór Björgvinsson, judecători și dnii V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 26 noiembrie 2001, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Antonino Nastasi, este un resortisant italian, născut în 1947 și rezident la Cuneo. El este reprezentat în fața Curții de către M. Cardinale, avocat la Trapani.

Guvernul pârât este reprezentat de agentul său, domnul I. M. Braguglia, și de co-adjunctul său, domnul Lettieri. Circumstanțele de la speculă Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul este deținut începând cu 30 ianuarie 1996 din cauza mai multor ordonanțe de plasare în detenție provizorie emise în cadrul anchetelor privind mafia. Mai 1999, printr-o hotărâre a Tribunalului din Marsala, reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă de șase ani de detenție pentru posesie ilegală de material exploziv. În plus, printr-o hotărâre din 19 mai 2000, tribunalul din Trapani l-a condamnat pe reclamant la condamnare pe viață pentru asocierea infractorilor de tip mafiot, crimă și posesie ilegală de arme de foc.

Între timp, la 8 decembrie 1999, Tribunalul din Palermo a ordonat ca reclamantul să fie pus în arest provizoriu pentru crimă. Supunerea reclamantului la regimul special de detenție Din cauza apartenenței sale la Mafia și având în vedere pericolul său, reclamantul a fost supus încă de la începutul detenției sale regimului special de detenție prevăzut la articolul bis. Legea privind sistemul penitenciar (Legea nr. 354 din 1975) în vigoare a mai multor hotărâri adoptate de ministrul justiției.

Modificată prin Legea nr. 356 din 7 august 1992, această dispoziție permite suspendarea totală sau parțială a aplicării regimului normal de detenție în cazul în care motivele de ordine și de siguranță publică la data În cazul în care, în urma unei cereri din partea unui stat membru sau a unei cereri din partea unui stat membru sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unei cereri din partea unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unei țări terțe, statul membru în cauză poate solicita,

în cazul în care statul membru în cauză nu a formulat o cerere din partea unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al unui stat membru al unei țări terțe sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al Uniunii sau a unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru sau a unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al

unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru sau a unui stat membru al unui stat membru sau a cărui al unui stat membru sau a cărui al unui stat membru sau a cărui al unui stat sau a unui stat membru sau a cărui stat membru sau a cărui stat membru sau a unui stat membru sau a unui stat membru sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat membru sau a unui stat membru sau a unui stat sau a unui stat membru sau a - interdicția de a primi sume de bani care depășesc o anumită sumă și mai mult de un pachet pe lună care conține lenjerie - interdicția de a participa la activități culturale, ntregi și sportive - interdicția de a exercita activități artizanale - interdicția de a alege și de a fi ales ca reprezentant al deținuților.

Reclamantul a atacat Tribunalul din 23 decembrie 2000 în fața tribunalului de aplicare a pedepselor din Torino. Prin ordonanța din 31 ianuarie 2001, notificată reclamantului la 5 februarie 2001, Tribunalul, confirmând în același timp aplicarea regimului special reclamantului, a ridicat limitarea privind primirea coletelor din exterior. La o dată care nu a fost precizată, reclamantul s-a ocupat de casare. Înalta instanță a fixat data la 21 septembrie 2001 data la care a fost pronunțată în instanță. Prin ordonanța din aceeași zi, aceasta a respins recursul pentru absența interesului, deoarece termenul de valabilitate a actului de declarare a fost expirat la 26 iunie 2001. Din dosar reiese că reclamantul este încă supus regimului special de detenție.

Verificarea corespondenței reclamantului A aflat de la elementele dosarului că corespondența cu avocatul reclamantului este supusă controlului administrației Ö Õ Õ ï , în special, reclamantul a întocmit o copie a două scrisori care fac parte din corespondența sa cu avocatul său, care poartă ștampila care dovedește controlul efectuat de autoritățile penitenciare.

Dreptul și practica internă relevante În hotărârea sa Ospina Vargas, Curtea a rezumat dreptul și practica internă relevantă în ceea ce privește regimul special de detenție aplicat în speță și în ceea ce privește controlul corespondenței (Ospina Vargas c. Italia, n 40550/98, §§ 23-33, 14 octombrie 2004). De asemenea, Curtea a menționat modificările introduse prin Legea nr 279 din 23 decembrie 2002 ( ibidem Ținând cont de această reformă și de deciziile Curții (în ultimă instanță Hotărârea Ganci c. Italia din 30 octombrie 2003, §§ 19-31), Curtea de Casație și-a retras jurisprudența anterioară și a considerat că un deținuți are interesul de a avea o decizie, chiar dacă perioada de valabilitate a l 4599, Zara GrieFS 1. Reclamantul susține că regimul de detenție la care este supus de mult timp constituie un tratament inuman și degradant și invocă articolele 3, 17 și 18 din convenție.

(2) Reclamantul declară o încălcare a dreptului său la respectarea vieții sale de familie din cauza restricțiilor și modalităților vizitelor familiale și din cauza faptului că trebuie să își ispășească pedeapsa departe de familie și se plânge și de încălcarea dreptului său la respectarea corespondenței sale. (3) Reclamantul se plânge că nu a dispus de o cale de atac eficientă împotriva deciziilor care se aplică regimului special de detenție. 4. În cele din urmă, acesta menționează că dreptul la detenție este exercitat de dreptul la detenție din cauza supunerii la regimul special de detenție.

La 2 septembrie 2004, Curtea a comunicat cererea guvernului pârât și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia cauzei la 6 decembrie 2004. Reclamantul a fost invitat să își prezinte observațiile ca răspuns înainte de 22 februarie 2005. Deoarece a primit un răspuns din partea sa, o scrisoare recomandată cu confirmare de primire i-a fost trimisă de către grefa din 30 mai 2005, prin care a informat că, în lipsa oricărui răspuns, Curtea ar putea considera că … La 14 iunie 2005, avocatul reclamantului a primit această scrisoare, dar nu a fost trimis niciun răspuns Curții. În plus, din dosar reiese că reclamantul nu a adresat nicio scrisoare Curții începând cu 24 februarie 2003. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție.

În plus, Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția nr. De fapt, Curtea a trebuit deja să se pronunțe asupra întrebărilor ridicate de reclamant, iar alte instanțe care au același obiect sunt pe rol în fața sa. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Premier

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 1365/02 présentée par Antonino NASTASI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 8 septembre 2005 en une chambre composée de : MM. B.M. Zupančič , président , L. Caflisch , C. Bîrsan , M me M. Tsatsa-Nikolovska , MM. V. Zagrebelsky , E. Myjer, David Thór Björgvinsson, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 26 novembre 2001, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Antonino Nastasi, est un ressortissant italien, né en 1947 et résidant à Cuneo. Il est représenté devant la Cour par M e C. Cardinale, avocat à Trapani.

Le gouvernement défendeur est représenté par son agent, M. I. M. Braguglia, et par son coagent adjoint, M. N. Lettieri. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le requérant est détenu depuis le 30 janvier 1996 en raison de plusieurs ordonnances de placement en détention provisoire émises dans le cadre d’enquêtes concernant la mafia. Le 1 er mai 1999, par un jugement du tribunal de Marsala, le requérant fut condamné à une peine de six ans de réclusion pour détention illégale de matériel explosif. En outre, par un arrêt du 19 mai 2000, la cour d’assises de Trapani infligea au requérant la réclusion criminelle à perpétuité pour association de malfaiteurs de type mafieux, meurtre et possession illégale d’armes à feux.

Entre temps, le 8 décembre 1999, le tribunal de Palerme avait ordonné que le requérant fût placé en détention provisoire pour homicide. La soumission du requérant au régime spécial de détention En raison de son appartenance à la mafia et compte tenu de sa dangerosité, le requérant a été assujetti dès le début de sa détention au régime de détention spéciale prévu par l’article 41 bis de la loi sur le système pénitentiaire (la « loi n o 354 de 1975 ») en force de plusieurs arrêtés adoptés par le ministre de la Justice. Modifiée par la loi n o 356 du 7 août 1992, cette disposition permet la suspension totale ou partielle de l’application du régime normal de détention lorsque des raisons d’ordre et de sécurité publics l’exigent.

L’application du régime spécial a été prorogée pour des périodes successives de six mois, la dernière décision communiquée à la Cour datant du 21 juin 2001. Tous les arrêtés ont appliqué au requérant les restrictions suivantes : - limitation à une seule entrevue ou un appel téléphonique par mois avec des membres de la famille ; - interdiction des entrevues avec des tierces personnes ; - interdiction de recevoir de sommes d’argent dépassant un certain montant et plus d’un ou deux colis par mois contenant du linge ; - interdiction de participer à des activités culturelles, récréatives et sportives ; - interdiction d’exercer des activités artisanales ; - interdiction d’élire et d’être élu comme représentant des détenus.

Le requérant attaqua l’arrêté du 23 décembre 2000 devant le tribunal d’application des peines de Turin. Par une ordonnance du 31 janvier 2001, notifiée au requérant le 5 février 2001, le tribunal, tout en confirmant l’application du régime spécial au requérant, leva la limitation concernant la réception de colis provenant de l’extérieur. A une date qui n’a pas été précisée, le requérant se pourvut en cassation. La haute juridiction fixa au 21 septembre 2001 la date de l’audience. Par une ordonnance de ce même jour, elle rejeta le pourvoi pour absence d’intérêt, car le délai de validité de l’arrêté attaqué avait expiré le 26 juin 2001. Il ressort du dossier que le requérant est encore soumis au régime spécial de détention.

Le contrôle de la correspondance du requérant Il appert des éléments du dossier que la correspondance avec l’avocat du requérant est soumise au contrôle de l’administration pénitentiaire. En particulier, le requérant a produit copie de deux lettres faisant partie de sa correspondance avec son avocat, portant le cachet qui prouve le contrôle effectué par les autorités pénitentiaires.

Le droit et la pratique internes pertinents Dans son arrêt Ospina Vargas, la Cour a résumé le droit et la pratique internes pertinents quant au régime de détention spécial appliqué en l’espèce et quant au contrôle de la correspondance ( Ospina Vargas c. Italie , n o 40750/98, §§ 23-33, 14 octobre 2004). Elle a aussi fait état des modifications introduites par la loi n o 279 du 23 décembre 2002 ( ibidem ). Compte tenu de cette réforme et des décisions de la Cour (en dernier lieu l’arrêt Ganci c. Italie du 30 octobre 2003, §§ 19-31), la Cour de cassation s’est écartée de la jurisprudence antérieure et a estimé qu’un détenu a intérêt à avoir une décision, même si la période de validité de l’arrêté attaqué a expiré, et cela en raison des effets directs de la décision sur les arrêtés postérieurs à l’arrêté attaqué (Cour de cassation, première chambre, arrêt du 26 janvier 2004, déposé le 5 février 2004, n o 4599, Zara ). GRIEFS 1. Le requérant allègue que le régime de détention auquel il est soumis depuis longtemps constitue un traitement inhumain et dégradant.

Il invoque les articles 3, 17 et 18 de la Convention. 2. Le requérant allègue une violation de son droit au respect de sa vie familiale en raison des restrictions et des modalités des visites familiales et du fait de devoir purger sa peine loin de sa famille. Il se plaint également de la violation de son droit au respect de sa correspondance. 3. Le requérant se plaint de ne pas avoir disposé d’un recours effectif contre les décisions prorogeant l’application du régime spécial de détention. 4. Il fait état, enfin, de l’impossibilité d’exercer son droit à l’instruction du fait de la soumission au régime spécial de détention. Le requérant invoque l’article 2 du Protocole n o 1. EN DROIT Le 2 septembre 2004, la Cour a communiqué la requête au gouvernement défendeur.

Ce dernier a présenté ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de l’affaire le 6 décembre 2004. Le requérant a été invité à présenter ses observations en réponse avant le 22 février 2005. Aucune réponse de sa part n’étant parvenue, un courrier en recommandé avec accusé de réception lui a été envoyé par le greffe le 30 mai 2005, l’avertissant qu’en l’absence de toute réponse, la Cour pourrait estimer qu’il n’entendait plus maintenir sa requête et décider de la rayer du rôle. L’avocat du requérant a reçu cette lettre le 14 juin 2005, mais aucune réponse n’a été envoyée à la Cour. Par ailleurs, il ressort du dossier que le requérant n’a adressé aucune lettre à la Cour depuis le 24 février 2003. Partant, la Cour estime que le requérant n’est pas intéressé par l’issue de sa requête, et en conclut qu’il n’entend plus la maintenir au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.

La Cour considère en outre qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. En effet, la Cour a déjà eu à se prononcer sur les questions soulevées par le requérant, et d’autres requêtes ayant le même objet sont pendantes devant elle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Greffier Président