CtEDO 20.09.2005 Auto

HAMDI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
20.09.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
HAMDI c. ITALIE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

Secțiunea a patra Cerere nr. 1071/03 prezentată de Abderrahim HAMDI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 20 septembrie 2005 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Bonello Pellonpää Traja Zagrebelsky Garlicki, Mijović, judecători și domnii O Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 17 decembrie 2002, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, domnul Abderrahim Hamdi, este un resortisant marochin, născut în 1969 și deținut în prezent la penitenciarul din Milano. El este reprezentat în fața Curții de către domnul A. Villini, avocat la Castiglione Delle Stiviere (Mantua). Guvernul pârât a fost reprezentat de agentul său, domnul I.M. Braguglia, și de co-agentul său, dl Crisafolli. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 24 iulie 1999, Y a fost asasinat. Lacrima crimei a fost un cuțit. La 25 iulie 1999, X, un martor ocular al crimei, care a fost, de asemenea, victima unei tentative de omucidere, a fost interogat de un reprezentant al Parchetului. El a declarat că agresiunea împotriva lui Y a fost comisă de trei persoane, printre care și reclamantul. Această versiune a faptelor a fost confirmată de un alt martor ocular, Z, care se afla totuși la o anumită distanță de locul crimei și care, spre deosebire de X, nu-l cunoștea pe reclamant. La 18 aprilie 2000, A a fost interogat de către părți cu ocazia unei audieri (incidență probatorie) în fața judecătorului de judecată preliminare ( Printr-o ordonanță din 23 noiembrie 2000, Curtea a Uniunii Europene a declarat că nu este posibil să se interogheze X cu privire la dezbateri, deoarece acest martor a devenit de negăsit. Pe baza articolului 512 din Codul de Procedură Penală, Curtea a decis să utilizeze pentru decizia pe motive întemeiate declarațiile pe care X le-a făcut reprezentantului Parchetului. În timpul dezbaterilor, Z și alți oameni care au asistat la anumite secvențe de agresiune trăsnet au fost interogați. Prin Hotărârea din 5 decembrie 2000, tribunalul din Mantua a condamnat B și pe reclamant pentru crimă, tentativă de omor și port cu armă la 18 ani și șase luni de închisoare. În iulie 1999, X a făcut obiectul unei plângeri privind rănirea și rănirea de către B. Prin urmare, trebuia să fie considerat o persoană acuzată într-o procedură legată de conexitate, ale cărei declarații trebuiau să fie prezentate în scris împreună cu celelalte elemente de probă care confirmă credibilitatea acestora [art. 192 alineatul (3) din CPP]. Or, modalitățile cu care a avut loc agresiunea în litigiu puteau fi reconstituite pe baza declarațiilor comune ale lui X și ale celorlalți respondenți la dezbateri. Aceasta a dus la faptul că A, B și reclamantul, la bordul unei mașini, se apropiaseră de mașina victimelor. X fugise apoi și fusese urmărit și rănit de B și de reclamant. În cele din urmă, cei doi s-au întors la mașini, unde se afla Y, și au ucis. Acest lucru a fost confirmat, de asemenea, de rezultatele unei expertize medico-legale, care a avut în vedere ADN-ul lui X, Y și B cu urmele de sânge găsite la locul crimei. În plus, el însuși a declarat că a fost îndepărtat în compania lui B după fapte, circumstanță confirmată de A. În ceea ce privește mărturia acestuia din urmă, instanța de judecată a considerat că numai declarațiile făcute reprezentantului Parchetului erau credibile și că versiunea furnizată în timpul luării deciziei din 18 aprilie 2000 nu putea fi reținută. Printr-o hotărâre din 18 ianuarie 2002, Curtea din Brescia a redus pedeapsa aplicată reclamantului la 12 ani și 6 luni de închisoare. Aceasta a considerat că declarațiile făcute de X reprezentantului Parchetului au fost acceptate ca probe în mod corespunzător. Prin hotărârea din 13 noiembrie 2002, Curtea de Casație, considerând că instanța de judecată a recursului a motivat în mod logic și corect toate punctele controversate, l-a decăzut pe reclamant din recursul său. GRIEF Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de o lipsă de echitate a procedurii penale împotriva sa. El susține că a fost condamnat în ciuda existenței probelor cu descărcare de gestiune și pe baza declarațiilor lui X, un martor pe care nu l-a avut niciodată posibilitatea de a interoga. La 24 noiembrie 2004, președintele secțiunii a invitat guvernul Italiei să își prezinte observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Guvernul pârât și-a prezentat observațiile la grefa Curții la 11 martie 2005. Printr-o scrisoare din 22 martie 2005, observațiile guvernului au fost transmise reprezentantului reclamantului, care a fost invitat să prezinte, înainte de 26 aprilie 2005, observațiile ca răspuns și cererile de satisfacție echitabilă pe care dorește să le prezinte în numele reclamantului. Întrucât nu a primit niciun răspuns la scrisoarea din 22 martie 2005, printr-o scrisoare recomandată din 13 mai 2005, grefa Curții a atras atenția reprezentantului reclamantului asupra faptului că termenul pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai scurt și că nu a fost solicitată nicio prelungire. Partea reclamantă a fost, de asemenea, informată că, în cazul în care circumstanțele ar da impresia că nu mai intenționa să-și mențină cererea, Curtea ar fi putut să șteargă cauza din rol. La 23 mai 2005, reprezentantul reclamantului a primit scrisoarea din 13 mai. Cu toate acestea, nu a răspuns niciodată. Prin urmare, Curtea consideră că reclamantul nu este interesat de soarta cererii sale și concluzionează că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În plus, Curtea consideră că nu există nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului garantate de Convenția nr. a impus continuarea examinării cererii în temeiul articolului fine din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă