Secțiunea a patra Cerere nr. 60212/00 prezentată de Pietro MERENDINO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 20 septembrie 2005 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Casadevell Pellpä Maruste Traja Zagrebelsky, Šikuta, judecători și M. O Având în vedere cererea formulată mai sus la 16 decembrie 1999, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât la 23 martie 2004, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, dl Pietro Merendino, este un resortisant italian născut în 1965 și rezident în Misilmeri (Palerme). Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost examinat mai întâi de către medicul închisorii și ulterior de către un specialist ortoped. Reclamantul a fost examinat ulterior de către un medic legist specialist în ortopedie la alegerea sa. Acesta din urmă a fost considerat că a fost de dorit să dea o autopsie reclamantului pentru a efectua noi examinări medicale (tomografie axială computerizată, rezonanță magnetică etc.) și, eventual, la o artroscopie fie cu caracter diagnostic sau de reconstrucție a ligamentelor și de replantare a meniscului. În timpul detenției, reclamantul a prezentat trei cereri pentru a fi admis într-un centru specializat, pentru a fi eliberat din cauza stării sale de sănătate și, din nou, pentru a fi eliberat fie pentru a fi pus în detenție la domiciliu într-un spital sau într-un centru de îngrijire și, din nou, pentru a fi eliberat din nou. De fiecare dată când instanța sesizată a fost admisă într-un centru de îngrijire, dar autoritățile penitenciare nu au pus în aplicare hotărârea sau au făcut-o cu întârziere. GRIEFS Invouchuche la: art. 3 din convenție, reclamantul se plânge de întârzierea pe care a pus-o la dispoziția administrației competente să o execute la ordinul de executare a ordinului de azil din Palermo. ÎN DREPT la 13 noiembrie 2003, Curtea a invitat guvernul Italiei să prezinte, înainte de 19 februarie 2004, observațiile sale privind admisibilitatea și bunul având în vedere că Curtea a acordat o prelungire, aceste observații au fost primite la 25 martie 2004. Printr-o scrisoare din 30 martie 2004, observațiile guvernului au fost transmise reclamantului care a fost invitat să comunice, înainte de 27 aprilie 2004, observațiile pe care dorește să le prezinte ca răspuns și să prezinte cererile sale de satisfacție echitabilă. Întrucât nu a primit niciun răspuns la scrisoarea din 30 martie 2004, printr-o scrisoare din 6 mai 2004, grefa Curții a atras atenția reclamantului asupra faptului că nu a depus o scrisoare în răspuns. Reclamantul nu a răspuns la această scrisoare. Nu a răspuns nici la o scrisoare care i-a fost trimisă la 21 iunie 2004. La 25 noiembrie 2004 și 3 mai 2005, reclamantul a fost invitat (prin scrisoare recomandată, ale cărei confirmări de primire au fost semnate) să indice dacă dorește să mențină cererea și a fost informat că, în cazul în care nu răspundea, Curtea ar putea anula cauza de la rol. Reclamantul nu a răspuns la această scrisoare. Prin urmare, Curtea consideră că reclamantul nu este interesat de landul cererii sale și concluzionează că nu mai este necesar să o mențină în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că: Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se șteargă cererea de rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol.
Requête n
o
60212/00
présentée par Pietro MERENDINO
contre l’Italie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 20 septembre 2005 en une chambre composée de
:
Sir
Nicolas
Bratza
,
président
,
MM.
J.
Casadevall
,
M.
Pellonpää
,
R.
Maruste
,
K.
Traja
,
V.
Zagrebelsky,
J.
Šikuta,
juges
,
et de M. M.
O’Boyle,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 16 décembre 1999,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur le 23 mars 2004,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Pietro Merendino, est un ressortissant italien né en 1965 et résidant à Misilmeri (Palerme).
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Placé en détention provisoire à la prison «
Pagliarelli
» de Palerme, le 2
avril 1999 le requérant se blessa au genou.
Le requérant fut soigné d’abord par le médecin de la prison et par la suite par un spécialiste en orthopédie.
Le requérant fut ultérieurement examiné par un médecin légiste spécialiste en orthopédie de son choix. Ce dernier estima qu’il était souhaitable d’hospitaliser le requérant pour procéder à de nouveaux examens médicaux (tomographie axiale computérisée, résonance magnétique, etc.) et éventuellement à une arthroscopie soit à caractère diagnostique soit de reconstruction des ligaments et de remise en place du ménisque.
Pendant la détention, le requérant présenta trois demandes visant à être admis dans un centre spécialisé, à être remis en liberté en raison de son état de santé et, à nouveau, à être soit remis en liberté soit placé en détention à domicile dans un hôpital ou dans un centre de soins et, encore une fois, à nouveau à être mis en liberté.
A chaque fois la juridiction saisie ordonna l’admission du requérant dans un centre de soin mais les autorités pénitentiaires ne donnèrent pas exécution à la décision ou le firent avec retard.
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint du retard qu’a mis l’administration pénitentiaire à donner exécution à l’ordre d’hospitalisation de la cour d’assises de Palerme.
Le 13 novembre 2003, la Cour a invité le Gouvernement de l’Italie à présenter avant le 19 février 2004 ses observations sur la recevabilité et le bien
‑
fondé de la requête. La Cour ayant accordé une prorogation, ces observations lui sont parvenues le 25 mars 2004. Par une lettre du 30 mars 2004, les observations du Gouvernement ont été transmises au requérant qui a été invité à communiquer avant le 27 avril 2004 les observations qu’il souhaitait présenter en réponse et à soumettre ses demandes de satisfaction équitable.
N’ayant reçu aucune réponse à la lettre du 30 mars 2004, par un courrier du 6 mai 2004 le greffe de la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait qu’il n’avait pas déposé d’observations en réponse. Le requérant n’a pas répondu à ce courrier. Il n’a pas non plus répondu à un courrier qui lui a été envoyé le 21 juin 2004.
Les 25 novembre 2004 et 3 mai 2005, le requérant a été invité (par lettre recommandée, dont un accusé de réception est revenu signé) à indiquer s’il souhaitait maintenir la requête et a été informé que s’il ne répondait pas, la Cour pourrait rayer l’affaire du rôle. Le requérant n’a pas répondu à ce courrier.
Partant, la Cour estime que le requérant n’est pas intéressé par l’issue de sa requête et en conclut qu’il n’entend plus la maintenir au sens de l’article
37 § 1 a) de la Convention.
La Cour considère en outre qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1
in fine
de la Convention.
Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer la requête du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Michael
O’Boyle
Nicolas
Bratza
Greffier
Président