AFFAIRE ABDULKADIR AYDIN ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

20.09.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle (règlement amiable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ABDULKADIR AYDIN ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA ABDULKADR AYDIN ȘI ALTELE c. TURCIA (Cercetarea nr. 53909/00) HOTĂRÂREA AMBALIERE STRASBURG 20 septembrie 2005 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Abdulkadir Ayd Türmen Butkevych Jočienė, Popović, judecători și a dlui Dolle, graffière de sectiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 7 decembrie 2004 și 30 august 2005, încuviințarea hotărârii, adoptat la această ultimă dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 53909/00) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care trei resortisanți ai acestui stat, domnii. Abdulkadir Ayd Primii doi reclamanți sunt reprezentați de cel de-al treilea, avocat la Diyarbakr. Guvernul turc ( noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la Convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11]. Cererea a fost atribuită celei de-a treia secții a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. Prin decizia din 7 decembrie 2004, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 1 noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. La 31 martie 2005, după un schimb de corespondență, graffière a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 21 aprilie și, respectiv, 6 iulie 2005, reclamanții și guvernul au prezentat declarații oficiale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. Reclamanții s-au născut în 1956, 1953 și 1968 și își au reședința în Diyarbak Înființat în martie 1996, DBP este reprezentat în 42 de orașe din Turcia. 11. La 1 iunie 1998, Comitetul director al partidului a decis să organizeze o călătorie în departamentele K S-a decis că președintele partidului, Refik Karakoç, și toți membrii consiliului director vor participa la această călătorie al cărei obiectiv era să întâlnească populația și grupurile civile din sud-estul Turciei. 12. Secretarul general al partidului a comunicat programul de vizitare a prefectelor orașelor care trebuiau să marcheze etapele acestei călătorii. Președinții locali ai DBP au făcut același lucru. 13. La 5 iunie 1998, secțiunea locală a partidului de la Diyarbakr a adoptat o decizie de organizare a găzduirii participanților la această călătorie și a dorit ca delegația să aibă loc prin înființarea unui convoi auto. 14. La 9 iunie 1998, o cerere în acest sens a fost depusă la prefectura Diyarbakar. La aceeași dată, delegația partidului, care se confrunta cu numeroase obstacole la intrarea în K.R.E.R.E.R., a trebuit să părăsească zona fără să se poată întâlni cu nimeni. În mod similar, la intrarea în Bitlis, delegația DBP a fost confruntată în apropierea populației locale și a membrilor forțelor de ordine care le interzic intrarea în oraș. Cu această ocazie, și cu toate că au făcut cerere, liderii partidului nu au putut obține o lege prefectorială privind interdicția de intrare în acest oraș. Prin urmare, delegația a fost constrânsă să se întoarcă pe drumul său. În cele din urmă, DBP se confruntă cu aceleași dificultăți la intrarea în Van, Mardin și Diyarbakarr. 16. Mai mult decât atât, conducerea securității statului, care se pronunță în numele prefectului regiunii aflate în situație de urgență, a refuzat să dea autorizația impusă de secțiunea locală a partidului din Diyarbakr pentru organizarea primirii delegației. Ea a precizat cu această ocazie că art. 11 litera (k) din Legea nr. 2935 privind regiunea aflată în situație de urgență se referea la organizarea unei astfel de adunări. 17. La 10 iunie 1998, secțiunea locală a D La 11 iunie 1998, conducerea securităii statului, în numele prefectului, și-a reînnoit interdicia și a renotifiat decizia adresată secretarului regional al DPB. 19. Prin comunicatele de presă din 11, 12 și 13 iunie 1998, DBP a protestat împotriva decretelor de interzicere luate împotriva sa. ÎN JUST 20. La 10 mai 2005, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamanților În calitatea mea de reprezentant al reclamanților, observ că, în vederea unei soluționări a cauzei, având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să plătească, cu titlu gratuit, fiecăruia dintre reclamanții Abdulkadir Ayd.n, Edip Samanch și Semir Güzel suma de 2 000 EUR (două mii de euro) pentru prejudicii, precum și 2 000 EUR (două mii de euro) pentru reclamanții reuniți pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, adică un total de 8 000 EUR (8 mii de euro). Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Reclamanții acceptă această propunere și renunță, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la originea cererii respective. Ei declară cauza definitiv soluționată. Prezenta declarație se soluționează în cadrul procedurii amiabile la care au ajuns guvernul și reclamanții. În plus, ei sunt hotărâți să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 21. La 6 iulie 2005, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Declar că, în vederea unei soluționări a cauzei care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc propune să plătească, cu titlu gratuit, fiecăruia dintre reclamanții Abdulkadir Ayd În plus, guvernul reamintește că decretul-lege nr 285, adoptat la 10 iulie 1987 și: situația de urgență în mai multe departamente, a fost retras în toate departamentele în cauză la 30 noiembrie 2002. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Mai mult decât atât, statul membru în cauză este obligat să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 22. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile [art. 39 din convenție]. Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 23. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Decide să șteargă cazul din rol Preluând act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 20 septembrie 2005 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Modulul Președinte