AFFAIRE SEHMUS AYDIN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

22.12.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Non-lieu à examiner l'art. 6-3;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Remboursement partiel frais et dépens

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE SEHMUS AYDIN c. TURQUIE (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA ȘEHMUS AYDIN c. TURCIA (solicitarea nr. 40297/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 22 decembrie 2004 DEFINITIVF 22/03/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. B.M. Zupančič președinte Caflisch Türmen Biersan Zagrebelsky mes Gyulumyan Jaeger, judecători și al domnului V. Berger, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera consiliului la 2 decembrie 2004, renunță la hotărâre că, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 40297/98) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, Șehmus Ayd reclamanta a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului din 16 februarie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului). Reclamantul, care a fost admis în beneficiul asistenței judiciare, este reprezentat de dl N. Terzi, avocat la Izmir. (art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11) Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11]. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții (art. 52 1 din regulament. La 15 iunie 2000, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice restul cererii guvernului. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prin scrisoarea din 24 septembrie 2003, Curtea a informat părțile că se va pronunța, în temeiul articolului 29 alineatul (1) și al articolului 3 din Convenție, atât cu privire la admisibilitate, cât și la fondul restului cererii. În noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. La 13 decembrie1995, reclamantul a fost arestat de către secția antiteroristă din cadrul Direcției pentru securitate d .Izmir, apoi reținut la sediul secțiunii menționate. În timpul arestului său, reclamantul a fost interogat și a mărturisit că a fost implicat în mai multe activități în cadrul PKK (răspândire și asistență financiară). 11. În aceeași zi, reclamantul a fost mai întâi ascultat de procurorul Republicii lângă curtea de securitate din statul Izmir, care a dispus arestarea sa provizorie. În fața procurorului și a judecătorului, el a contestat conținutul declarațiilor sale semnate de poliție. La 8 februarie 1996, procurorul l-a pus sub acuzare pe reclamant în fața Curții de Securitate a statului, compusă din trei magistrați de carieră, printre care unul care se află sub jurisdicția militară. Reprovocat reclamantului că a acordat asistență PKK, acesta a solicitat condamnarea sa în temeiul art. 169 din Codul Penal și 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. 13. La 21 martie 1996, când a fost prezentat pentru prima dată în fața Curții de Securitate a statului, reclamantul a pledat nevinovat și a contestat acuzațiile aduse împotriva lui 14. Prin hotărârea din 11 martie 1997, Curtea de Securitate a statului l-a declarat pe reclamant vinovat de faptele care i-au fost reproșate și l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de trei ani și nouă luni, precum și la interdicția de a exercita funcții publice pe o perioadă de trei ani. În hotărârea sa, Comisia a subliniat că, în pofida negării reclamantului în fața Curții, declarațiile sale către poliție, precum și elementele de probă, cum ar fi depunerea unui martor în fața Curții, vin să confirme versiunea faptelor în sensul acuzațiilor. 15. La 24 noiembrie 1997, după ce a desfășurat o ședință, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 16. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Özel c. Turcia 4339/98, § 20-21, 7 noiembrie 2002) și Gençel c. Turcia 53431/99, § 11-12, 23 octombrie 2003). Reclamantul susține că instanța de securitate a statului care l-a judecat și l-a condamnat nu constituie un tribunal independent și imparțial care i-ar putea garanta un proces echitabil din cauza prezenței unui judecător militar în cadrul său. În acest sens, reclamantul se plânge că nu a beneficiat de asistență juridică în timpul custodiei sale, ci și de faptul că condamnarea sa se bazează în principal pe mărturisirea extorcată a unui martor. El vede o încălcare a art. 6 alin. (1) și (3) lit. (c) și (d) din Convenție care, în părțile sale relevante, se citește astfel Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale, în mod public (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide (...) de fond a oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva ei (...) Orice acuzat are dreptul în special la (...) să se apere pe sine sau să aibă dreptul de a-și adresa un susținător ales de el și, în cazul în care nu are mijloacele de a plăti un pledant, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției sunt interogat sau interogat martorii în cauză și să obțină convocarea și interogarea martorilor cu descărcare de gestiune în aceleași condiții ca și martorii în cauză. Cu privire la admisibilitate 18. Curtea apreciază, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa (a se vedea, în special, c. raklar c. Turcia, Hotărârea din 28 octombrie 1998, Culegerea hotărârilor și a deciziilor 1998 VII) și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, că cererea trebuie să facă obiectul unei examinări în fond; ea constată într-adevăr că aceasta nu se confruntă cu nici un motiv de . Pe fond Despre independența și . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 1 din convenție (a se vedea Özel , citată anterior, §§ 33-34, și Özdemir c. Turcia , n 59659/00, § 35-36, 6 februarie 2003). 20. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön a furnizat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Aceasta constată că este de înțeles că reclamantul, care răspundea în fața unei instanțe de securitate din statul membru în cauză prevăzute și reprimate de Codul penal, s-a temut să nu se prezinte în fața judecătorilor printre care se număra un ofițer de carieră care aparținea magistraturii militare. Din acest motiv, el putea să se teamă în mod legitim că instanța de securitate a statului s-ar fi lăsat ghidată în mod nejustificat de considerente străine naturii cauzei sale. Prin urmare, se poate considera că sunt justificate pe deplin îndoielile pe care le are reclamanta cu privire la independența și imparțialitatea acestei instanțe (Inflal c. Turcia, Hotărârea din 9 iunie 1998, Rec., 1998 IV, p. 1573, § 72 În fine, Curtea concluzionează că, atunci când l-a judecat și l-a condamnat pe reclamant, instanța de securitate a statului d .Izmir nu era o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 . Curtea amintește că a judecat deja în cauze similare că o instanță a cărei lipsă de independență și de imparțialitate a fost stabilită nu poate, în niciun caz, să garanteze un proces echitabil persoanelor aflate sub jurisdicția sa. 24. Având în vedere constatarea de încălcare a dreptului recurentei de a-și vedea cauza ascultată de o instanță independentă și imparțială la care ajunge, Curtea consideră că nu este necesar să se ia în considerare prezentul Ö (a se vedea, printre altele, Õ , Õraklar, citată anterior, p. 3074, § 44-45). II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 25. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pagubă morală 26. Reclamantul a declarat că a suferit un prejudiciu moral pe care îl ridică la 5 000 EUR (EUR 27. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării constituie, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă (așa-numitul articol 3074 alineatul 49). În cazul în care Curtea concluzionează că condamnarea unui reclamant a fost pronunțată de către o instanță care nu era independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1), aceasta consideră că: în principiu, cea mai adecvată redresare ar fi să fie rejudecată în timp util de către o instanță independentă și imparțială (Gencepel, citată anterior, alineatul 27). 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne, a Comisiei și a Curții. Reclamantul nu furnizează nicio justificare. 31. Guvernul contestă aceste pretenții. 32. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea, hotărând în echitate, acordă reclamantului 2 000 EUR, cu excepția celor 630 EUR plătite de Consiliul Europei pentru asistență judiciară și care nu au fost deja luate în considerare în cerere. Interese moratoriu 33. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție din cauza lipsei de independență și de imparțialitate a Curții de Siguranță a statului d Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 2 000 EUR (două mii de euro) minus 630 EUR (șase sute treizeci de euro) percepute pentru asistență juridică, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată sau orice alte taxe datorate în momentul plății, care trebuie convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 22 decembrie 2004 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Moduler Președintele