AFFAIRE ASUMAN AYDIN c. TURQUIE

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA ASUMAN AYDIN c. TURCIA (Cercetarea nr. 40661/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 15 iulie 2004 DEFINIF 10/11/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă.

În cauza Asuman Ayd Ress președintele Cabral Barreto, Caflisch Türmen Zupančič Traja Gyulumyan, judecători și al dlui V. Berger, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera consiliului la 24 iunie 2004, Rend la hotărâre, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 40261/98) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Asuman Ayd reclamanta, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Drepturilor Omului (inclusiv Comisia Europeană) la 31 octombrie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în temeiul art. 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale ( (art. 52) (art. 52) (1) din Convenție a fost constituită în conformitate cu art. 26 alin. (1) din regulament.

La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alin. (1) din regulament]. Această cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alin. (1) ]. Prin scrisoarea din 7 aprilie 2003, Curtea a informat părțile că se va pronunța, în temeiul articolului 29 alineatul (1) și al articolului 3 din Convenție, atât cu privire la admisibilitate, cât și la fondul cererii. În 1990, șase terenuri, situate la Ordu, aparținând recurentei, au fost expropriate de serviciul de teren public (Arsa Ofisi Genel Müdürlü În mai 1991, în dezacord cu suma plătită de către administrație, recurenta sesizează instanța în instanță de mare instanță în termen de șase acțiuni în creștere a dreptului de proprietate.

Instanța i-a acordat câștig de cauză și a obligat administrația să-i plătească despăgubiri suplimentare de expropriere, însoțită de dobânzi restante la rata de 30 % laan, începând cu data transferului bunurilor. Curtea de Casație confirmă hotărârile de primă instanță. 10. În mai 1998, administrația a inversat reclamantei suplimentele de la data la care au fost în discuție. 11. Detaliile figurează în tabelul de mai jos: PLATA PLĂȚII (TRL) 206 385 000 10.5.1991 10.9.1992 4.5.1998 715 030 350 13 700 10.5.1991 10.9.1992 4.5.1998 48 406 455 544 300 15.6.1991 10.9.1992 4.5.1998 1 576 611 292 16 815 000 15.6.1991 20.11.1992 30.4.1998 60 256 386 33 640 500 15.6.1991 20.11.1992 30.4.1998 116 264 358 6 232 500 18.6.1991 19.1.1993 30.4.1998 21 755 389 II.

Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârea Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Rec., 1997, p. 1305-1306, § 13-16) și Hotărârea Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25). În acest sens, recurenta se plânge de o pierdere de valoare a fondului suplimentar de expropriere plătită cu întârziere de către administrație, din cauza insuficienței dobânzilor restante în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia. În acest sens, aceasta se referă la art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel de formulare Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 14. Curtea consideră, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș, citată anterior) și ținând seama de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că persoana în cauză trebuie să facă obiectul unei examinări la fond. În plus, Curtea constată că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de neîndeplinire. Pe fond 15. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Akkuș, citată anterior, p. 1310, § 30-31, și Aka, citată anterior, p. 2682, § 50-51).

Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön a furnizat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne este imputată administrației expropriante, care i-a cauzat proprietarului un prejudiciu distinct care a adăugat la exproprierea bunurilor sale. Această întârziere, dublată de durata efectivă totală a procedurii în cauză, determină Curtea să considere că recurenta a trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect care trebuie să se afle între cerințele de interes general și protejarea dreptului la respectarea bunurilor.

17. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât imediat consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Prejudiciul material și moral 19. Reclamanta susține că trebuie să fie despăgubită pentru un prejudiciu material suferit ca urmare a plății întârziate a indemnizațiilor suplimentare de expropriere. 20. Guvernul contestă aceste pretenții. 21. Având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Akkuș (citată, p. 1311, § 35-36 și 39) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă recurentei drept daune materiale 130 611 EUR.

Cheltuieli și cheltuieli de judecată 22. reclamanta nu solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor suportate în fața organelor Convenției și/sau a instanțelor interne și nici o astfel de întrebare nu necesită o examinare din oficiu (Colacioppo c. Italia , Hotărârea din 19 februarie 1991, seria A n 197 D, p. 52 alineatul 16 Interese moratorii 23. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.

PE CES, CURȚA, LA LUANIMITATE, Declară cererea admisibilă A declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. Spune că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 130 611 EUR (o sută treizeci de mii șase sute unsprezece euro) pentru daune materiale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de taxe, taxe de timbru și taxe fiscale exigibile în momentul plății, care urmează să fie convertită în lire turce la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 15 iulie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE ASUMAN AYDIN c. TURQUIE (Requête n o 40261/98) ARRÊT STRASBOURG 15 juillet 2004 DÉFINITIF 10/11/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Asuman Aydın c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , I. Cabral Barreto, L. Caflisch , R. Türmen , B. Zupančič , K. Traja , M me A. Gyulumyan, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 24 juin 2004, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

7. La requérante est née en 1933 et réside à Ordu.

MONTANT DE L’INDEMNITÉ (TRL)

DATE DE DÉPART DU CALCUL DES INTÉRÊTS MORATOIRES

DATE DE L’ARRÊT DE LA COUR DE CASSATION

DATE

DE PAIEMENT

MONTANT DU PAIEMENT

(TRL) 206 385 000 10.5.1991 10.9.1992 4.5.1998 715 030 350 13 700 500 10.5.1991 10.9.1992 4.5.1998 48 347 406 455 544 300 15.6.1991 10.9.1992 4.5.1998 1 576 611 292 16 815 000 15.6.1991 20.11.1992 30.4.1998 60 256 386 33 640 500 15.6.1991 20.11.1992 30.4.1998 116 264 358 6 232 500 18.6.1991 19.1.1993 30.4.1998 21 755 389 II.

LE DROIT ET LA PRATIQUE INTERNES PERTINENTS

12. Le droit et la pratique internes pertinents sont décrits dans les arrêts Akkuș c. Turquie (9 juillet 1997, Recueil des arrêts et décisions 1997-IV, pp. 1305-1306, §§ 13-16) et Aka c. Turquie (23 septembre 1998, Recueil 1998 ‑ VI, pp. 2674 ‑ 2676, §§ 17-25). EN DROIT I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 1 DU PROTOCOLE N

o 1

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

18. Aux termes de l ’ article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage matériel et moral