HAJIYEVA v. AZERBAIJAN

Reclamantul, dna Fimar Hajiyeva, este un național azerbaidjan născut în 1957 și trăiește în Baku. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl I. Aliyev, un avocat practicant în Baku. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl C. Asgarov, agent al Republicii Azerbaidjan în fața Curții. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a lucrat ca editor șef la State Tele-Radio Company în conformitate cu un contract temporar de ocupare a forței de muncă. La 18 aprilie 2002, șeful departamentului de resurse umane al societății a informat reclamantul că contractul său de ocupare a forței de muncă a expirat deja la 31 martie 2002, că societatea nu a avut nici o intenție de reînnoire și că reclamantul a fost respins din locul ei de muncă la 1 aprilie 2002. Reclamantul a depus un proces, susținând concedierea ilegală și cer reintegrarea în locul de muncă și compensarea pentru daune materiale. Ea a susținut că nu a fost notificată în timp util de dorința angajatorului de a încheia contractul și că, în absența acestei notificări, contractul a fost supus reînnoirii automate pentru un alt termen. În plus, ea a susținut că a semnat un nou contract la 3 aprilie 2002. Procesul s-a desfășurat la Curtea de District Sabail. La sfârșitul procesului, la 11 iunie 2002, judecătorul districtual Sabail a pronunțat public partea „conclusă” a hotărârii, conform căreia cererea reclamantului a fost satisfăcută parțial și a fost reintegrată în slujba sa. Potrivit reclamantului, au existat unsprezece persoane (inclusiv părțile, avocații și publicul) prezente în sala de judecată atunci când hotărârea a fost pronunțată. Cu toate acestea, câteva zile mai târziu, atunci când copia scrisă a hotărârii a fost pusă la dispoziția reclamantului, ea a descoperit că această versiune scrisă a fost contrară celui pronunțat oral de judecător la închiderea procesului. Hotărârea scrisă a fost împotriva reclamantului, respingând în întregime cererea ei. În conformitate cu această versiune a hotărârii, Curtea de District Sabail a constatat că hotărârea de a nu reînnoi contractul reclamantului a fost luată de angajatorul ei la 29 martie 2002 și că copia acestei decizii a fost postată la locul de muncă al reclamantului. În plus, instanța a susținut că reclamantul a fost respins în mod legal din cauza expirării contractului său temporar de ocupare a forței de muncă. În ceea ce privește afirmația reclamantului că a semnat un nou contract la 3 aprilie 2002, instanța a constatat că niciun nou contract nu a fost semnat de către angajator. Reclamantul a invocat, printre altele, faptul că judecătorul de primă instanță a schimbat ilegal hotărârea pronunțată inițial. De asemenea, a susținut că judecătorul a încălcat normele procedurale care îi impun să pună în scris partea pronunțată oral din hotărâre, să o semneze și să o atașeze la dosarul în aceeași zi când hotărârea a fost parțială pronunțată. În timpul procedurii de la Curtea de Apel, judecătorul a întrebat de două ori părțile dacă doresc să depună o propunere cu privire la orice aspect al examinării cauzei (cum ar fi admiterea mărturiei martorilor noi, etc.). La 30 iulie 2002, Curtea de Apel a menținut hotărârea instanței de district, constatând că instanța inferioară a hotărât în mod corespunzător cazul cu privire la fondul. Hotărârea Curții de Apel a tăcut cu privire la presupusa contradicție dintre versiunile orale și scrise ale hotărârii instanței de primă instanță. Între timp, în timp ce procedurile erau în curs, reclamantul a trimis scrisori președintelui Curții Supreme, procurorul șef, ministrul Justiției și Președintele Azerbaidjanului, în care s-a plâns de acțiunile judecătorului de primă instanță. Potrivit reclamantului, ea nu a primit niciun răspuns. Reclamantul a depus apoi un recurs de casă în cazul în care, în afară de argumentele referitoare la fondul cauzei, ea a afirmat, fără detalii specifice, că Curtea de Apel a comis greșeli procedurale. La 30 octombrie 2002, Curtea Supremă a susținut hotărârea Curții de Apel. „214.1. După ce hotărăște și semnează hotărârea, judecătorul se întoarce în sala de judecată și pronunță hotărârea ... 214.3.3 În ceea ce privește cazurile complicate, judecătorul poate pronunța doar partea concluzantă a hotărârii. 214.4 Partea concluzantă a hotărârii trebuie redactată în scris, semnată de judecătorul sau judecătorii și atașată la dosarul de judecată. După pronunțarea părții concludente a hotărârii, judecătorul președinte informează părțile și reprezentanții acestora cu privire la momentul în care textul complet al hotărârii le va fi disponibil.” (220.2) Hotărârea constă în părțile introductive, descriptive, justificative și concludente. ... 220.5. Partea concluzantă a hotărârii conține concluzia instanței cu privire la satisfacția totală sau parțială sau de respingere a cererii, modalitatea de distribuție a cheltuielilor judiciare, perioada și procedura de depunere a unui recurs ...” (227.1. Hotărârea trebuie elaborată după încheierea examinării cazului. 227.2. În mod excepțional, în ceea ce privește cazurile extrem de complicate, elaborarea deplină a hotărârii se încheie într-o perioadă de zece zile de la pronunțarea partea concluzantă a hotărârii. Judecătorul președinte informează, de asemenea, părțile cu privire la momentul în care acestea pot obține hotărârea deplină. 227.3. Hotărârea [completă] este trimisă sau transmisă părților în termen de trei zile de la întocmirea acestuia.” „Transcripțiile triale se întocmesc în timpul audierii instanței, precum și în ceea ce privește orice acțiune procedurală separată efectuată în afara instanței.” „Partirile la caz și reprezentanții acestora au dreptul de a consulta tranșele judiciare și de a face, în termen de trei zile de la data semnării tranșelor, orice remarcă scrisă cu privire la deficiențe sau omisiuni în acest caz.”

The applicant, Mrs Fimar Hajiyeva, is an Azerbaijani national who was born in 1957 and lives in Baku. She is represented before the Court by Mr I. Aliyev, a lawyer practising in Baku. The respondent Government was represented by Mr C. Asgarov, Agent of the Republic of Azerbaijan before the Court. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant worked as a chief editor at the State Tele-Radio Company pursuant to a temporary employment contract. On 18 April 2002 the head of the company’s human resources department informed the applicant that her employment contract had already expired on 31 March 2002, that the company had no intention to renew it and that the applicant had been dismissed from her job as of 1 April 2002. The applicant filed a lawsuit, alleging wrongful dismissal and asking for reinstatement in the job and compensation for material damages. She claimed that she had not been timely notified of the employer’s wish to terminate the contract and that, in the absence of such notification, the contract was subject to automatic renewal for another term. In addition, she claimed that she had signed a new contract on 3 April 2002. The trial was held in the Sabail District Court. At the end of the trial, on 11 June 2002, the Sabail District Judge publicly pronounced the “conclusive” part of the judgment, according to which the applicant’s claim was partially satisfied and she was reinstated in her job. According to the applicant, there were eleven persons (including the parties, their lawyers and the public) present in the courtroom when the judgment was pronounced. However, several days later, when the written copy of the judgment was made available to the applicant, she discovered that this written version was contrary to the one orally pronounced by the judge at the closure of the trial. The written judgment was against the applicant, dismissing her claim in full. According to this version of the judgment, the Sabail District Court found that the decision not to renew the applicant’s contract had been taken by her employer on 29 March 2002 and that the copy of this decision had been posted at the applicant’s workplace. The court further held that the applicant had been lawfully dismissed due to the expiry of the term of her temporary employment contract. As for the applicant’s allegation that she had signed a new contract on 3 April 2002, the court found that no new contract had been signed by the employer. The applicant appealed, claiming, inter alia, that the first-instance judge had unlawfully changed the initially pronounced judgment. She also claimed that the judge had violated the procedural rules requiring him to put the orally pronounced part of the judgment in writing, sign it and attach it to the case file on the same day when the judgment was partially pronounced. During the proceedings in the Court of Appeal, the judge twice asked the parties if they wished to file a motion concerning any aspect of the examination of the case (such as admission of new witness testimony, etc.). The applicant did not file any motions. On 30 July 2002 the Court of Appeal upheld the district court’s judgment, finding that the lower court had properly decided the case on the merits. The decision of the Court of Appeal was silent as to the alleged contradiction between the oral and written versions of the first-instance court’s judgment. In the meantime, while the proceedings were underway, the applicant wrote letters to the President of the Supreme Court, the Chief Prosecutor, the Minister of Justice and the President of Azerbaijan, in which she complained about the actions of the first-instance judge. According to the applicant, she did not receive any answers. The applicant then filed a cassation appeal where, apart from the arguments relating to the merits of the case, she briefly stated, without specific details, that the Court of Appeal had committed procedural mistakes. On 30 October 2002 the Supreme Court upheld the Court of Appeal’s judgment. “214.1. After deciding upon and signing the judgment, the judge shall return into the courtroom and pronounce the judgment ... 214.3. With respect to complicated cases, the judge may pronounce only the conclusive part of the judgment. 214.4. The orally pronounced conclusive part of the judgment must be drawn up in writing, signed by the judge(s) and attached to the case file. After the pronouncement of the conclusive part of the judgment, the presiding judge shall notify the parties and their representatives of the time when the full text of the judgment will be available to them.” “220.2. The judgment shall consist of the introductory, descriptive, justificatory and conclusive parts. ... 220.5. The conclusive part of the judgment shall contain the court’s conclusion as to the full or partial satisfaction or dismissal of the claim, the manner of distribution of the judicial expenses, the period and procedure for filing an appeal ...” “227.1. The judgment must be drawn up after the examination of the case has been completed. 227.2. Exceptionally, with respect to highly complicated cases, the drawing up of the full judgment shall be completed within a period of ten days after the pronouncement of the conclusive part of the judgment. The presiding judge shall also notify the parties of the time when they can obtain the full judgment. 227.3. The [full] judgment shall be sent or handed over to the parties within three days after it has been drawn up.” “Trial transcripts shall be drawn up during the court hearings as well as with respect to any separate procedural action performed outside the court.” “Parties to the case and their representatives have a right to consult the trial transcripts and to make, within three days from the date of signing the transcripts, any written remarks concerning any deficiencies or omissions therein.”