CtEDO 27.09.2005 Auto

TAMER c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
27.09.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TAMER c. TURQUIE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 6289/02 prezentate de Faz Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 21 iunie 2001, După ce a deliberat, face următoarea decizie în fața Curții a Uniunii Europene, recurentul, dl Fazćl Ahmet Tamer, este un resortisant turc, născut în 1966 și rezident în Istanbul. Acesta este reprezentat în fața Curții de către dl O.E. Ataman, avocată la Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 19 decembrie 2000, forțele de ordine au intervenit în casa de interdicție din Bayrampașa (tipul E), unde reclamantul era deținut. La sfârșitul acestei intervenții, mulți deținuți ar fi fost răniți. Reclamantul a fost transferat la închisoarea de tip F d'Eingine, unde a fost plasat într-o celulă cu alte două persoane. La 25 decembrie 2000, reclamantul a primit o vizită din partea familiei sale. La 29 decembrie 2000, recurentul sesizează procurorul Republicii Dadirne pentru a se plânge de intervenția forțelor de ordine și de confiscarea bunurilor sale personale care rezultă din aceasta. La 31 ianuarie 2001, reclamantul sesizează din nou procurorul Republicii cu privire la o cerere de restituire a bunurilor sale personale, pe care a inclus-o într-o listă. La 12 februarie 2001, recurentul sesizează procurorul Republicii într-o plângere împotriva forțelor de ordine din casa de judecată Bayrampașa pentru că a deschis focul asupra deținuților neînarmați și i-a rănit sau ucis. La 12, 13, 16, 19 și 27 februarie 2001, a trimis mai multe scrisori procurorului districtual al Republicii, în care se plângea de condițiile de detenție, în special de limitarea timpului de vizită al avocatului său, de limitarea dreptului său la informare prin restricționarea accesului la mijloacele de comunicare, precum și de refuzul autorităților penitenciare de a-i preda pachete trimise de familia sa. La 13 februarie 2001, el a trimis, de asemenea, o scrisoare avocatului său, din care unele pasaje au fost tăiate de către administrație. La 16 februarie 2001, reclamantul sesizează Ministerul Justiției cu privire la obiecțiile sale cu privire la condițiile de detenție. La 19 februarie 2001, reclamantul a formulat o opoziție în fața instanței judecătorești din statul membru în cauză împotriva unei hotărâri de nejudiciare adoptate de procurorul Republicii cu privire la o plângere pe care ar fi depus-o împreună cu alți doi deținuți pentru a contesta condițiile lor de detenție. La 27 februarie 2001, trăgând concluzia că o plângere colectivă nu putea fi primită în temeiul articolului 166 din Legea privind executarea pedepselor și după ce a subliniat că plângerea reclamantului cu privire la condițiile sale de detenție a fost transmisă procurorului districtual al Republicii Eyüp, instanța de judecată este maimucă că nu a avut loc nicio opoziție. La 3 martie 2001, reclamantul a fost transferat la Închisoarea de tip F din Tekirda. Scrisorile din 22 și 28 martie 2001 adresate de reclamant avocatului său au fost controlate de Comitetul disciplinar pentru instituție . Unele pasaje din scrisoarea din 22 martie au fost tăiate. La 28 martie 2001, ca răspuns la sesizarea reclamantului la data de 16 În februarie 2001, Ministerul Justiției l-a informat pe procuror că practicile procurorului general al Republicii și administrației în cauză erau în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare. Printr-o scrisoare din 29 martie 2001, reclamantul s-a plâns procurorului Republicii Tekirda ; de asemenea, o scrisoare datată 23 martie 2001 și un fax din 27 martie 2001. El a invocat în această privință o încălcare a dreptului său la apărare și a dreptului său de a comunica informații sau idei. La 16 aprilie 2001, reclamantul a trimis o scrisoare procurorului districtual al Republicii Tekirda La 24 aprilie 2001, procurorul districtual a adoptat o decizie de nejudiciare, constatând că cărțile în cauză fuseseră predate reclamantului la 19 aprilie 2001 după controlul de către administrația Ö Õ Õ , procurorul general al Republicii Õ a adoptat o decizie de nejudiciare. La 3 mai 2001, invocând dreptul la libertatea de informare, reclamantul s-a plâns procurorului Republicii Tekirda El a precizat că, printr-o decizie din 27 aprilie 2001, consiliul de disciplină al închisorii judecase acest articol necuviincios și l-a distrus. În aceeași zi, el a formulat opoziție în fața instanței de judecată a lui Tekirda La 30 mai 2001, reclamantul a primit o eliberare provizorie. Reclamantul susține că a respins plângerea sa din 16 aprilie 2001, autoritățile competente nu au comunicat niciuna dintre cererile sale adresate procurorului districtual al Republicii Tekirda Invocând articolele 8 și 10 din Convenție, reclamantul se plânge de la: la: i) și de cenzura corespondenței sale, precum și de un articol destinat unui cotidian pentru publicare; în plus, se plânge de restricția naturii și a numărului de mijloace de comunicare (presă, radio, televiziune) la care a putut avea acces în timpul detenției. Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa unor răspunsuri la diferitele plângeri depuse împotriva administrației Ö Õ Õ , susținând că nu a beneficiat de o cale de atac eficientă pentru a-și susține afirmațiile. Pe baza art. 6 alin. (3) lit. (b) și (c), Comitetul susține că restricțiile aduse dreptului său de a se potrivi și de a se atașa de avocatul său sunt private de dreptul său de apărare. Invocând art. 3 și 14 (combinat cu art. 3, 8 și 10) din Convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de condițiile de detenție în închisorile de tip F, în special de izolarea celulară de care pretinde că a fost victima, de tratamentul discriminatoriu de care a făcut obiectul, precum și de încălcarea dreptului său la respectarea proprietăților sale. Invocând articolele 8 și 10 din Convenție, reclamantul se plânge de restricțiile impuse dreptului său de a se potrivi. Pe baza articolelor 6 și 13, acesta se plânge de lipsa unor răspunsuri la diferitele plângeri depuse împotriva administrației Õ și declară că nu a dispus de o cale de atac eficientă pentru a-și exprima obiecțiile. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să le comunice guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (b) din Regulamentul său de procedură. Pe baza articolelor 3 și 14 (combinat cu articolele 3, 8 și 10) din convenție, precum și cu art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de condițiile generale de detenție în închisorile de tip F d Curtea subliniază că aceste obiecțiuni sunt formulate în general și nu sunt susținute în niciun fel. În plus, aceasta amintește că a avut deja posibilitatea de a se pronunța cu privire la condițiile materiale de detenție care decurg din regimul penitenciar în vigoare în închisorile de tip F (a se vedea Karakaș c. Turcia (dec.), 68009/01, 9 noiembrie 2004) și nu indică în speță nicio împrejurare care să justifice o concluzie diferită de cea adoptată astfel. Prin urmare, Comisia consideră că examinarea obiecțiunilor reclamantului, astfel cum au fost ridicate, nu permite identificarea niciunei semne de încălcare a articolelor invocate. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. (3) Pe baza articolului 6 alineatul (3) litera (b) și (c), acesta a imputat, de asemenea, o încălcare a dreptului său la apărare în cadrul procedurilor penale care au fost supuse în mod direct împotriva sa. În această privință, Curtea arată, la lectura dosarului, că procedura penală diligentă împotriva recurentului rămâne în curs de desfășurare în fața instanței de primă instanță. Or, Curtea consideră că este necesar să se ia în considerare întreaga procedură penală pentru a se pronunța cu privire la conformitatea sa cu dispozițiile articolului 6 alineatul (3) litera (b) și (c). Prin urmare, în stadiul actual al procedurii în fața instanțelor interne, prezentarea acestui aspect este prematură. Prin urmare, reclamantul nu se poate plânge, în mod corespunzător, de nicio încălcare a dispozițiilor articolului 6. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului întemeiat pe respectarea corespondenței sale, a dreptului său de a comunica informații

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-09-05
0,95
KAYMAZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 6247/03 présentée par Sadiye KAYMAZ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 5 septembre 2006 en une chambre composé
CtEDO 2005-10-20
0,95
CAKIR c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 68954/01 présentée par Ahmet ÇAKIR contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 20 octobre 2005 en une chambre composée de : MM.
CtEDO 2001-02-15
0,94
ÖNDER contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 40512/98 présentée par Hüseyin ÖNDER et Halil ÖNDER contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15 février 2001 en une c
CtEDO 2001-11-27
0,94
H.K. et AUTRES contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 29864/96 présentée par H.K. et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 27 novembre 2001 en une chambre composée de MM.
CtEDO 2000-07-04
0,94
TEMEL ET AUTRES contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 36203/97 présentée par Sabri TEMEL et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 4 juillet 2000 en une chambre c
Sursă