CtEDO 29.09.2005 Auto

AFFAIRE NIKOPOULOU c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
29.09.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE NIKOPOULOU c. GRECE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL NIKOPOULOU c. GRECIA Cerere nr. 32168/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 29 septembrie 2005 DEFINITIVF 29/12/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Nikopoulou c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii Loucaudes președintele C.L. Rozakis Tulkens dnii Lorenzen hagiev Spielmann, S.E. Jebens, judecători și al dlui S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 8 septembrie 2005, renunță la hotărâre că iată, adoptat la această dată a procedurii A la originea cauzei se află o cerere (n 32168/03) îndreptată împotriva Republicii Elene și al cărei resortisant al acestui stat, Aikaterini Nikopoulou ( G. Skiani, director la Consiliul Juridic de l . La 13 decembrie 2004, Curtea a decis să comunice ă n a t ă ț ii trase din durata procedurii guvernului. Prevalând de la art. 29 § 3 din Convenție, Curtea a decis că va decide în același timp asupra admisibilității și a fondului. De fapt, reclamanta s-a născut în 1921 și reședința în Salonic. Recurenta a efectuat 2 120 de zile de muncă ca atare pe lângă fondul de asigurări al angajaților din industria textilă (déléáμείο Επικουρικής Ασφαλίσεως Μισθωτών Κλωστο 276 de zile de lucru pe lângă IKA Organism de Securitate Socială ( Mai târziu, la 17 iulie 1979, reclamanta a solicitat TEAMK să-i plătească și o pensie de invaliditate. Cererea sa a fost respinsă pe motiv că numărul de zile de muncă efectuate nu a fost suficient pentru a acorda dreptul la pensie, reclamanta nelucrând 3 525 de zile după cum prevede legea (decizia nr. 286/1980). Ulterior, la 19 ianuarie 1983, reclamanta a solicitat TEAMK să răscumpere 905 de zile de muncă pentru a putea beneficia de o pensie, în conformitate cu art. 17 alineatul (3) din Legea nr. 1276/1982, care îi acorda o astfel de posibilitate. Cererea sa a fost respinsă pe motiv că dispoziția legală pe care o invocase în sprijinul cererii sale fusese anulată prin Legea nr. 1384/1983 și că, în orice caz, chiar dacă cumpăra 905 zile de muncă, aceasta nu avea încă numărul de zile de muncă necesare pentru a beneficia de o pensie (Decizia nr. 500/42/1989). La 29 septembrie 1989, recurenta sesizează Tribunalul Administrativ din Salonic cu privire la o acțiune împotriva deciziei nr. 500/42/1989. Aceasta susținea că legislația aplicabilă era cea în vigoare în 1979, și anume atunci când a acordat o pensie de invaliditate și la acea dată, 3 025 de zile de muncă erau necesare pentru a acorda dreptul la o pensie și susținea, de asemenea, că respingerea cererii sale de răscumpărare, pe motiv că Legea nr. 1276/1982 fusese anulată, era contrară Constituției. La 2 martie 1990, Tribunalul s-a declarat incompetent să soluționeze litigiul și a trimis cauza în fața instanței administrative dai (Decizia nr. 880/1990). La 31 ianuarie 1991, Tribunalul a respins acțiunea, pe motiv că legislația aplicabilă în speță era cea în vigoare în 1964, când reclamanta s-a îmbolnăvit și la acea dată, 3 525 de zile de muncă erau necesare pentru a acorda dreptul la o pensie. Tribunalul a hotărât, de asemenea, că, deși reclamanta ar fi putut să răscumpere 905 de zile de muncă, aceasta nu ar fi completat încă numărul de zile de muncă necesare (Decizia nr. 866/1991). La 28 iunie 1991, reclamanta a solicitat această decizie. 10. La 8 octombrie 1993, Curtea Administrativă de Primă Instanță a confirmat decizia atacată (hotărârea nr. 2629/93). 11. La 11 aprilie 1994, reclamanta a luat măsuri în casare. 12. La 11 noiembrie 2002, Consiliul de Stat a respins recursul (hotărârea nr. 326/1993). Această hotărâre a fost pusă la dispoziție și certificată în conformitate la 20 martie 2003. Recurenta se plânge, invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, de durata procedurii. Ea adaugă că, având în vedere vârsta și starea sa de sănătate, această durată excesivă ar putea constitui, de asemenea, o încălcare a articolului 3 din Convenție. Curtea va examina acest aspect din unghiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, singura dispoziție relevantă în speță. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) (14). Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 29 septembrie 1989, cu sesizarea Tribunalului Administrativ din Salonic, și sa încheiat la 11 noiembrie 2002, cu hotărârea nr. 326 Curtea constată că nu există niciun motiv clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Pe fond 17. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII. 18. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea cauza Frydlender citată anterior 19. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 20. Invocând art. 14 din Convenție, recurenta se plânge, de asemenea, că a suferit o dublă discriminare față de ceilalți pensionari; în această privință, aceasta susține că aceștia au avut dreptul la o pensie prin efectuarea a 3 Numai 025 de zile de muncă și că au putut beneficia de dispozițiile Legii nr. 1276/1982. În sfârșit, recurenta se plânge că refuzul TEAMK de a-i plăti o pensie de invaliditate, în timp ce aceasta efectuase 2 120 de zile de muncă în calitate de garanție la această casă, refuz confirmat de instanțele sesizate, și-a încălcat dreptul de a-și respecta bunurile garantate prin art. 1 din Protocolul nr. 21. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care era competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau a protocoalelor sale. 22. În consecință, aceste obiecții sunt în mod evident greșit întemeiate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă că Ö imprejmuie pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 25. Guvernul afirmă că pretențiile recurentei sunt vagi și nejustificate și consideră că o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral; în mod alternativ, consideră că suma alocată în acest sens nu poate depăși 2 000 EUR. 26. Curtea consideră că reclamanta a suferit o anumită eroare morală. Statuând în echitate, aceasta îi acordă 8 000 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxe și cheltuieli de judecată 27. Recurenta nu a prezentat nicio cerere pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Prin urmare, nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens. Interese moratorii 28. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 8 000 EUR (8 000 EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 29 septembrie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-06-02
0,97
AFFAIRE NIKOLOPOULOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE NIKOLOPOULOS c. GRÈCE ( Requête n o 21978/03) ARRÊT STRASBOURG 2 juin 2005 DÉFINITIF 02/09/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2005-12-08
0,97
AFFAIRE ILIOPOULOU c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ILIOPOULOU c. GRÈCE ( Requête n o 19010/03) ARRÊT STRASBOURG 8 décembre 2005 DÉFINITIF 08/03/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2006-07-13
0,97
AFFAIRE NIKAS ET NIKA c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE NIKAS ET NIKA c. GRÈCE ( Requête n o 31273/04) ARRÊT STRASBOURG 13 juillet 2006 DÉFINITIF 11/12/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2006-05-24
0,97
AFFAIRE LIAKOPOULOU c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE LIAKOPOULOU c. GRÈCE (Requête n o 20627/04) ARRÊT STRASBOURG 24 mai 2006 DÉFINITIF 23/10/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2005-12-08
0,97
AFFAIRE DIMITRAKOPOULOU c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DIMITRAKOPOULOU c. GRÈCE ( Requête n o 23025/03) ARRÊT STRASBOURG 8 décembre 2005 DÉFINITIF 08/03/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
Sursă