CtEDO 08.12.2005 Auto

AFFAIRE ILIOPOULOU c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
08.12.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE ILIOPOULOU c. GRECE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA ILOPOULOU c. GRECIA Cerere nr. 19010/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 decembrie 2005 DEFINITIVF 08/03/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Iliopoulou c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii Loucaudes președintele C.L. Rozakis Mes Tulkens Vajić Steiner dnii Spielmann, S.E. Jebens, judecători și al dlui S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 17 noiembrie 2005, renunță la hotărâre că iată, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 190100/03) îndreptată împotriva Republicii Elene și al cărei resortisant al acestui stat, Sophia Iliopoulou ( Kyriazopoulos, director în cadrul Consiliului Juridic de la . . și domnul I. Bakopoulos, auditor la Consiliul Juridic de la . La 30 septembrie 2004, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice cauza întemeiat pe durata procedurii guvernului. În temeiul articolului 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că aceasta se va pronunța în același timp asupra admisibilității și a fondului. La 15 aprilie 1994, recurenta sesiza Tribunalul de Primă Instanță în legătură cu o acțiune în despăgubire împotriva Spitalului Public Ippokrateio, care îl angaja ca menajeră, cerând o sumă de aproximativ 68 184 EUR cu titlu de salarii. La data de 18 august 1995, Tribunalul de Primă Instană din Atena a dispus judecarea reclamantei în instană pentru a fi audiată în calitate de martor. Tribunalul a dispus, în plus, reluarea procedurii. La data de 7 august 1997, reclamanta a solicitat stabilirea unei noi date de înjumătăire. La data de 18 februarie 1998, Tribunalul de Primă Instanță (hotărârea nr. 1469/98). La data de 14 decembrie 1998, la 14 noiembrie 2000, Tribunalul de Primă Instanță a confirmat decizia atacată (Decizia nr. 8728/2000). La 25 septembrie 2001, la 25 septembrie 2001, spitalul s-a ocupat de casare. La 18 decembrie 2002, Curtea de Casație a clasat decizia atacată și a retrimis cauza în fața instanței judecătorești de apel (hotărârea nr. 1732/2002). Această hotărâre a fost pusă la dispoziție și certificată conform art. 6 alin. Recurenta susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 13. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 15 aprilie 1994, cu sesizarea Tribunalului de Primă Instană de Primă Instană și sa încheiat la 18 decembrie 2002, cu Hotărârea nr. 1732/2002 a Curii de Casaie, care a durat, prin urmare, opt ani și mai mult de opt luni pentru trei grade de jurisdicie. Cu privire la admisibilitatea 14. Curtea constată că nu există niciun alt motiv întemeiat în mod vădit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Pe fond 15. Guvernul afirmă că durata procedurii nu a fost excesivă și că instanțele sesizate au acționat într-un interval de timp rezonabil. Guvernul afirmă, de asemenea, că părțile nu au fost deosebit de atente în desfășurarea procedurii, în special în ceea ce privește Codul de procedură civilă care lasă la latitudinea părților, guvernul consideră că reclamanta a întârziat cu aproximativ doi ani stabilirea unei noi date de judecată în fața Tribunalului de Primă Instanță. Prin urmare, aceasta a contribuit în mare măsură la prelungirea duratei acestei proceduri. 16. recurenta consideră că cauza sa a trecut printr-o perioadă excesivă de timp și că instanțele sesizate sunt responsabile exclusiv pentru întârzierile cu care se confruntă cauza sa. 17. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 18. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Kolybiri c. Grecia, n 43863/02, §§ 16-18, 28 aprilie 2005 19. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Întradevăr, Curtea constată că, deși o întârziere de doi ani în ceea ce privește evoluția procedurii în fața instanței de primă instanță revine recurentei, trebuie să se constate că, în ceea ce privește o perioadă de aproape nouă ani pentru trei instanțe, întârzierea procedurii rezultă în principal din comportamentul autorităților și instanțelor sesizate. Prin urmare, având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința privind termenul rezonabil care decurge din aceasta, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 20. În temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Guvernanța afirmă că o constatare de încălcare ar constitui în sine o satisfacție echitabilă suficientă. 23. Curtea consideră că reclamanta a suferit un prejudiciu moral cert în ceea ce privește dreptul său de a-și vedea cauza judecată într-un termen rezonabil. Statuând în echitate, aceasta îi acordă 1 500 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. De asemenea, reclamanta solicită 5 320 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. Aceasta nu produce o factură, ci doar o notă de cheltuieli detaliată, dactilografiată și semnată de avocatul său, care figurează în aceeași sumă. 25. Guvernul afirmă că suma solicitată este excesivă și nejustificată. 26. Conform jurisprudenței constante a Curții, alocarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI. Având în vedere criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă alocarea a 1 500 EUR în acest scop, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Prin aceste motive, Curtea, la L 500 EUR (o mie cinci sute EUR) pentru daune morale și 1 500 EUR (o mie cinci sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 8 decembrie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-12-08
0,98
AFFAIRE DIMITRAKOPOULOU c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DIMITRAKOPOULOU c. GRÈCE ( Requête n o 23025/03) ARRÊT STRASBOURG 8 décembre 2005 DÉFINITIF 08/03/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2005-03-31
0,97
AFFAIRE VIAROPOULOS ET AUTRES c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE VIAROPOULOS ET AUTRES c. GRÈCE (Requête n o 19437/02) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 31 mars 2005 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Viaropoulos et autres c. Grèce, La
CtEDO 2005-08-04
0,97
AFFAIRE KOUTROUBA c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KOUTROUBA c. GRÈCE ( Requête n o 27302/03) ARRÊT STRASBOURG 4 août 2005 DÉFINITIF 04/11/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2005-11-10
0,97
AFFAIRE DRAKIDOU c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE DRAKIDOU c. GRÈCE ( Requête n o 8838/03) ARRÊT STRASBOURG 10 novembre 2005 DÉFINITIF 10/02/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2005-09-29
0,97
AFFAIRE NIKOPOULOU c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE NIKOPOULOU c. GRÈCE ( Requête n o 32168/03) ARRÊT STRASBOURG 29 septembre 2005 DÉFINITIF 29/12/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
Sursă