CtEDO 04.10.2005 Auto

KAYA ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
04.10.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KAYA ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 73296/01 prezentate de Gülender KAYA și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 4 octombrie 2005, într-o cameră compusă din domnii Casadevall președinte Bonello Türmen Pellonpäää Traja Borrego, Mijović, judecători și domnii O Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 21 iunie 2001, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, după ce au deliberat, face următoarea decizie FACUTă de reclamanți, dl Gülender Kaya, dnii Nimet Kaya, Nurettin Kaya și Tayfun Kaya, și dl M. Songül Murat, sunt cetățeni turci, născuți în 1958, 1972, 1980, 1982 și 1970 și locuiesc în Istanbul și A Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 octombrie 1998 Neman Kaya a fost admis la clinica privată Gültepe Ensar din Istanbul pentru a suferi, a doua zi, o intervenție chirurgicală. După ce a ieșit la 5 noiembrie 1998, el a revenit în mod regulat acolo pentru bandajul său. La 20 noiembrie 1998, când s - a întors acasă după ce i s - a reînnoit pansamentul, el s - a îmbolnăvit și a fost dus la spitalul unde a murit. La 21 noiembrie 1998, reclamantul Nimet Kaya a depus o plângere în fața procurorului districtual al Republicii Șișli împotriva chirurgului care îl operase pe tatăl său. La 13 și 14 septembrie 1999, procurorul general al Republicii a primit declarația medicului curant și a personalului spitalicesc cu privire la desfășurarea intervenției chirurgicale și monitorizarea postoperatorie a pacientului. La 17 septembrie 1999, el a colectat declarațiile reclamanților Gülender Kaya și Nimet Kaya. La 5 noiembrie 1999, institutul medico-legal al Ministerului Justiției a concluzionat că Neman Kaya murise din cauza complicațiilor apărute ca urmare a unui ulcer duodenal. El a recomandat consultarea Înaltului Consiliu Medical cu privire la existența unei neglijențe medicale. Raportul întocmit la 19 iulie 2000 de institutul medico-legal a arătat că intervenția chirurgicală a fost efectuată cu întârziere și că prezența unor abcese asupra plămânilor și ficatului a scos la iveală insuficiența drenajului introdus în timpul intervenției chirurgicale și lipsa supravegherii medicale postoperatorii, comportamente care constituie neglijență și abatere medicală. La 11 decembrie 2000, procurorul Republicii l-a acuzat pe chirurgul șefului crimei din imprudență pe baza articolului 455 din Codul penal. La 3 aprilie 2001, reclamanții au sesizat Tribunalul de Mare Instanță din Sișli cu o cerere de despăgubire a prejudiciului suferit ca urmare a decesului rudelor lor. La rândul său, clinica a adresat reclamanții în fața aceleiași instanțe în vederea plății cheltuielilor de spitalizare. Aceste proceduri sunt în prezent în curs de desfășurare în fața instanțelor naționale. La 17 aprilie 2001, Tribunalul corecțional din Sișli a decis să suspende judecarea procedurilor penale împotriva chirurgului, în conformitate cu Legea nr. 4616 care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2000. În aceeași zi, reclamanții au prezentat o cerere în fața Tribunalului Corecțional în care au făcut observația că suspendarea hotărârii era contrară articolelor 2 și 6 din convenție. La 28 iunie 2002, Consiliul Național al Ordinului Medicilor Cenzura, pentru a doua oară, sancțiunea disciplinară aplicată chirurgului de către Reclamanții susțin că statul nu și-a îndeplinit obligația pozitivă care decurge din art. 2 din convenție și se plâng că responsabilul pentru moartea celui apropiat rămâne nepedepsit. Reclamanții denunță o încălcare a obligației sale pozitive, așa cum se prevede în art. 2 din Convenție. Ei se plâng că persoana responsabilă de decesul rudelor lor rămâne nepedepsit. Guvernul invită Curtea să respingă cererea de neobosire a căilor de atac interne. 32967/96, CEDO 2002-I), reamintește că dreptul la viață al celui apropiat nu este voluntar, obligația pozitivă care decurge din art. 2 este îndeplinită în măsura în care sistemul juridic turc oferă reclamanților o acțiune în fața instanțelor civile. În acest sens, CESE subliniază că părțile interesate au sesizat Tribunalul de Mare Instanță din Șișli cu privire la o cerere de despăgubire a prejudiciilor lor și că această procedură este încă în curs de desfășurare. În cele din urmă, el subliniază că cauza se referă, în principal, la o cauză a faptului că a obținut condamnarea chirurgului la penalitate. Reclamanții subliniază că procedura civilă nu poate duce decât la acordarea de despăgubiri și că aceasta nu constituie o cale de atac care să permită obținerea condamnării la penalitatea chirurgului, a cărui comportament neglijent a rămas nepedepsit. Curtea reamintește că, în domeniul sănătății publice, obligațiile pozitive pe care le impune art. 2 din Convenție implică instituirea unui cadru de reglementare care să impună spitalelor, fie private, fie publice, adoptarea unor măsuri adecvate pentru a asigura protecția vieții spitalelor bolnave.Acesta este, de asemenea, despre introducerea unui sistem judiciar eficient și independent care să permită stabilirea cauzei decesului unui individ aflat sub responsabilitatea profesioniștilor din domeniul sănătății, atât cei care acționează în sectorul public, cât și cei care lucrează în structuri private, și, dacă este cazul, să îi oblige pe aceștia să răspundă pentru acțiunile lor (Powell c. Regatul Unit , (dec), nr. 45305/99, CEDO 2000-V, Calvelli și Ciglio, citată anterior, § 49, și Giuliano Lazzarini și Maria Paola Ghiacci c. Italia (dec), n 53749/00, 7 noiembrie 2002). În cazul în care dreptul la viață sau la integritate fizică nu este voluntar, obligația pozitivă care decurge din art. 2 de a institui un sistem judiciar eficient nu necesită în toate cazurile o acțiune de natură penală. În contextul specific al neglijenței medicale, O astfel de obligație poate fi îndeplinită, de exemplu, în cazul în care sistemul juridic în cauză oferă părților interesate o cale de atac în fața instanțelor civile, singur sau împreună cu o cale de atac penală, în scopul stabilirii răspunderii medicilor în cauză și, dacă este cazul, d De asemenea, pot fi luate în considerare măsuri disciplinare ( Calvelli și Ciglio, citată anterior, § 51, Giuliano Lazzarini și Maria Paola Ghiacci, citată anterior, și Vo c. France [GC], n 53924/00, § 90, CEDH 2004 ...). Curtea ia notă de faptul că plângerile recurentelor se referă în principal la faptul că chirurgul responsabil de decesul apropiatului lor nu a fost sancționat penal; cei interesați nu sugerează în niciun fel că rudele lor au fost ucise intenționat. În speță, urmărirea penală împotriva chirurgului în cauză a fost suspendată, iar sancțiunea disciplinară, care i-a fost impusă de către tribunal, a fost anulată de Consiliul Național al Ordinului de Justiție. Curtea subliniază că reclamanții dispuneau, de asemenea, de posibilitatea de a sesiza o instanță civilă, ceea ce au făcut, pentru a stabili răspunderea chirurgului. În această privință, procedura civilă inițiată în fața tribunalului de mari instanțe din Șișli este în prezent pendinte. Nu se poate afirma că această cale de atac nu oferă reclamanților perspective rezonabile de succes, având în vedere concluziile formulate de institutul medico-legal în raportul său din 19 iulie 2000 privind responsabilitatea chirurgului; nimeni nu contestă, de altfel, eficiența acestei acțiuni. Prin urmare, acest aspect trebuie respins pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-09-02
0,95
KAYA et AUTRES et KAYA contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n os 33420/96 et 36206/97 présentées respectivement par Belkiza KAYA et autres et İbrahim KAYA et İbrahim KAYA contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième
CtEDO 2006-03-30
0,94
KAYA ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 10791/02 présentée par Nurettin KAYA et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 30 mars 2006 en une chambre composée
CtEDO 2002-11-07
0,94
KAYA contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 44272/98 présentée par Orhan KAYA contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 7 novembre 2002 en une chambre composée de M. G.
CtEDO 2018-03-20
0,94
KAYA ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 9342/16 Mehmet KAYA et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 20 mars 2018 en une Chambre composée de : Robert Spano, président, Paul Lemmens,
CtEDO 2006-06-22
0,93
TEMÜRLENK ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 48202/99 présentée par Hıdır TEMÜRLENK et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 22 juin 2006 en une chambre compos
Sursă