CtEDO 22.06.2006 Auto

TEMÜRLENK ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.06.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
TEMÜRLENK ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 48202/99 prezentate de H Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 4 februarie 1999, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamanții, domnii Hléyin Temürlenk, Mehmet Cançöte, Hasan Temürlenk, Hüseyin Temürlenk, Șahverdi Temürlenk și Pito Ya a) este reprezentată de agentul său. Circumstanțele din speță decăzute de la un reclamant care a avut loc după introducerea cererii Dl Mehmet Cançöte a decedat la data de 5 noiembrie 1999. Deținătorii săi, dna Yeter Öztan (Cançöte), dna Fatma Tümen (Cançöte), dl Selman Can (Cançöte), dna Melek Tüzün (Cançöte) Gülsün Bakur (Cançöte), dl Altun Yabatü (Cançöte) și dl șahali Cançöte, și-au exprimat voința de a continua cazul în fața Curții. La 17, 18 și 19 noiembrie 1995, militarii au efectuat o operațiune în satul Demirkapi (Tunceli) unde se aflau locuințele reclamanților. În timpul operațiunii, casele, precum și grădinile, copacii, stupii, mobila și obiectele personale aparținând reclamanților au fost incendiate și distruse. Prin cereri depuse la 2 aprilie, 7 mai și 27 iunie 1996 în fața Camerei civile a Tribunalului de Mare Instanță din Tunceli ( Prin deciziile din 3 aprilie, 27 mai și 27 iunie 1996, cererile lor au fost acceptate și cheltuielile constatării încasate de instanța menționată anterior. Potrivit unui număr de 20 de procese-verbale întocmite de instanță între 6 mai 1996 și 27 aprilie 1999, deplasarea experților pentru constatarea n a putut fi efectuată, din cauza lipsei unor măsuri de securitate necesare și s-a decis să se scrie la Parchetul din Tunceli pentru ca aceste măsuri să fie luate. La 27 aprilie 1999, adică la aproximativ trei ani de la prima cerere formulată în fața instanței de primă instanță, instanțele interne nu au făcut încă nici o constatare. Versiunea faptelor expuse de către Guvern la fața locului a faptelor le-au încetat să mai locuiască în satul în cauză pe care îl părăsiseră în 1994. La 14 iulie 2004, Marele Parlament Național a adoptat Legea privind despăgubirea prejudiciilor cauzate de actele de terorism sau de măsurile de combatere a terorismului, care a intrat în vigoare la 27 iulie 2004. Această lege oferă o cale de atac suficientă pentru a corecta obiecțiile întemeiate pe convenția persoanelor cărora li s-a refuzat accesul la bunurile lor în satul lor. În acest scop, în 76 de departamente au fost create comisii de evaluare și de soluționare a daunelor. Persoanele care au suferit prejudicii din cauza terorismului sau a măsurilor luate de autorități pentru combaterea terorismului pot depune o cerere de despăgubire la comisia competentă. În plus, 800 de persoane ale căror cereri sunt pendinte în fața Curții au sesizat și comisiile de despăgubire. Mulți săteni au primit deja despăgubiri pentru prejudiciile suferite. Dreptul și practica internă relevante sunt descrise în hotărârea Do În plus, reclamanții invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 și se plâng de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile, din cauza distrugerii caselor, mobilierului și obiectelor personale în timpul unei operații militare. Pe de altă parte, reclamanții invocă art. 13 din convenție și se plâng că nu au dispus de nicio cale de atac eficientă în dreptul intern pentru a-și exercita obiecțiunile, în măsura în care constatarea care le-ar fi permis să stabilească faptele nu a putut fi realizată pe motiv de lipsă de măsuri de securitate. ÎN Â Â Griefs reieșit din art. 8 din convenție și din art. 1 din Protocolul nr. Reclamanții susțin că distrugerea bunurilor imobile și mobile ale acestora a dus la încălcarea articolelor 8 din Convenția nr. 1 și 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum au fost exprimate în părțile relevante ale acestora art. 8 O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară securității naționale, securității publice, binelui să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea sau să protejeze drepturile și libertățile altora. art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Guvernul susține, printre altele, că instanțele judecătorești nu au epuizat căile de atac interne instituite prin Legea din 27 iulie 2004. În această privință, acesta susține că mecanismul instituit în urma hotărârii din 29 iunie 2004 și a altor hotărâri din Doisan este de natură să redreseze obiecțiunile reclamanților și prezintă perspective rezonabile de succes. Reclamanții contestă argumentele guvernului. Potrivit acestora, noua acțiune instituită prin legea din cauza dreptului de a fi judecată nu poate fi considerată efectivă. Curtea constată că, potrivit Legii privind despăgubirile din 27 iulie 2004, este posibil pentru persoanele precum reclamanții să sesizeze până la 3 ianuarie 2007 comisiile de despăgubire pentru a solicita despăgubiri pentru prejudiciul pe care le-au suferit din cauza evaziunilor lor forțate, a distrugerii bunurilor lor sau a accesului la acestea. Curtea a examinat deja această acțiune și a ajuns la concluzia că a fost efectiv pentru a prezenta obiecțiile întemeiate pe deplasarea forțată, distrugerea bunurilor și refuzul autorităților de a permite accesul acestora în satele din sud-estul Turciei. În special, aceasta a considerat că noua acțiune era accesibilă și oferea șanse rezonabile de succes (a se vedea mai sus, punctul 87). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reclamanții se plâng că nu au dispus de nicio cale de atac eficientă în dreptul intern pentru a-și exprima obiecțiunile, în măsura în care constatarea care le-ar fi permis să stabilească faptele nu a putut fi realizată pe motiv de lipsă de măsuri de securitate. Ei Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Guvernul contestă exactitatea acestei afirmații, subliniind că există acțiuni interne efective pe care instanțele nu le-au folosit. Curtea a constatat deja că legea privind despăgubirile oferă reclamanților o cale de atac eficientă pe care o pot folosi pentru a se plânge de distrugerea bunurilor lor sau de faptul că le-ar fi refuzat accesul la acestea. Această concluzie este valabilă și în contextul luării în considerare a articolului 13. În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Vincent Berger Bošjan M. Z upančič Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-03-30
0,95
TANRIKULU ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de 10 requêtes présentées contre la Turquie n os 19312/02, 19313/02, 19314/02, 19315/02, 19316/02, 19317/02, 19319/02, 19320/02, 19482/02 et 13548/02 La Cour européenne des Droits de l’Homme (t
CtEDO 2006-03-30
0,95
KAYA ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 10791/02 présentée par Nurettin KAYA et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 30 mars 2006 en une chambre composée
CtEDO 2006-01-12
0,95
İNSAN HAKLARI DERNEĞİ ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 40305/98 présentée par İNSAN HAKLARI DERNEĞİ et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 12 janvier 2006 en une chamb
CtEDO 2006-07-03
0,95
SANLI ET AUTRES c. TURQUIE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 5043/02 présentée par Mehmet ŞANLI et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (cinquième section), siégeant le 3 juillet 2006 en une chambre composée
CtEDO 2006-02-02
0,95
AFFAIRE YURTSEVER c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE YURTSEVER c. TURQUIE (Requête n o 47628/99) ARRÊT STRASBOURG 2 février 2006 DÉFINITIF 02/05/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
Sursă