CtEDO 04.10.2005 Auto

MONASELIDZE c. RUSSIE

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
04.10.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MONASELIDZE c. RUSSIE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA FINALĂ Cerere nr. 7196/01 prezentată de Avtandil MONASELIDZE împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 4 octombrie 2005 într-o cameră compusă din domnii Casadevall președinte Pellonpä Maruste Traja Kovler Mijović, Šikuta, judecători și domnii O Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și lipsa unui răspuns din partea reclamantului, După ce a deliberat, face următoarea decizie: reclamantul, dl Avtandil Monasselidze, este un resortisant georgian, născut în 1935 și rezident în Tbilisi (Georgia). Detașarea 63220 a grupului de armată rusesc în Caucazul de Sud ( Începând cu 1 februarie 1992, reclamantul avea o datorie de 735 244 ruble rusești (aproximativ 200 000 dolari americani) față de companiile georgiene AIA și Kavtha, al cărui președinte era reclamantul. Acesta era prețul construcției unui cămin pentru militari. După ce a dat faliment, reclamantul a fondat o societate cu asociat personal care a preluat fondurile acestor întreprinderi. Reclamantul sesizează instanțele de arbitraj din cadrul Uniunii Europene, solicitând debitorului să îi ramburseze valoarea reală a datoriei. Inculpatul a susținut, printre altele, că datoria de sine a fost constituită din cauza neglijenței profesionale a reclamantului care nu prezentase actele de execuție la timp a lucrărilor, înainte de aprilie 1992. În acest sens, Consiliul a susținut incompetența instanțelor de arbitraj și s-a bazat pe acordurile dintre Georgia și Federația Rusă privind statutul legal al bazelor militare rusești pe teritoriul georgian din 9 octombrie 1993. În conformitate cu art. 26 din aceste acorduri, orice litigiu privind repararea prejudiciului trebuie examinat de o comisie mixtă. La 29 septembrie 1995, Curtea Supremă de Arbitraj din Georgia a dispus plata către reclamant a sumei de 320 984 792 ruble. La 5 august și 8 septembrie 1997, 18 februarie 1998, 18 ianuarie și 10 mai 2000, Ministerul Justiției din Georgia a solicitat Ministerului Justiției din Federația Rusă executarea deciziei din 29 mai 2000 Septembrie 1995. Din scrisoarea din 5 august 1997 reiese că Ministerul Giorgian invoca articolele 51-55 din Convenția din 22 ianuarie 1993 privind asistența juridică și relațiile juridice în cauzele civile, matrimoniale și penale ( Într-o scrisoare din 2 octombrie 1998, Serviciul de finanțe al RVZ l-a informat pe reclamant că autoritățile ruse ar putea refuza executarea forțată a deciziei în litigiu în temeiul articolului 437 din Codul de procedură civilă rusesc, în vigoare la momentul faptelor, potrivit căruia cererea de executare forțată a unei hotărâri judecătorești străine ar trebui prezentată în termen de trei ani de la data la care această decizie a dobândit forța de lucru judecat. Printr-o scrisoare din 10 octombrie 1999, divizia GRVZ însărcinată cu habitatul sprijină faptul că acesta nu va proceda la executarea în litigiu decât în condițiile prevăzute de Convenția de la Minsk. Or, având în vedere că art. 437 din Codul de procedură civilă rusesc, a solicitat în primul rând autorităților georgiene să soluționeze problema în cauză. Printr-o scrisoare din 17 mai 1999, Curtea Supremă de Arbitraj a Federației Ruse a declarat incompetentă în ceea ce privește cererea de executare silită și consiliază reclamantul să se adreseze instanței din jurisdicția teritorială a domiciliului debitorului. În plus, aceasta a considerat că reclamantul nu a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 437 din Codul de procedură civilă rusesc. Hotărârea din 29 septembrie 1995 nu a fost executată. GRIEF Reclamantul se plânge de posibilitatea de a pune în aplicare decizia din 29 septembrie 1995. ÎN DREPT La 8 iulie 2004, Curtea a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului pârât și să îl invite pe acesta să își prezinte în scris observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. noiembrie 2004, guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea acțiunii. Prin scrisoarea din 22 noiembrie 2004, Curtea a invitat reclamantul să prezinte, înainte de 3 ianuarie 2005, observațiile ca răspuns la observațiile guvernului pârât. În absența unui răspuns, la 17 iunie 2005, grefa Curții i-a trimis o scrisoare recomandată cu confirmare de primire care i-a atras atenția asupra termenilor art. 37 din Convenție și care a invitat la prezentarea observațiilor sale înainte de 2 septembrie 2005. În aceste condiții, Curtea este obligată să ajungă la concluzia că reclamantul nu mai audiază menținerea cererii sale, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Nimic din dosar nu sugerează contrariul. Curtea consideră, de asemenea, că nu există circumstanțe speciale care să se refere la respectarea drepturilor garantate de Convenție și a protocoalelor sale n Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă