SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 7166/05 prezentată de Yevgeniy Aleksandrovich SOROCHINSKIY împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 3 decembrie 2009 într-o cameră compusă din Nina Vajić, președinte, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Dean Spielmann, Sour Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolau, judecători și Søren Nielsen; Grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 21 decembrie 2004, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, domnul Yevgeniy Aleksandrovich Sorochinskiy, este un resortisant rus, născut în 1937 și rezident la Moscova. Guvernul rus ( A fost reprezentat de dl G. Matiouchkine, reprezentant al Federației Ruse pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 10 februarie 2003, tribunalul din provincia Tverskoy din Moscova a primit o acțiune civilă din partea reclamantului împotriva autorităților militare. Partea pârâtă a fost obligată să recalculeze cuantumul pensiei de pensie a reclamantului, precum și să plătească acestuia din urmă plățile restante ale pensiei. În lipsa unei contestații în recurs, hotărârea din 10 februarie 2003 a devenit obligatorie și executorie la 21 februarie 2003 la 5 august 2004, Curtea orașului Moscova, acționând ca instanță de control, a anulat hotărârea din 10 februarie 2003 și a pronunțat cauza pentru o nouă examinare în fața primei instanțe. reclamanta se plânge de anularea hotărârii din 10 februarie 2003. Invocând art. 6, reclamantul denunță durata excesivă a procedurii civile la care a fost parte. Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze în continuare acțiunea introdusă de reclamant din următoarele motive: mai întâi, Curtea amintește că, la 14 mai 2008, a decis să comunice guvernului Registrul reclamantului întemeiat pe anularea hotărârii din 10 februarie 2003. La 12 septembrie 2008, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate reclamantului la 23 septembrie 2008, care a fost invitată să transmită observațiile sale ca răspuns înainte de 25 noiembrie 2008. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 16 februarie 2008, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai scurt și că nu a fost solicitată nicio prelungire a acestui termen. Aceasta a indicat că, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, ea poate șterge o cerere din rol atunci când, ca în cazul de față, circumstanțele dau de gândit că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea. Curtea constată că, până în prezent, scrisoarea din 16 februarie 2009 a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Prin urmare, Curtea decide în unanimitate să șteargă cererea de pe rolul său. Søren Nielsen Nina Vajć Grefier Președinte prin aceste motive, Curtea decide în unanimitate să șteargă cererea de pe rolul său.
Requête n
o
7166/05
présentée par Yevgeniy Aleksandrovich SOROCHINSKIY
contre la Russie
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 3 décembre 2009 en une chambre composée de
:
Nina Vajić,
présidente,
Anatoly Kovler,
Elisabeth Steiner,
Dean Spielmann,
Sverre Erik Jebens,
Giorgio Malinverni,
George Nicolaou,
juges,
et de Søren Nielsen,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 21 décembre 2004,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Yevgeniy Aleksandrovich Sorochinskiy, est un ressortissant russe, né en 1937 et résidant à Moscou.
Le gouvernement russe («
le Gouvernement
») a été représenté par M. G. Matiouchkine, représentant de la Fédération de Russie auprès de la Cour européenne des droits de l’homme.
Le 10 février 2003, le tribunal de l’arrondissement Tverskoy de Moscou accueillit une action civile engagée par le requérant à l’encontre des autorités militaires. La partie défenderesse fut obligée de recalculer le montant de la pension de retraite du requérant ainsi que de verser à ce dernier les arriérés de la pension.
Faute d’avoir été contesté en appel, le jugement du 10 février 2003 devint contraignant et exécutoire le 21 février 2003.
Le 5 août 2004, la cour de la ville de Moscou, statuant comme instance de contrôle, annula le jugement du 10 février 2003 et déféra l’affaire pour un nouvel examen devant la première instance.
Invoquant l’article 6 de la Convention et l’article 1 du Protocole nº 1, le
requérant se plaint de l’annulation du jugement du 10 février 2003.
Invoquant l’article 6, le requérant dénonce la durée excessive de la procédure civile à laquelle il était partie.
Sous l’angle de l’article 14 le requérant affirme avoir fait l’objet d’une discrimination.
La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par le requérant pour les motifs suivants.
Elle rappelle d’abord que le 14 mai 2008 elle a décidé de communiquer au Gouvernement le grief du requérant tiré de l’annulation du jugement du 10 février 2003.
Le 12 septembre 2008, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 23 septembre 2008, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 25 novembre 2008. Aucune réaction de la part de la partie requérante ne suivit.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 16 février 2008, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’aucune prorogation de ce délai n’a été sollicitée. Elle a indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. La Cour constate qu’à ce jour la lettre du 16 février 2009 est restée sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Søren Nielsen
Nina Vajić
Greffier
Présidente