AFFAIRE ESIDIR ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

11.10.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Aucune question distincte au regard de l'art. 6-1 (procès équitable);Irrecevable pour le surplus;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Remboursement partiel frais et dépens - procédure nationale;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ESIDIR ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ EȘinclusiv TURCIA (Cercetarea nr. 54814/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 11 octombrie 2005 DEFINITIVF 11/01/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Eșidir și în alte cazuri c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din Domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Türmen Jungwiert Ugrekhelidze Jočienė, D. Popović, judecători și al domnului S. Naismith grefier adjunct de secțiune După ce ați deliberat în camera Consiliului la 20 septembrie 2005, Rend la hotărâre, adoptat la această ultimă dată de procedură La originea cauzei se găsește o cerere (n 54814/00) îndreptat împotriva Republicii Turcia, inclusiv șase resortisanți ai acestui stat, domnii Vahap Eșidir, Zeki Bașar, Mehmet S Reclamanții sunt reprezentai de domnul Levent Kanat, avocat la Ankara. Guvernul turc ( La 16 aprilie 2002, Curtea a decis să comunice cererea guvernului printr-o scrisoare din 30 septembrie 2003, prin care a informat părțile că se va pronunța, în temeiul articolului 29 alineatul (1) și al articolului 3 din convenție, atât cu privire la admisibilitate, cât și la fondul cererii. Primii patru reclamanți s-au născut în 1942, 1973, 1963 și 1969 și au locuit în Bolu, Van, Muș și Siirt. Ultimii doi reclamanți s-au născut în 1959 și au locuit în Diyarbak În orașul Bolu. Vahap Eșidir, Mehmet S.ddćk Aksaç, Nihat Yașl. și Mehmet Ersin Derince au fost membri activi ai consiliului de administrație al partidului, Kenan Ayaz a fost șeful local al partidului și Zeki Bașar a fost membru al Comisiei pentru tineret. Reclamantul Kenan Ayaz a fost arestat la 17 septembrie 1997. Reclamanții Vahap Eșidir, Mehmet S Prin hotărârea din 6 mai 1998, Curtea de Securitate a condamnat fiecare solicitant la o pedeapsă cu închisoarea de trei ani și nouă luni, însoțită de o interdicție de muncă de trei ani în sectorul public, pentru acordarea de asistență și asistență unei bande armate separatiste, în conformitate cu art. 169 din Codul penal. Curtea de Securitate a făcut o apreciere generală a activităților reclamanților și a constatat că, pe baza activităților din cadrul HADEP, ei au facilitat activitățile de delincvență ale unei benzi armate separatiste prin punerea în evidență a fotografiilor liderilor acestei benzi la pereții spațiilor partidului și prin difuzarea în clădirea partidului a emisiunilor unui lanț de televiziune creat la inițiativa unei benzi armate separatiste, invitându-i în același timp pe tinerii care nu erau membri ai partidului să se uite la aceste emisiuni. Ei erau, de asemenea, în posesia diverselor publicații, calendare în care existau fotografii ale luptătorilor din această bandă armată și uciși în timpul confruntărilor cu forțele de ordine, casete video și audio care făceau propaganda acestei benzi armate și utilizaseră culorile roșii, galbene și verzi (culoare simbolice ale kurzilor naționaliști) pe panourile de afișaj ale partidului. În așteptările sale, Curtea de Securitate a citat următoarele pasaje din casetele video, audio și din revistele confiscate Caseta video n: [fostul deputat al Partidului politic DEP, Yașar Kaya]: Nu aveau partide, nu aveau drumuri, nu aveau parlamente, nici gherilă în munți. Astăzi, în Kurdistan, gherilele sunt în munți, pentru a-și vărsa sângele pentru noi. Fiți conștienți de valoarea gherilei și a partidului vostru. Astăzi kurzii știu ce este libertatea. Ei cunosc Kurdistanul. Cu toții datorăm acest lucru gherilei. Ei vă protejează, ei luptă pentru voi, kurzii trebuie să lupte [pentru Kurdistan]. Noi nu putem face nimic dacă rămânem acasă. Vom deschide parlamentul în Kurdistan (...). Țările europene sunt foarte importante pentru noi. Fiți conștienți de valoarea lor. Ele ne ajută. [discursul este urmat de imagini care indică antrenamentul militanților înarmați în munți]. Caseta video n: [Un videoclip muzical cu imagini ale militanților înarmați în timpul unui antrenament în munți]. Caseta video n: Kurdistan este în mâinile dușmanului, Kurdistan este drăguț, iubim de secole, ne luptăm de secole, jurăm, nu vom uita, vom fonda Kurdistan-ul împreună. Prietenii care nu au murit, să vă sărbătoriți nunta pentru martirii din Kurdistan, oamenii s-au revoltat [de-a lungul istoriei], oamenii se revoltă pentru Kurdistanul liber, se luptă împreună cu gherilele. Militari, militanți, Kurdistan este îndrăgostit de tine. Să fim împreună și să fondăm Kurdistanul. Acoperă-mi sicriul cu o pânză galbenă, roșie și verde. Ei mi-au ucis dragostea. C. Este o onoare să mor în Amed [Diyarbak'r în kurdă]. Tineri, ridicați-vă. Revoltați-vă ca bărbații, ca leii. Îmbracă-te, pregătiți-vă de război. O, tineri, ridicați-vă, zdrobiți craniul dușmanului. El a spus: "Am plecat la Kerkük. Voi cumpăra o sticlă de vin. Voi duce la Peshmerga, pe muntele Dehok. Peshmerga își varsă sângele pentru noi; pentru libertatea poporului nostru. Toate guvernele din Turcia, pentru a se dovedi demne de funcția lor în fața poporului, fac vărsare de sânge sau complotează, acest guvern nu mai poate supraviețui fără sprijinul internațional moral și material. Pentru prima dată în istoria sa, kemalismul și-a pierdut sprijinul pentru dinamicile interne. Rezistența și procesul de liberalizare, care au dus la pierderea acestui sprijin, au intrat în cel de-al 13-lea an de existență. Lupta politică a poporului nostru, pentru a obține dreptul său de a-și stabili propriul destin, a fost reprimată de liderii care au folosit toate avantajele corpului de stat. Lupta legitimă a poporului nostru este întărită în momentul în care a obținut mijloacele de luptă ale proletariatului revoluționar. Independența și libertatea nu mai sunt vise îndepărtate, ci proiecte a căror realizare este o chestiune de timp. (...) Eliminarea suveranității kemalistului este posibilă doar prin intermediul unei lupte revoluționare. Copiii poporului sunt trimiși în luptă prin deciziile unui grup de colaboratori, pentru a fi masacrați. Ei folosesc mijloacele de comunicare pentru a manipula sentimentele poporului. (...) Dar, presiunea de teroare ideologică și violență exercitată asupra poporului asuprit și exploatat, nu va împiedica acesta să se ridice. (...) Dacă te lupți cu PKK, ești obligat să negociezi cu el. Dacă se spune că războiul trebuie să se termine, acest lucru este posibil numai prin apelarea la fiecare dintre cei doi adversari. O încercare de pace, fără a lua în considerare motivele și subiectele acestui război, nu poate reuși. (...) Adevărata pace este cea impusă de luptători. (...) Trebuie să insistăm asupra acestui fapt. Reclamanții s-au ocupat de casare și au cerut să fie ținută o audiență și au susținut că elementele de probă în kurda nu au fost traduse corect în turcă de traducători calificați. La 14 decembrie 1999, procurorul general pe lângă această Înaltă Instanță și-a prezentat observațiile cu privire la recurs și a solicitat respingerea acestuia. La sfârșitul instanței, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea Curții de Securitate din 6 mai 1998. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNES PERTINENTE 10. Dreptul și practica internă relevante în vigoare la momentul respectiv a faptelor referitoare la cursurile de securitate de stat sunt descrise în Özel Turcia 4339/98, § 20-21, 7 noiembrie 2002) și Gençel c. Turcia 53431/99, §§ 11-12, 23 octombrie 2003). 11. La art. 169 din Codul penal, la momentul faptelor, se citea după cum urmează: Va fi condamnat la o pedeapsă cuprinsă între trei și cinci ani de închisoare (...), oricine, fiind conștient de poziția și calitatea unei astfel de benzi sau organizații armate, va ajuta sau îi va oferi cazare, alimente, arme și muniție sau îmbrăcăminte, sau va facilita acțiunile sale în orice fel. Reclamanții susțin că instanța de securitate a statului care i-a judecat și condamnat nu constituie un tribunal independent și imparțial care le-a putut garanta un proces echitabil, din cauza prezenței unui judecător militar în cadrul său. Reclamanții susțin, de asemenea, lipsa de echitate în cadrul procedurilor penale, deoarece, pe de o parte, traducerea în turcă a unor dovezi scrise în kurde n Pe de altă parte, observațiile procurorului din apropierea Curții de Casație nu le-ar fi fost notificate în timp util pentru a le permite să-și pregătească efectiv apărarea. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) are dreptul, printre altele, la: (...) de a dispune de timpul și facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale; (...) 13. Guvernul invită Curtea să respingă, pentru nerespectarea termenului de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din Convenție, litigiul referitor la compunerea instanței de securitate a statului. Acesta susține că decizia internă definitivă, referitoare la privarea de independență și de justitate a instanței de securitate a statului, este cea pronunțată de aceeași instanță. În această privință, Tribunalul susține că nici Curtea de Securitate a Uniunii Europene, nici Curtea de Casație nÕ aveau competența de a se pronunța cu privire la acest aspect, în măsura în care compunerea cursurilor de securitate ale statului în cauză a fost, la momentul faptelor, decăzută din legislația internă. În concluzie, reclamanții ar fi trebuit să-și depună cererea în termen de șase luni de la data la care aceștia și-au dat seama de eficacitatea acțiunilor interne, și anume de la hotărârea Curții de Securitate a statului, și anume la 6 mai 1998. În sprijinul argumentației sale, guvernul face trimitere la jurisprudența Curții (Kalan c. Turcia (dec.), nr. 73561/01, 2 Hotărârea din 28 octombrie 1998, Curtea reamintește că a respins o excepție similară în cauza Özdemir c. Turcia 59659/00, 6 februarie 2003. În consecință, Curtea a constatat că nu există motive de derogare de la încheierea sa anterioară și a respins excepția guvernului. 15. Curtea apreciază, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special cyiraklar c. Turcia, Hotărârea din 28 octombrie 1998, Culegerea hotărârilor și a deciziilor 1998 VII), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, pe care aceste obiecțiuni trebuie să le facă obiectul unei examinări pe fond, Comisia constată că acestea nu se confruntă cu niciun temei juridic. Articolele 9, 10 și 11 din Convenție coroborate cu art. 14 16. Reclamanții se plâng că condamnarea lor la infracțiune le-a încălcat dreptul la libertatea de gândire, de exprimare și de asociere. În această privință, aceștia invocă articolele 9, 10 și 11 din Convenție, combinate cu art. 14. Curtea consideră că este necesar să se examineze aceste obiecțiuni din perspectiva articolului 10 din Convenție, coroborat cu art. 14. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a înțelege și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de graniță. (...) exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) În al doilea rând, drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără a se face vreo distincție, în special pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau a altor opinii, originii naționale sau sociale, a unei minorități naționale, averii, nașterii sau a oricărei alte situații. 17. Guvernul susține că documentele și înregistrările confiscate în timpul perchezițiilor nu constituie doar o expresie inofensivă și pașnică a unui gând, ci au fost pregătite cu atenție în vederea unei propagande separatiste. Invocând cauza Zana c. Turcia (hotărârea din 25 noiembrie 1997, Rec. 14 alin. 58), se afirmă că documentele și înregistrările audio și video confiscate incitau în mod deschis la violență și la dușmănie și că condamnarea reclamanților era necesară într-o societate democratică 18. Curtea ia notă de faptul că, după o evaluare globală a activităților recurentelor și a documentelor și înregistrărilor audiovizuale în posesia acestora, instanțele naționale au considerat că reclamanții au acordat asistență în mod continuu unei benzi armate în sensul articolului 169 din Codul penal 19. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că tribunalele nu au fost condamnate pentru că și-au exprimat opiniile sau au participat la o reuniune, ci pentru că au acordat asistență unei organizații ilegale, calificate în dreptul turcesc de a fi terorist Prin urmare, Comisia consideră că condamnarea persoanelor interesate nu poate fi considerată ca fiind o interferență în drepturile lor în temeiul articolului 10 (a se vedea, printre altele, K Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. II. PE FONDUL privind independența și imparțialitatea instanței de securitate a statului. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din convenție [a se vedea Özel, citată anterior, § 33-34 și Özdemir, citată anterior, §§ 35-36 22. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön a furnizat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită. Curtea constată că Õ este de înțeles că reclamanții, care răspundeau în fața unei instanțe de securitate din statul membru în cauză referitoare la securitatea națională Prin urmare, ei se puteau teme în mod legitim că curtea de securitate a statului se va lăsa îndrumată în mod nejustificat de considerente străine naturii cauzei sale. Prin urmare, se poate considera că sunt justificate în mod obiectiv îndoielile pe care le au reclamanții cu privire la independența și imparțialitatea acestei instanțe (Inflal c. Turcia, Hotărârea din 9 iunie 1998, Rec., 1998 IV, p. 1573, § 72 in fine 23. Curtea concluzionează că, atunci când a judecat și a condamnat reclamanții, instanța de securitate a statului nu era o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1); prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) cu privire la acest aspect. Curtea reamintește că a judecat deja în cauze similare că o instanță a cărei lipsă de independență și de imparțialitate a fost stabilită nu poate, în nici un caz, să garanteze un proces echitabil persoanelor aflate sub jurisdicția sa. 25. Având în vedere constatarea încălcării dreptului reclamanților de a-și vedea cauza ascultată de o instanță independentă și imparțială la care ajunge, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze prezentul Ö (a se vedea, printre altele, Õ , citată anterior, p. 3074, §§ 44-45). III. CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA Õ 26. În temeiul articolului 41 din Convenție În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În plus, dl Esidir este de 25 000 EUR și dl Bașl. 30 000 EUR, fiecare din aceștia solicită repararea unei daune morale. În ceea ce privește prejudiciul material invocat, Curtea nu ar putea specula asupra rezultatului la care procedura în fața Curții de Securitate a statului ar fi dus dacă nu ar fi avut loc încălcarea convenției. Prin urmare, nu este necesar să se acorde reclamanților o despăgubire în acest sens Findlay c. Regatul Unit, Hotărârea din 25 februarie 1997, Rec., 1997-I, p. 284, punctul 85. 31. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă (cihiraklar, citată anterior, p. 3074, § 49). 32. În cazul în care Curtea concluzionează că condamnarea unui reclamant a fost pronunțată de o instanță care nu era independentă și imparțială în sensul articolului 6 alin. (1), Comisia consideră că, în principiu, redresarea cea mai adecvată ar consta în rejudecarea reclamantului la cererea acestuia și în timp util (Öcalan c. Turcia [GC], nr 46221/99, CEDH-2005, § 210). 250 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. Ca documente justificative, acestea furnizează un tarif minim aplicabil pentru onorariul emis de baroul d . Ankara. 34. Guvernul nu se pronunță. 35. Curtea arată că instanțele au reușit doar parțial să-și stabilească obiecțiile pe teritoriul Convenției și reamintește că nu pot fi rambursate în temeiul articolului 41 decât cheltuielile și cheltuielile de judecată efectiv și în mod necesar expuse. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR toate cheltuielile și acordul, în comun, al reclamanților. Interese moratorii 36. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CESURI, CURȚIA, LA UNANIMITATE, Declară admisibile obiecțiile formulate la art. 6 din Convenție Declamează Exceptări inadmisibile de la articolele 9, 10 și 11 din convenție, combinate cu art. 14 A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție ca urmare a lipsei de independență și de dejumătățire a instanței de securitate a statului d faptul că prezenta hotărâre constituie prin ea însăși o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în comun, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 1 500 EUR (o mie cinci sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit restant în momentul plății, care urmează să fie convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 11 octombrie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Naismith J.-P. Costa Modululr Adjunct Președinte