CtEDO 11.10.2005 Auto

CASE OF N.A. AND OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
11.10.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of P1-1;Just satisfaction reserved
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF N.A. AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

Reclamanții, N.A., N.A., A.A., J.Ö. și H.H., s-au născut în 1926, 1956, 1954, respectiv 1949 și 1950 și trăiesc în Antalya. 10. După sondajele efectuate de Oficiul de Teren între 1956 și 1958, o parcelă de teren pe coastă, în localitatea Karasaz (vilaj de Çikcilli, districtul Alanya, parcela nr. 84) a fost înscrisă în registrul de terenuri în numele R.A. 11. La 25 iunie 1986, reclamanții au obținut un certificat de investiții turistice de la Ministerul Culturii și Turismului în vederea construirii unui hotel pe teren. 13. La 9 iulie 1986, organizația de planificare a statului a acordat reclamanților un certificat de stimulare a investițiilor, din nou în scopul construirei unui hotel. Alineatul X al certificatului a declarat că reclamanții au trebuit să obțină o licență de turism după efectuarea investițiilor. 14. La 28 octombrie 1986, după ce reclamanții au început să construiască hotelul, Trezoreria a inițiat proceduri în Curtea de District Alanya, cerând un ordin de anulare a intrării proprietăților în registrul de terenuri și pentru demolarea hotelului. 15. Un raport de experți din 31 octombrie 1986 a afirmat că parcela nr. La 31 octombrie 1986, Curtea de District a pronunțat un ordin interimar de suspendare a lucrărilor de construcție pe hotel. 17. Un raport de experți din 3 martie 1987 a subliniat că parcela nr. 84 face parte din coastă și, astfel, nu poate fi deținută de o persoană privată. 18. Într-o hotărâre din 16 iunie 1987, Curtea de District a ordonat anularea înregistrării terenurilor și a demolării hotelului parțial construit. Acesta a formulat următoarele observații: „având în vedere] raportul expert [și] hotărând cu privire la fondul [cazului], ... având în vedere dovezile disponibile și, în special, fotografiile și toate celelalte elemente din dosar, Curtea consideră că proprietatea în cauză face parte din mare [Deniz kıyısı]. Deși liniile de coastă rămân în afara limitei delimitate și stabilite în hotărârile de către anumite comisii, acestea nu pot constitui proprietate care face obiectul proprietății private ... Înregistrarea proprietății în numele reclamanților nu conferă niciun drept asupra acestora.” 19. La 9 decembrie 1987, Curtea de District a respins un recurs de către reclamanți împotriva ordinii interioare din 31 octombrie 1986. 20. Într-o hotărâre din 12 februarie 1988, Curtea de Casație a anulat hotărârea din 16 iunie 1987 și a trimis cazul la prima instanță. 21. Într-o hotărâre din 17 februarie 1989, fără a lua în considerare hotărârea Curții de Casație, Curtea de District și-a reafirmat hotărârea inițială. Chiar și statul, atunci când pune restricții privind bucuria de bunuri în conformitate cu legea proprietății ..., nu poate accepta existența proprietății private la un astfel de site ... Deși proprietatea în cauză în acest caz a fost situată anterior în limitele costiere, acesta a fost plasat în afara acestei limite prin [o decizie de] comisie formată la o dată ulterioară. Site-ul a fost destul de clar situat pe o plajă de nisip, deoarece, într-adevăr, este evident din deciziile judiciare anterioare care au devenit finale, și din rapoarte de experți și fotografii ...” 22. Într-o hotărâre din 18 octombrie 1989 Curtea plenară de cassare a susținut hotărârea dată de instanța de judecată inferioară, constatând că a interpretat și a aplicat corect legea. 23. În hotărârea din 1 martie 1990, Curtea de Casație a susținut hotărârea din primă instanță 25. În hotărârea din 27 septembrie 1990 a respins cererea de rectificare a hotărârii. 26. La 27 septembrie 1991, reclamanții au introdus o acțiune pentru daune în cadrul Curții de district Alanya din cauza pierderii lor de proprietate și a demolării hotelului parțial construit. 27. În hotărârea din 1 aprilie 1994, Curtea de District a respins acțiunea reclamanților din cauza faptului că statul nu a fost responsabil pentru prejudiciul cauzat de anularea înregistrării proprietăților în cauză. În argumentul său, reclamanții au afirmat că, pe baza înregistrărilor din registrul terenurilor, au efectuat investiții în ceea ce privește terenurile în cauză și că, ca urmare a procedurii introduse de Trezoreria pentru anularea înregistrării, au susținut o pierdere. Curtea de District a explicat hotărârea sa subliniind faptul că reclamanții și moștenitorii lor ar fi fost conștienți de faptul că site-ul era pe teren de nisip și că era imposibil ca ei să susțină că statul le-a înșelat și că principiul răspunderii stricte să fie aplicat în cazul lor. Acesta a concluzionat că nici o pierdere nu a fost rezultată din conținutul registrului terenurilor, că intrarea era ilegală de la început și că, în consecință, reclamanții nu aveau dreptul să ia o procedură împotriva statului pentru a solicita compensarea pentru pierderea suferită. 28. Într-o hotărâre din 28 noiembrie 1995, Curtea de Casație a susținut hotărârea din prima instanță. 29. În hotărârea din 9 decembrie 1996, Curtea de Casație a respins cererea de rectificare a hotărârii. 30. art. 43 din Constituție prevede: „Coaceasta este proprietatea statului și intră sub jurisdicția sa. Interesul public prevalează în utilizarea țărmurilor de mare, a țărmurilor de lac și a râurilor și a benzilor de coastă situate de mări și lacurilor. Legea stabilește lățimea benzilor de coastă în conformitate cu utilizarea lor, împreună cu posibilitățile și condițiile pentru o astfel de utilizare de către indivizi.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-05-30
0,91
CASE OF DOĞRUSÖZ AND ASLAN v. TURKEY
4. The applicants were born in 1931 and 1930 and live in Ankara and Hatay, respectively. 5. In 1965 the applicants bought a plot of land in Hatay from the Samandağ Municipality. 6. On 9 September 1976 the Ministry of Construction and Settle
CtEDO 2007-06-14
0,91
CASE OF MUSLUOĞLU AND OTHERS v. TURKEY
cases in respect of Mr Enver Kemal Üçpınar and to communicate the application in respect of the remaining five applicants. Applying Article 29 § 3 of the Convention, it decided to rule on the admissibility and merits of the application at t
CtEDO 2006-12-05
0,91
CASE OF NAMLI AND OTHERS v. TURKEY
4. The applicants were born in 1958, 1923, 1949, 1961, 1955 and 1950 respectively and live in Tokat. 5. On 21 November 1957 the Koruluk village administration, the Ministry of Treasury and the Forest Directorate requested the annulment of t
CtEDO 2007-03-27
0,90
CASE OF ASFUROGLU AND OTHERS v. TURKEY
1959, 1928, 1958 and 1958, respectively, and live in Hatay. 5. On various dates, the applicants bought plots of land, near the coast, in Hatay. Some of the applicants constructed houses, others built restaurants and hotels on this land. 6.
CtEDO 2007-01-09
0,90
CASE OF MOĞUL v. TURKEY
4. The applicants were born in 1945 and 1949, respectively, and live in Seferihisar, İzmir. 5. The applicants’ father, Ali Moğul, sold his two houses which were situated in the Seferihisar district to his sons in 1972 and 1973, respectively
Sursă