CARUSI AND OTHERS v. ITALY

Prima secțiune decizia nr. 7486/22 Donato CARUSI împotriva Italiei și a altor 9 cereri (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 14 septembrie 2023 în calitate de comitet compus din: Krzysztof Wojtyczek , Președintele LÄtif Hüseynov, Ivana Jelić, judecători și Viktoriya Maradudina, grefier adjunct al secțiunii interioare; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat cere Curții să elimine cererile din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Lista reclamanților este prezentată în tabelul adăugat. Reclamanții au fost reprezentați de G. Salvatore, un avocat care practică în Chieti. Părțile reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind aplicarea legislației retrospective (art. 1 § 218 din Legea nr. 266/2005 din 23 decembrie 2005) în așteptarea procedurilor naționale au fost comunicate guvernului italian („Guvernul”). Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Guvernul a informat Curtea că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemelor formulate de aceste plângeri. Guvernul a recunoscut încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1. În ceea ce privește cererile nr. 35298/22, 36513/22 și 37336/22, Guvernul a oferit să nu continue cu recuperarea a patruzeci de sume plătite în executarea hotărârilor de primă instanță inversate ulterior la apel în urma aplicării articolului 1 § 218 din Legea nr. 266/2005 din 23 decembrie 2005. În ceea ce privește cererile nr. 7486/22, 12847/22, 146110/22, 35984/22, 36002/22 și 37185/22, Guvernul a oferit să plătească 40% din sumele acordate de hotărârile de primă instanță detaliate în tabelul adăugat și că reclamanții au revenit, cu condiția ca acestea să furnizeze dovezi ale restituirii. În ceea ce privește cererea nr. 12844/22, Guvernul a oferit să plătească diferența între patruzeci la sumele acordate reclamantului prin hotărârea de primă instanță detaliată în tabelul anexat (30,236.71 euro (EUR)) și sumele pe care reclamantul le-a returnat (28,394,58 EUR), cu condiția ca ea să furnizeze dovezi de restituire. În consecință, Guvernul a invitat Curtea să scoată cererile din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 litera (c) din convenție. Curtea constată, de asemenea, că Guvernul a propus să plătească 100 EUR pe cerere pentru costuri și cheltuieli, plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților. Sumele vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni menționat anterior, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru acestea, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazurilor. Reclamanții au fost trimiși termenii declarațiilor unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamanților care acceptă termenii declarațiilor. Curtea observă că art. 37 §§ § (c) îi permite să scoată un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) Hotărârea (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă împotriva Italiei subliniind faptul că adoptarea Legii nr. 266/2005 care a rezolvat în mod definitiv și retroactiv fondurile litigiului în curs între reclamanții și statul și a făcut să nu se continue procedura în mod inutil nu a fost justificată prin motive imperative de interes general (a se vedea, de exemplu, Cicero și alții c. Italia) , nr. 29483/11 și altele 4 §§ 31-33, 30 ianuarie 2020; Rosa și alții c. Italia , nr. 52888/08 și 13 altele §§ 48-54, 11 decembrie 2012; și Agrati și alții c. Italia , nr. 43549/08, 6107/09 și 5087/09, §§ 59-66, 7 iunie 2011). 6 § 1 din Convenție, a considerat că reclamanții au suferit o pierdere reală a oportunităților și că, prin urmare, încălcările constatate au provocat daune importante ale reclamanților. În ceea ce privește prejudiciile morale, Curtea a considerat că constatarea unei încălcări constituie în sine satisfacție echitabilă pentru prejudiciile morale suferite de solicitanți (a se vedea De Rosa și alții , citat mai sus §§ 60-62 . Notând admiterile și întreprinderile conținute în declarațiile guvernamentale , Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 §§ §§ §§ § .c) . Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererilor (art. 37 § în amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererile pot fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazurile din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să se alăture cererilor; ia act de termenii declarațiilor guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 5 octombrie 2023. Viktoriya Maradudina Krzysztof Wojtyczek Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 6 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. (interferencia legislativă) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului An de naștere Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului Hotărârea în primă instanță relevantă pentru calcul 7486/22 27/01/2022 Donato CARUSI 1953 15/06/2023 12/07/2023 Curtea de district Chieti R.G. 683/04 02/05/2005 12844/22 02/03/2022 Albertina CAPUZZI 1947 Curtea de district Lanciano R.G. 255/03 09/08/2004 12847/22 02/03/2022 Giuseppina RAPINI 1948 Curtea de district Lanciano R.G. 255/03 09/08/2004 1460/22 15/03/2022 Maria Teresa LANCI ROMAGNOLI 1952 Curtea de district Lanciano R.G. 405/2003 13/12/2004 35298/22 07/07/2022 Teresa Caterina CIANCI 1954 Curtea de district Vasto R.G. 124/04 12/11/2004 35984/22 13/07/2022 Valerio Gabriele AMBROSI 1951 Curtea de district Lanciano R.G. 257/03 09/08/2004 36002/22 14/07/2022 Nicola CARLUCCI 1952 Curtea de district Vasto R.G. 128/04 12/11/2004 36513/22 13/07/2022 Carmine FLAMINIO 1946 Curtea de district Lanciano R.G. 256/03 09/08/2004 37185/22 15/07/2022 Sante DI VIRGILIO 1946 Curtea de district Chieti R.G. 1342/03 17/01/ 2005 37336/22 15/07/2022 Eltruda SCUTTI 1950 Curtea de district Lanciano R.G. 414/03 13/12/2004

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 7486/22

Donato CARUSI against Italy

and 9 other applications

(see appended table)

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 14

September 2023 as a Committee composed of:

Krzysztof Wojtyczek

, President

,

Lətif Hüseynov,

Ivana Jelić,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,

Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The list of applicants is set out in the appended table.

The applicants were represented by G. Salvatore, a lawyer practising in Chieti.

The applicants’ complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article

1 of Protocol No. 1 concerning the application of retrospective legislation (Article 1 § 218 of Law no. 266/2005 of 23

December 2005) to pending national proceedings were communicated to the Italian Government (“the Government”).

THE LAW

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.

The Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article

37 of the Convention.

The Government acknowledged the violation of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

With regard to applications nos. 35298/22, 36513/22 and 37336/22, the Government offered not to proceed with the recovery of forty percent of the sums paid in execution of the first-instance judgments later reversed on appeal following the application of Article 1 § 218 of Law no. 266/2005 of 23

December 2005.

With regard to applications nos. 7486/22, 12847/22, 14610/22, 35984/22, 36002/22 and 37185/22 the Government offered to pay forty percent of the sums awarded by the first-instance judgments detailed in the appended table and that the applicants returned, provided that they give proof of the restitution.

With regard to application no. 12844/22, the Government offered to pay the difference between forty percent of the sums awarded to the applicant by the first-instance judgment detailed in the appended table (30,236.71 euros (EUR)) and the sums that the applicant returned (28,394.58 EUR), provided that she gives proof of the restitution.

Accordingly, the Government invited the Court to strike the applications out of the list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention.

The Court also notes that the Government proposed to pay EUR 100 per application for costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicants.

The amounts would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay these amounts within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the cases.

The applicants were sent the terms of the Government’s unilateral declarations several weeks before the date of this decision. The Court has not received a response from the applicants accepting the terms of the declarations.

The Court observes that Article

37 §

1

(c) enables it to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out applications under Article

37 §

1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued (see, in particular, the

Tahsin Acar v.

Turkey

judgment (preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§

75

‑

77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear and extensive case-law against Italy emphasising that the adoption of Law no. 266/2005 which definitively and retroactively settled the merits of the pending dispute between the applicants and the State and rendered futile any continuation of the proceedings was not justified by overriding reasons of general interest (see, for example,

Cicero and Others v. Italy

, no. 29483/11 and 4 others, §§ 31-33, 30 January 2020;

De

Rosa and Others v. Italy

, no. 52888/08 and 13 others, §§ 48-54, 11

December 2012; and

Agrati and Others v. Italy

, nos. 43549/08, 6107/09 and 5087/09, §§ 59-66, 7 June 2011). When the Court found a violation of Article

6 § 1 of the Convention, it considered that the applicants had suffered a real loss of opportunity and that, consequently, the violations found were likely to have caused the applicants material damage. As to non-pecuniary damage, the Court considered that the finding of a violation constituted in itself just satisfaction for the non-pecuniary damage suffered by the applicants (see

De Rosa and Others

, cited above, §§ 60-62).

Noting the admissions and undertakings contained in the Government’s declarations, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article

37 §

1

(c)).

In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications (Article

37 §

1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations, the applications may be restored to the list in accordance with Article

37 §

2 of the Convention (see

Josipović v.

Serbia

(dec.), no.

18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to join the applications;

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declarations and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 5 October 2023.

Viktoriya Maradudina

Krzysztof Wojtyczek

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6

§

1 of the Convention and Article

1 of Protocol No.

1

(Legislative interference)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Date of receipt of Government’s declaration

Date of receipt of applicant’s comments

Relevant first instance judgment for calculation

7486/22

27/01/2022

Donato CARUSI

1953

15/06/2023

12/07/2023

Chieti District Court

R.G. 683/04

02/05/2005

12844/22

02/03/2022

Albertina CAPUZZI

1947

Lanciano District Court

R.G. 255/03

09/08/2004

12847/22

02/03/2022

Giuseppina RAPINI

1948

Lanciano District Court

R.G. 255/03

09/08/2004

14610/22

15/03/2022

Maria Teresa LANCI ROMAGNOLI

1952

Lanciano District Court

R.G. 405/2003

13/12/2004

35298/22

07/07/2022

Teresa Caterina CIANCI

1954

Vasto District Court

R.G. 124/04

12/11/2004

35984/22

13/07/2022

Valerio Gabriele AMBROSI

1951

Lanciano District Court

R.G. 257/03

09/08/2004

36002/22

14/07/2022

Nicola CARLUCCI

1952

Vasto District Court

R.G. 128/04

12/11/2004

36513/22

13/07/2022

Carmine FLAMMINIO

1946

Lanciano District Court

R.G. 256/03

09/08/2004

37185/22

15/07/2022

Sante DI VIRGILIO

1946

Chieti District Court

R.G. 1342/03

17/01/ 2005

37336/22

15/07/2022

Eltruda SCUTTI

1950

Lanciano District Court

R.G. 414/03

13/12/2004