- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 octombrie 2005
- Stat pârât
- GRC
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Savvas împotriva Greciei
Traducere în română Auto
Prima SECȚIUNE SAVVAS c. GRECIA (solicitarea nr. 22868/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 octombrie 2005 DEFINITIVF 13/01/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Savvas c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii Loucaide președinte C.L. Rozakis Mes Tulkens Vajić domnii Hajiyev, Spielmann, S.E.
Jebens, judecători și ai domnului S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 22 septembrie 2005, înmânează hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 22868/02) îndreptată împotriva Republicii Elene și al cărei resortisant al acestui stat, dl Dimitrios Savvas ( reclamantul a sesizat Curtea la 29 mai 2002 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Reclamantul se plângea în special, din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din convenție, de durata procedurii penale inițiate împotriva sa. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură].
În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită primei secțiuni astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] printr-o decizie din 9 decembrie 2004, Curtea a declarat cererea parțial admisibilă. În 1992, reclamantul a făcut obiectul unei proceduri penale pentru contrabandă și trafic de droguri pe care le cumpărase în Maroc. La 14 septembrie 1993, a fost condamnat prin contumație de tribunalul corecțional din Montpellier la trei ani de închisoare.
La 11 iunie 2000, reclamantul, care a fost, de asemenea, căutat de poliția elenă pentru aceleași fapte, a fost arestat în Grecia și pus în arest provizoriu în așteptarea procesului său. Ședința în fața Curții de Assese din Atena a fost stabilită la 4 mai 2001, data la care a fost amânată din cauza grevei avocaților baroului. La 19 septembrie 2001, Curtea l-a condamnat pe reclamant la 10 ani, 8 luni și 22 de zile de închisoare pentru trafic de droguri (judecată nr. 1982/2001). Reclamantul, prezent la ședință și reprezentat de un avocat, dispunea de un termen de 10 zile pentru a interjecta apelul (art. 473 din Codul de procedură penală). El a recurs la o dată nespecificată. Ședința în fața Curții de Apel a fost stabilită la 20 martie 2006. Părțile nu au informat Curtea cu privire la ultimele evoluții ale acestei proceduri.
PRIVIND ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 10. Reclamantul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil de termen stabilit la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei. 11. Guvernul contestă această teză. Perioada care trebuie luată în considerare 12. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 11 iunie 2000, odată cu arestarea reclamantului, și nu a încetat încă, procedura fiind pendinte și, prin urmare, a durat deja mai mult de cinci ani pentru două instanțe.
Caracterul rezonabil al duratei procedurii 13. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDO 1999-II). 14. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Pelioire și Sassi citată anterior). 15. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz.
Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf privind aplicarea articolului 41 din Convenție 16. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 17. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens.
PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 13 octombrie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Loucales Moduler Președinte
PREMIÈRE SECTION
AFFAIRE SAVVAS c. GRÈCE (Requête n o 22868/02) ARRÊT STRASBOURG 13 octobre 2005 DÉFINITIF 13/01/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Savvas c. Grèce, La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant en une chambre composée de : MM. L. Loucaides , président , C.L. Rozakis , M mes F. Tulkens , N. Vajić , MM. K. Hajiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, juges , et de M. S. Nielsen, greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 22 septembre 2005, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n o 22868/02) dirigée contre la République hellénique et dont un ressortissant de cet Etat, M. Dimitrios Savvas (« le requérant »), a saisi la Cour le 29 mai 2002 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
Le gouvernement grec (« le Gouvernement ») est représenté par les délégués de son agent, MM. M. Apessos, conseiller auprès du Conseil Juridique de l'Etat et I. Bakopoulos, auditeur auprès du Conseil Juridique de l'Etat.
Le requérant se plaignait notamment, sous l'angle de l'article 6 § 1 de la Convention, de la durée de la procédure pénale engagée à son encontre.
La requête a été attribuée à la première section de la Cour (article 52 § 1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d'examiner l'affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l'article 26 § 1 du règlement.
Le 1 er novembre 2004, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la première section ainsi remaniée (article 52 § 1).
Par une décision du 9 décembre 2004, la Cour a déclaré la requête partiellement recevable. EN FAIT
En 1992, le requérant a fait en France l'objet d'une procédure pénale pour contrebande et trafic de drogues qu'il avait achetées au Maroc. Le 14 septembre 1993, il fut condamné par contumace par le tribunal correctionnel de Montpellier à trois ans d'emprisonnement. En fuite, le requérant ne purgea pas sa peine.
Le 11 juin 2000, le requérant, qui était également recherché par la police grecque pour les mêmes faits, fut arrêté en Grèce et placé en détention provisoire dans l'attente de son procès. L'audience devant la cour d'assises d'Athènes fut fixée au 4 mai 2001, date à laquelle elle fut ajournée en raison de la grève des avocats du barreau.
Le 19 septembre 2001, la cour d'assises condamna le requérant à une peine de dix ans, huit mois et vingt-deux jours d'emprisonnement pour trafic de drogues (jugement n o 1982/2001). Le requérant, présent à l'audience et représenté par un avocat, disposait d'un délai de dix jours pour interjeter appel (article 473 du code de procédure pénale). Il exerça ce recours à une date non précisée. L'audience devant la cour d'appel fut fixée au 20 mars 2006. Les parties n'ont pas informé la Cour sur les derniers développements de cette procédure. EN DROIT I.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L'ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION
10. Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l'article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle. »
Le Gouvernement conteste cette thèse. A. Période à prendre en considération
La période à considérer a débuté le 11 juin 2000, avec l'arrestation du requérant, et n'a pas encore pris fin, la procédure étant pendante en appel. Elle a donc déjà duré plus de cinq ans pour deux instances. B. Caractère raisonnable de la durée de la procédure
La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d'une procédure s'apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par la jurisprudence de la Cour, en particulier la complexité de l'affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes (voir, parmi beaucoup d'autres, Pélissier et Sassi c. France [GC], n o 25444/94, § 67, CEDH 1999-II).
La Cour a traité à maintes reprises d'affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d'espèce et a constaté la violation de l'article 6 § 1 de la Convention (voir Pélissier et Sassi précité).
Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le Gouvernement n'a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu'en l'espèce la durée de la procédure litigieuse est excessive et ne répond pas à l'exigence du « délai raisonnable ». Partant, il y a eu violation de l'article 6 § 1. II.
SUR L'APPLICATION DE L'ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
16. Aux termes de l ' article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable. »
Le requérant n'a présenté aucune demande de satisfaction équitable. Partant, la Cour estime qu'il n'y a pas lieu de lui octroyer de somme à ce titre. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ, Dit qu'il y a eu violation de l'article 6 § 1 de la Convention. Fait en français, puis communiqué par écrit le 13 octobre 2005 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Søren Nielsen Loukis Loucaides Greffier Président