CtEDO 20.10.2005 Auto

KOMAN v. THE NETHERLANDS

RESPONDENT
NLD
HOTĂRÂRE
20.10.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KOMAN v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Arjen Mathijs Koman, este un cetățen Țările de Jos născut în 1966 și locuiește în Haga. El este reprezentat în fața Curții de către dl J.A.W. Knoester, un avocat practicant la Haga. Guvernul este reprezentat de agentul lor, dna J. Schukking, Ministerul pentru Afaceri Externe din Olanda. La 24 octombrie 1999, reclamantul a intrat într-un snackbar la Stația Centrală Gouda care purta o balaclava și a forțat personalul la punctul cuțitului să-i dea bani de la pană. A fost oprit de poliția feroviară în timp ce a încercat să părăsească stația. Mai târziu s-a raportat că suflarea de băutură. Reclamantul a fost arestat și reținut pentru interogare (ophouden voor verhoor) la ora 15.59 la ora 16.30. reclamantul a fost văzut de un procuror public asistent (hulpofficier van justitie), un ofițer de poliție senior competent de a da anumite ordine în cazurile penale. La ora 19:00 reclamantul a fost văzut de un medic. Ambele au constatat că reclamantul nu a fost într-un stat potrivit pentru a fi interogat. Se pare că el a fost mult mai rău pentru băutură și droguri. Termenul de șase ore în care reclamantul ar fi trebuit să fie eliberat sau comandat în custodie de poliție (inverzekeringstelling) s-a încheiat la ora 9:59. Reclamantul a fost adus la un procuror asistent în dimineața următoare, 25 octombrie 1999, la ora 9:45. El a fost interogat de ofițeri de poliție la ora 10:02 și la ora 10:51 la ora 11:50. reclamantul a fost adus din nou în fața procurorului adjunct, care a ordonat să fie în custodie de poliție la prânzul nopții. Pe 27 octombrie 1999, reclamantul, asistat de avocat, a fost auzit de un judecător investigator (rechter-commissris). El a cerut să fie eliberat imediat. Ea a considerat că custodia de poliție este ilegală ca o chestiune de drept intern, dar a ordonat ca reclamantul să fie reținut în reținere. Dosarul oficial elaborat de judecătorul de investigare conține hotărârea ei, care este în următoarele termeni: „Suspectul [verdachte; adică reclamantul] a fost arestat la 24 octombrie la ora 15.59, dar a fost respins (niet aanspreekbaar). Suspectul a fost interogat la ora 10.02 și la ora 10.51, după care a fost adus din nou în fața procurorului public asistent la ora 11.50 și a fost luat în custodie la ora 12.00, adică, la 20 de ore după arestarea sa. Deoarece se pare că reclamantul a fost receptiv (aanspreekbaar) până la 9.45 a.m., el nu ar fi trebuit să fie luat în custodie de poliție numai la ora 12.00. Având în vedere gravitatea infracțiunii a căror suspect este suspectat și indicațiile grave (ernstige bezwaren) care au apărut în privința sa, cererea de eliberare imediată trebuie refuzată, reclamantul a fost luat în detenție fără preliminari (nu de verdachte rauwelijks in bewaring este gesteld)”. Reclamantul a fost judecat de Curtea Regională (arrondissementsrechtbank) din Haga la 2 februarie 2000. Hotărârea constată că a fost luat în custodie de poliție la 25 octombrie 1999. La 16 februarie 1999, Curtea regională a hotărât pe reclamantul vinovat de extorcare (art. 317 din Codul Penal – Wetboek van Strafrecht). Acesta l-a condamnat la 24 de luni de închisoare, din care șase luni a fost suspendat cu condiția ca el să fie tratat pentru problemele sale de dependență, ca un pacient, dacă este necesar, sub supravegherea adecvată. Rațul său a inclus următoarele: „Avocatul suspectului a declarat la audiere că ordinul de a fi luat în custodie de poliție a fost dat prea târziu, adică. După expirarea termenului prevăzut de lege, avocatul a invocat art. 359a § 1 a Codului de Procedură Penală (Wetboek van Strafvordering) și a susținut că, în cazul condamnării, această încălcare procedurală (vormverzuim) ar trebui să conducă la reducerea condamnării. Cu privire la acest punct, Curtea Regională deține, ținând cont, de asemenea, de gravitatea infracțiunii comise de suspect, că încălcarea procedurală menționată nu este de o natură astfel încât ar trebui să conducă la o reducere a condamnării. În acest sens, Curtea de Apel a avut în vedere faptul că nu este evident că această încălcare a cauzat suspectului orice prejudecăți substanțiale.” Reclamantul a apelat la Curtea de Apel (gerechtshof) din Haga. O audiere a avut loc la 13 septembrie 2000, în care reclamantul a declarat că a beat o sticlă de vin portuar și a luat cocaină la 24 octombrie 1999. Avocatul reclamantului a susținut din nou că condamnarea reclamantului ar trebui redusă având în vedere ilegalitatea ordinului de a-l în custodia de poliție. Curtea de Apel a pronunțat hotărârea la 27 septembrie care confirmă condamnarea reclamantului. În ceea ce privește raționamentul Curții Regionale, acesta a respins motivul pentru reducerea condamnării în următoarele termeni: „Avocatul suspectului a declarat în audierea de recurs că ordonanța de a fi luată în arestul poliției a fost prea târziu, adică după încheierea termenului prevăzut de lege. Avocatul a invocat art. 359a § 1 a din Codul de Procedură Penală și a susținut că, în cazul condamnării, această încălcare procedurală ar trebui să conducă la reducerea condamnării. Cu privire la acest punct, Curtea de Apel deține, ținând seama, de asemenea, de gravitatea infracțiunii comise de suspect, că încălcarea procedurală menționată nu este de o natură astfel încât ar trebui să conducă la o reducere a condamnării. În acest sens, Curtea de Apel a avut în vedere faptul că nu este evident că această încălcare a cauzat suspectului orice prejudecăți substanțiale.” Constatând că reclamantul a evadat tratamentul dependenței sale într-o instituție, a impus o condamnare necondiționată de șaisprezece luni de închisoare și a ordonat executarea unei condamnare anterioară de 256 de zile de închisoare care nu era relevantă pentru cazul în cauză. Reclamantul a interzis un recurs în fața Curții Supreme (Hoge Raad), care a respins recursul la 5 februarie 2002. Următoarele dispoziții din Codul de Procedință Penală (Wetboek van Strafvording), astfel cum este în vigoare la momentul respectiv, sunt relevante pentru cazul dinaintea Curții: „1. Procurorul public sau asistentul procuror public înaintea căruia este adus suspectul sau care a arestat însuși suspectul, pot, după ce l-a interogat, să ordone, în interesul anchetei, ca el să rămână la dispoziția autorităților responsabile de administrarea justiției (de justiție) și să fie plasat în custodie de poliție în acest scop, într-un loc indicat în ordine. ...” „1. Ordinea de custodie a poliției se dă numai în cazul unui act pedepsit (fait strafbaar) pentru care este permisă deținerea în custodie. Ordinea de custodie a poliției este valabilă nu mai mult de trei zile. În caz de urgență, ordinul poate fi prelungit o dată pentru o perioadă suplimentară de nu mai mult de trei zile. De îndată ce interesele anchetei o permit, procurorul public asistent ordonă eliberarea suspectului. În caz contrar, propune procurorului public ca custodia poliției să fie prelungită. Procurorul public poate ordona ca suspectul să fie adus înaintea lui să fie auzit.” „1. Suspectul va fi adus în fața judecătorului de investigare pentru interogatoriu în termen de trei zile și cincisprezece ore de la momentul arestării sale. ... La momentul interogatoriului său [de către judecător de investigare], acuzatul poate solicita judecătorului de investigare să-l elibereze [de la custodia poliției]. În cazul în care judecătorul investigator consideră custodia de poliție ilegală (onrechtmatig), el ordonă eliberarea imediată a acuzatului. În caz contrar, judecătorul investigator face o notă a deciziei sale în dosarul oficial al interogatoriului sau, dacă suspectul a depus o cerere de eliberare, judecătorul investigator îl respinge. ...” „1. În cazul în care suspectul nu este luat în custodie de poliție ... sau ... adus în fața judecătorului de investigare, el va fi eliberat prompt (dadelijk) după interogare. În nici o circumstanță (în geen geval) reclamantul trebuie reținut pentru interogare timp de mai mult de șase ore, fără a număra timpul între miezul nopții și nouă a.m.” „1. judecătorul de investigare poate, la cerere (vordenarea) de către procurorul public, să ordone detenția inițială a suspectului la înaintare. ...” „1. [judecată] poate, dacă se pare că au existat încălcări procedurale în timpul anchetei preliminare care nu mai pot fi remediate și consecințele juridice ale acestora nu sunt evidente din lege, hotărește că: a. condamnarea este redusă în proporție cu gravitatea încălcării procedurale, în cazul în care prejudiciul cauzat de încălcarea în cauză poate fi astfel compensat; ... În aplicarea primului paragraf, [curtea judiciară] ia în considerare interesul care este destinat să fie îndeplinit de reglementarea procedurală care a fost încălcată, gravitatea încălcării și a prejudiciului cauzat astfel.” Într-o decizie în apropiere din 7 octombrie 1988, Nederlandse Jurisprudentie (Răportarea Legii Țărilor de Jos) 1989, nr. 510, Curtea Supremă a susținut că nerespectarea cerințelor legale în ceea ce privește custodia poliției ar putea afecta legalitatea custodiei poliției, dar nu a împiedicat judecătorul de investigare să ordone ulterior detenția inițială a suspectului în reținere. Secțiunea 2 din Legea poliției din 1993 (Politiewet) prevede următoarele: „Datoria poliției este de a asigura, în subordonarea autorității competente și în conformitate cu legea în vigoare, menținerea efectivă a ordinului juridic și de a oferi ajutor celor care au nevoie de ea.” Într-o hotărâre din 11 martie 1929, Nederlandse Jurisprudentie 1929, pagina 895, Curtea Supremă deținută în conformitate cu dispoziția predecesorului (care a fost identică cu art. 2 din Legea poliției moderne, cu excepția gramatică arcaică) că sarcina poliției a constituit asigurarea ordinului public, a siguranței și a păcii; că această sarcină preventivă include îndepărtarea unei persoane inebriate din autostrada publică; și că un ofițer de poliție de patrulare a făcut o utilizare rezonabilă a acestei autorități prin deținerea unei persoane timp ce le-a luat să se împotriv.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă