Schisas împotriva Ciprului

PRIMEA DECIZIE A SECȚIUNII No 62078/00 de către Michael SCHISAS împotriva Ciprului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 25 octombrie 2005 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele Loucaides Lorenzen Doamna Vajić Doamna Botoucharova Hajiyev Kovler, judecători și dl judecător adjunct al secțiunii Quesada având în vedere cererea depusă la 10 octombrie 2000, Având în vedere corespondența părților, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Michael Schias, este un național cipriot, născut în 1947 și trăiește în Limassol, Cipru. El este reprezentat în fața Curții de către dl C. Clerides, un avocat care practică în Nicosia, Cipru.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este proprietarul șapte situri de clădire situate la arhiepiscop Makarios III Avenue din orașul Limassol. La 7 decembrie 1990 a fost publicat un Aviz (nr. 3874) în Jurnalul Oficial al Republicii, în conformitate cu art. 12 din Regulamentul privind stradele și clădirile Lege-cap. 96, privind, printre altele, extinderea, , aventură menționată mai sus. În Aviz, proprietățile care trebuie afectate au fost descrise în acest sens în legătură cu indicațiile Oficiului de District și nu au menționat numele proprietarilor. Avizul prevede că orice obiecție la sistemul de aliniere a străzii ar putea fi depusă în termen de 75 de zile de la data publicării sale.

Reclamantul a susținut că a aflat despre schema de aliniere a străzii mult mai târziu. La 3 aprilie 1991, el a depus obiecțiile sale la Ministrul Internului susținând, printre altele, că schema a afectat ireparabil valoarea și dezvoltarea viitoare a proprietății sale. La 18 iunie 1991, Ministerul Internului a informat reclamantul că obiecțiile sale au fost depuse din timp și, în consecință, nu au putut fi examinate. La 20 august 1999, notificarea de achiziție obligatorie (n. 1001) a fost publicată în Jurnalul Oficial, în conformitate cu art. 4 din Legea privind achiziționarea obligatorie din 1962. Avizul a declarat intenția Republicii de a achiziționa în mod obligatoriu o parte din o serie de parcele, inclusiv cele ale reclamantului, în scopul extinderii și/sau îmbunătățirii străzilor.

Proprietățile afectate au fost descrise prin trimitere la indicațiile corespunzătoare ale Oficiului de District. Numele proprietarilor nu au fost menționați. Avizul prevede că orice obiecție în numele proprietarilor afectați ar trebui adresată Ministerului Internului în termen de 15 zile de la data publicării sale. La 10 decembrie 1999, o Ordine de Achiziție (n. 1463) a fost publicată în Jurnalul Oficial, în conformitate cu art. 6 din Legea de Achiziție Obligatorie din 1962. Acesta a făcut trimitere la Avizul nr. 1001 și a ordonat achiziționarea obligatorie a proprietăților menționate în acest articol. La 17 mai 2000, reclamantul a scris ministrului de Interne plângerea cu privire la anunțurile și ordinul de mai sus.

El a subliniat faptul că modul în care au fost publicate în Gazettele Oficiale este insuficient și, prin urmare, în încălcarea drepturilor sale de proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. El solicită, de asemenea, ca o ofertă de compensare să fie trimisă cât mai curând posibil, având în vedere faptul că intenționează să depună o cerere la Curtea. La 6 iulie 2000, Ministerul a informat reclamantul că nu a respectat termenele prevăzute în anunțurile (n. 3874 și 1001) și că afirmația sa în ceea ce privește schema de extindere a străzii și obiecția sa față de achiziția obligatorie au fost limitate la timp. De asemenea, a informat reclamantul că o ofertă de compensare în ceea ce privește toate parcele i-a fost deja trimisă la 20 iunie 2000. Reclamantul a fost oferit 50 de lire cipriote (CYP) pentru fiecare dintre cele cinci parcele și CYP 15,300 și CYP 1,065 pentru celelalte două.

La 27 decembrie 2001, Guvernul a solicitat Curtea de District a Limassol pentru stabilirea sumei plătibile ca compensare. Procedura a fost încheiat la 25 noiembrie 2004 prin soluționare prietenoasă. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că a fost privat de dreptul său de acces la o instanță, deoarece nu a fost informat în mod corespunzător și în timp, de publicarea anunțurilor de achiziție obligatorie a proprietății sale. 1 că compensația oferită acestuia nu corespunde cu valoarea proprietăților obținute în mod obligatoriu, având în vedere faptul că achiziția obligatorie nu a fost efectuată în interesul public în sensul articolului respectiv. HOTĂRÂREA Curții reamintește că art. 37 din convenție prevede, în partea relevantă, după cum urmează: „1.

Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia...” Prin scrisoarea din 9 septembrie 2005, Guvernul a informat Registrul că părțile au ajuns la un acord de soluționare a cazului. Prin scrisoarea din 16 septembrie 2005, reclamantul a confirmat soluționarea și a informat Curtea că dorește să retragă cererea. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și dorința reclamantului de a retrage cererea sa.

Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, cererea ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să scoată cererea din lista de cazuri. Santiago Quesada Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 62078/00 by Michael SCHISAS against Cyprus The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 25 October 2005 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mr L. Loucaides , Mr P. Lorenzen , Mrs N. Vajić , Mrs S. Botoucharova , Mr K. Hajiyev , Mr A. Kovler, judges , and Mr S. Quesada , Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 10 October 2000, Having regard to the parties’ correspondence, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Michael Schisas, is a Cypriot national, who was born in 1947 and lives in Limassol, Cyprus. He is represented before the Court by Mr C. Clerides, a lawyer practising in Nicosia, Cyprus.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant is the owner of seven building sites situated at Archbishop Makarios III Avenue in the town of Limassol. On 7 December 1990 a Notice (no. 3874) was published in the Official Gazette of the Republic, pursuant to section 12 of the Streets and Buildings Regulation Law-Cap. 96, concerning the widening of, inter alia , the above-mentioned avenue. In the Notice the properties to be affected thereby were described with reference to the District Land Office particulars and did not mention the owners’ names. The Notice provided that any objection to the street alignment scheme could be lodged within seventy-five days from the date of its publication.

The applicant maintained that he learned about the street-alignment scheme much later. On 3 April 1991 he filed his objections with the Minister of Interior claiming, amongst others, that the scheme irreparably affected the value and future development of his property. On 18 June 1991 the Ministry of Interior informed the applicant that his objections had been filed out of time and, accordingly, could not be examined. On 20 August 1999, the Notice of Compulsory Acquisition (no. 1001) was published in the Official Gazette, in accordance with section 4 of the Compulsory Acquisition Law of 1962. The Notice declared the intention of the Republic to compulsorily acquire part of a number of plots, including those of the applicant, for the purpose of widening and/or improving the streets.

The affected properties were described by reference to the corresponding District Land Office particulars. The owners’ names were not mentioned. The Notice provided that any objections on behalf of the affected owners should be addressed to the Ministry of Interior within fifteen days from the date of its publication. On 10 December 1999, an Order of Acquisition (no. 1463) was published in the Official Gazette, in accordance with section 6 of the Compulsory Acquisition Law of 1962. It referred to Notice no. 1001 and ordered the compulsory acquisition of the properties mentioned therein. On 17 May 2000 the applicant wrote to the Minister of Interior complaining about the above notices and order.

He stressed that the manner in which they were published in the Official Gazette was insufficient and therefore, in violation of his property rights under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. He also requested that an offer of compensation be sent to him as soon as possible, in view of the fact that he intended to lodge an application with the Court. On 6 July 2000 the Ministry informed the applicant that he had failed to comply with the time-limits set out in Notices (nos. 3874 and 1001) and that his claim in respect of the street-widening scheme and his objection to the compulsory acquisition were time-barred. It also informed the applicant that an offer of compensation in respect of all the plots had already been sent to him on 20 June 2000. The applicant was offered 50 Cypriot pounds (CYP) for each of the five plots and CYP 15,300 and CYP 1,065 for the remaining two.

On 27 December 2001 the Government applied to the District Court of Limassol for the determination of the amount payable as compensation. The proceedings were concluded on 25 November 2004 by way of friendly settlement. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that he had been deprived of his right of access to a court, because he had not been duly informed and in time, of the publication of the notices of compulsory acquisition of his property. He further complained under Article 1 of Protocol No. 1 that the compensation offered to him did not correspond to the value of the property compulsorily acquired, having regard to the fact that the compulsory acquisition had not been effected in the public interest within the meaning of that Article.

THE LAW The Court recalls that Article 37 of the Convention provides, in the relevant part, as follows: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; or (b) the matter has been resolved... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires...” By letter dated 9 September 2005, the Government informed the Registry that the parties had reached an agreement to settle the case. By letter dated 16 September 2005, the applicant confirmed the settlement and informed the Court that he wished to withdraw his application.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties and the applicant’s wish to withdraw his application. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, the application should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously. Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Christos Rozakis Deputy Registrar President