Wall împotriva Poloniei

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 58369/00 de către Henryk WALL împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 25 octombrie 2005 în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Pellonpää Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego, judecători și dna Elens-Passos grefierul secțiunii adjuncte având în vedere cererea depusă la 29 februarie 2000, având în vedere decizia parțială din 1 octombrie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamantul, Henryk Wall, este un național polonez care s-a născut în 1946 și trăiește în Varșovia, Polonia.

El este reprezentat în fața Curții de către dl Włoch, un avocat practicant în Cracovia, Polonia Circumstanțele cauzei Cauzele, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 noiembrie 1993, procurorul a acuzat reclamantul de tranzacționare a copiilor în sensul articolului IX din Dispozițiile tranzitorii ale Codului Penal din 1969, apoi în vigoare. La 30 iunie 1994, procurorul de district din Varșovia a depus un proiect de pronunțare împotriva reclamantului și a altor persoane la Curtea Regională de Varșovia (Sīd Wojewódzki) ). Curtea de judecată a avut o serie de audieri și a auzit dovezi de la mai mulți martori. La 1 septembrie 1998 a intrat în vigoare un nou Cod Penal.

Articolul IX din Dispozițiile Tranzitorii Codului Penal din 1969 a fost înlocuit astfel. La 3 noiembrie 1999, Curtea Regională de Varșovia a dat o hotărâre și a întrerupt procedura penală împotriva reclamantului și împotriva co-acusării sale în măsura în care se referă la acuzații în temeiul articolului IX. Curtea a susținut că, având în vedere faptul că articolul IX a încetat să fie în vigoare, autoritățile judecătorești au modificat acuzațiile. Cu toate acestea, această recalificare nu a putut fi menținută. Nu există motive pentru care să accepte că noțiunea de „tradare la copii” include, de asemenea, acte care ar putea fi considerate doar ca organizarea adopțiilor ilicite. Prin urmare, instanța a trebuit să întrerupă procedura în temeiul articolului 17 § 1 punctul 1 din noul Cod, cu condiția ca procedura penală să fie întreruptă în cazul în care acuzațiile împotriva acuzatului nu au fost formulate.

La 4 februarie 2000, Curtea de Apel din Varșovia a modificat parțial decizia atacată. Acesta a considerat că procedurile ar fi trebuit întrerupte din cauza faptului că actele în cauză nu corespundeau elementelor constitutive ale infracțiunii de tranzacționare a copiilor, astfel cum au fost definite de legea poloneză în momentul material, și nu din cauza faptului că acuzațiile împotriva acuzatului nu au fost formulate. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurilor penale împotriva acestuia. HOTĂRÂREA La 1 septembrie 2005, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma PLN-ului.

11 000 în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului, cu scopul de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele prezentei cereri.

Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului.” La 19 septembrie 2004, Curtea a primit următoarea declarație de la guvernul polonez: „Declar că, guvernul Poloniei propune să plătească 11,000 PLN domnului Henryk Wall, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale. Françoise Elens Passos Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 58369/00 by Henryk WALL against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 25 October 2005 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr J. Casadevall , Mr M. Pellonpää , Mr R. Maruste , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Mr J. Borrego Borrego, judges , and Mrs F. Elens-Passos , Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 29 February 2000, Having regard to the partial decision of 1 October 2002, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Henryk Wall, is a Polish national who was born in 1946 and lives in Warsaw, Poland.

He is represented before the Court by Mr A. Włoch, a lawyer practising in Cracow, Poland A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 17 November 1993 the prosecutor charged the applicant with trading in children within the meaning of Article IX of the Transitional Provisions of the Criminal Code of 1969, then in force. On 30 June 1994 the Warsaw District Prosecutor lodged a bill of indictment against the applicant and other persons with the Warsaw Regional Court ( Sąd Wojewódzki ). The trial court held a number of hearings and heard evidence from several witnesses. On 1 September 1998 a new Criminal Code entered into force.

Article IX of the Transitional Provisions of the Criminal Code of 1969 was thereby replaced. On 3 November 1999 the Warsaw Regional Court gave a decision and discontinued criminal proceedings against the applicant and against his co-accused insofar as they concerned charges under Article IX. The court held that in view of the fact that Article IX had ceased to be in force, the prosecuting authorities had amended the charges. However, this requalification could not be upheld. There were no grounds on which to accept that the notion of “trading in children” included also acts which could be only regarded as organising illicit adoptions. Consequently, the court had to discontinue the proceedings pursuant to Article 17 § 1 item 1 of the new Code, which provided that the criminal proceedings had to be discontinued if the charges against the accused had not been made out.

The prosecutor appealed. On 4 February 2000 the Warsaw Court of Appeal, partly amended the contested decision. It held that the proceedings should have been discontinued on the ground that the acts concerned did not correspond with the constituent elements of the offence of trading in children as defined by the Polish law at the material time, and not on the ground that the charges against the accused had not been made out. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 of the Convention about the excessive length of criminal proceedings against him. THE LAW On 1 September 2005 the Court received the following declaration signed by the applicant’s representative: “I note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 11,000 with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts of this application.

I declare that this constitutes a final settlement of the case.” On 19 September 2004 the Court received the following declaration from the Polish Government: “I declare that, the Government of Poland offer to pay PLN 11,000 to Mr Henryk Wall with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, and it will be payable within three months from the date of the notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases. Francoise Elens Passos Nicolas Bratza Deputy Registrar President