Sari la conținut
CtEDO 25.10.2005 AI

LACÁRCEL MENÉNDEZ c. ESPAGNE

RESPONDENT
ESP
HOTĂRÂRE
25.10.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
  • Partiellement recevable
  • Partiellement irrecevable
conform formulării originale HUDOC
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
LACÁRCEL MENÉNDEZ c. ESPAGNE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

DECIZIE

cererii nr. 41745/02 prezentată de Isabel LACÁRCEL MENÉNDEZ împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patrulea secție), ședință din 25 octombrie 2005 într-o cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza, președinte, dumnii J. Casadevall, M. Pellonpää, R. Maruste, K. Traja, S. Pavlovschi, J. Borrego Borrego, judecători, și de doamna F. Elens-Passos, grefier adjunct de secție, Văzând cererea mai sus menționată introdusă la 7 noiembrie 2002, Văzând observațiile prezentate de Guvernul pârât și cele prezentate în răspuns de reclamantă, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie: ÎN FAPT Reclamanta, doamna Isabel Lacárcel Menéndez, este o cetățeană spaniolă, născută în 1931 și rezidând la Murcia.

A fost declarată incapabilă printr-o sentință din 1 decembrie 1999, iar sora ei Encarnación Lacárcel Menéndez a fost numită tutoare legală. Este reprezentată în fața Curții de avocat J. Pérez Jiménez, cu sediul la Murcia. Guvernul pârât era reprezentat de domnul I. Blasco Lozano, șeful serviciului juridic al drepturilor omului la Ministerul Justiției. A. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanta era proprietara unui apartament în care locuia, la Murcia. Coproprietarii imobilului îi reclamau o anumită sumă corespunzând facturilor privind cheltuielile comune care nu fusesem încă achitate. În absența plății de către reclamantă a acestor facturi, coproprietarii au inițiat la 28 octombrie 1994 o procedură judiciară împotriva reclamantei în fața judecătorului de pace nr. 4 din Murcia, în cerere de o sumă de 145.906 pesete (876,91 euro).

Grefierul tribunalului de pace s-a prezentat la domiciliul reclamantei la 7 decembrie 1994 dar ea a refuzat să semneze citația. Având în vedere inacțiunea reclamantei și lipsa de prezență, printr-o ordine din 28 februarie 1995, procedura a continuat prin lipsă. Printr-o ordine din 30 iunie 1995, judecătorul a stabilit data ședinței la 5 octombrie 1995. La 19 iulie 1995, reclamanta a comparut din proprie inițiativă în fața grefierului. A susținut că se numește Carmen de Borbón și că nu-și cunoaște al doilea nume de familie întrucât femeia care i-a dat ființă a renunțat la maternitate când reclamanta avea doar câteva luni. A declarat următoarele: "(...) că a fost citată să comparaie în cadrul prezentei proceduri sub numele de Isabel Lacárcel Menéndez, deținătoare a cărții de identitate naționale nr. 22.218.048 și că are domiciliul la Puerta de Orihuela nr. 8, la Murcia.

Că acest nume i-a fost atribuit de noua ei mamă, L. M. J., a cărei fiică este adevărata Isabel Lacárcel Menéndez, care, conform ei, locuiește în continuare la Murcia. De asemenea susține că este fiica regelui Alphonse XIII, care a recunoscut-o la naștere, și că știe că s-a născut în Țara Bascilor-Navarre, neavând alte informații. Regele (actual) al Spaniei i-a confirmat recent că documentele care certifică adevărata ei identitate se află acum la Murcia, dar Președintele Comunității autonome nu a putut-o primi încă. S-a prezentat de mai multe ori la Registrul civil și nu i s-a acordat atenție.

Privind sumele care i se cer sub identitatea de Isabel Lacárcel Menéndez, susține că nu știe nimic, și că imobilul și terenurile pe care se întemeiază proprietatea comună îi aparțin și i-au fost uzurpate înainte ca ea să-și cunoască adevărata identitate, și că de fapt sunt ceilalți coproprietari care îi datorează bani". Printr-o ordine din aceeași zi, judecătorul a indicat "ca comparința anterioară să fie versată în dosar și ca partea cerează să fie informată pentru ca să poată acționa cum consideră potrivit". La 7 septembrie 1995, partea opusă a solicitat continuarea procedurii, în următorii termeni: "Având în vedere conținutul extravagant al declarațiilor părții pârâte în comparința ei din 19 iulie, nepertinent pentru procedură, solicit continuarea acesteia, cu declararea contumacieix, după caz, și o a doua citație, fără ca aceasta să împiedice judecătorul să informeze judecătorul de gardă, pentru a stabili eventualele responsabilități în cazul în care declarațiile părții pârâte ar fi constitutive ale unei infracțiuni constând în a se atribui condiția de membru al familiei regale." La 29 septembrie 1995, judecătorul a versată în dosar ordinul anterior și s-a referit la ordinul lui din 30 iunie anterior privind stabilirea datei ședinței.

Ședința a avut loc la 5 octombrie 1995. Reclamanta nu a fost prezentă. Partea opusă având o cerere de declarație a reclamantei, aceasta a fost citată fără rezultat de trei ori: la 6 octombrie, "din cauza absenței reclamantei, nu a putut fi [citată], vecinul ei de la etajul trei, ușa din stânga, a declarat că reclamanta venea din când în când la domiciliul ei dar că apartamentul era de obicei neocupat"; la 20 octombrie, "grădinarul lotului a declarat că partea pârâtă locuia la numărul 8 al acestei străzi, dar că se absentase"; și la 24 noiembrie, vecinii au declarat că "pârâta era proprietara unui apartament dar că nu locuia acolo și se pare că locuiește cu frații ei la o altă adresă". Printr-o sentință din 19 decembrie 1995, reclamanta a fost condamnată la plata a 145.906 pesete (876,91 euro) plus dobânzile legale și cheltuielile.

Cu toate că partea opusă solicitase notificarea in estrados, adică prin simplă citire la sediul tribunalului în prezența a doi martori, judecătorul a ținut să notifice personal sentința reclamantei la 17 mai 1996, lucru care nu a putut avea loc deoarece, după cum a declarat portarul, "reclamanta nu mai locuiește la această adresă". Sentința a fost deci în final notificată prin publicare în Jurnalul Oficial al regiunii Murcia, la 18 iulie 1996. Partea opusă a solicitat apoi executarea sentinței și a desemnat domiciliul reclamantei ca bun susceptibil de sechestru. Printr-o ordine din 3 octombrie 1996, judecătorul a acordat sechestrul imobilului, care a fost notificat prin afiș la tabloul de anunțuri al sediului tribunalului și prin publicare a citației în Jurnalul Oficial al regiunii (edictos).

Toate celelalte decizii intervenii în cadrul procedurii de execuție au fost notificate în același mod. Apartamentul, a cărui valoare la expertiză fusese fixată la 4.750.000 pesete (25.548,07 euro), a fost vândut la licitație pentru o valoare de 3.200.000 pesete (19.232,38 euro). Printr-o decizie din 27 noiembrie 1997, judecătorul de pace nr. 4 a aprobat vânzarea la licitație a apartamentului sechestrat la prețul fixat. Între timp, și din 27 noiembrie 1995, reclamanta era internată într-un spital psihiatric, internarea având autorizația judecătorului de pace nr. 8 din Murcia la 30 noiembrie 1995. O nouă procedură de internare psihiatrică 10/97 a avut loc în fața judecătorului de primă instanță nr. 2 din Murcia, care a autorizat aceasta la 8 ianuarie 1997. Din atunci, internarea a fost periodic revizuită și prelungită până astazi.

Frații și surorile reclamantei au aflat de sechestrul imobilului de la portarul și atunci când au descoperit că ușa apartamentului surorii lor fusese spărtă și încuiețatoarea schimbată. Printr-o sentință a judecătorului de primă instanță nr. 3 din Murcia din 1 decembrie 1999, reclamanta a fost declarată incapabilă și sora ei Encarna Lacárcel Menéndez a devenit tutoarea ei la 25 ianuarie 2000. Aceasta din urmă a prezentat la 18 februarie 2000 o cerere pentru ca procedura să fie declarată nulă, prin aplicarea art. 240 § 3 din Legea Organică privind puterea judiciară, singurul remediu posibil când sentința intervenită fusese definitiva. Sora reclamantei a făcut referință la internarile psihiatrice, autorizate de judecător, de care era supusă reclamanta din 27 noiembrie 1995, cu diagnostic de alterare deluzie cronică.

Printr-o decizie a judecătorului de primă instanță nr. 4 din Murcia din 23 iunie 2000, cererea de nulitate a fost respinsă pe motiv că natura procedurii și starea în care se afla împiedica examinarea, prin cale incidentală, a capacității reclamantei de a înțelege consecințele procedurii duse împotriva ei când a fost citată, deoarece "această capacitate – preciza decizia – trebuie presupusă până când există o declarație de incapacitate printr-o sentință definitivă împiedic ând reclamanta de a efectua toți actele sau anumiți acți ai vieții civile (...) fără ca o asemenea declarație să poată avea efecte retroactive privind actele anterioare, dacă nu în procedura în cauză și prin exercitarea acțiunilor pertinente, s-a demonstrat că consimțământul ei a fost afectat de oricare dintre motivele prevăzute de art. 1.565 (sic) din codul civil cu efectele stabilite în acest sens la art. 1.290 și următori ai acelui corp legislativ". Sora reclamantei (în calitate de tutoare a acesteia) a sesizat Tribunalul Constituțional cu un recurs de amparo, care a fost respins printr-o decizie din 29 aprilie 2002, notificată la 7 mai 2002. Înalta curte considera că reclamanta nu fusese pusă în imposibilitate de a se apăra în măsura în care "raționamentul deciziei respingând cererea de nulitate,

care se bazează pe faptul că declarația de incapacitate nu are efect retroactiv și pe aceea că capacitatea de a comparaie în cadrul unei proceduri este presupusă atât timp cât nu există o sentință definitivă declarând incapacitatea, nu poate fi considerat arbitrar, derezonabil sau înzestrat cu o eroare manifestă de natură constituțională, ceea ce împiedică examinarea lui în cadrul recursului de amparo". B. Dreptul intern relevant

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-02-08
0,93
PALACIOS GARRIZ contre l'ESPAGNE
SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 46345/99 prezentate de Jesús María PALACIOS GARRIZ împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 8 februarie 2001 într-o cameră com
CtEDO 2000-02-15
0,93
AFFAIRE GARCÍA MANIBARDO c. ESPAGNE
SECȚIUNEA A PATRA CAUZA GARCÍA MANIBARDO c. SPANIA (solicitarea nr. 38695/97) HOTĂRÂREA STRASBURG 15 februarie 2000 DEFINITIVF 29/0 din secțiune După ce a intenționat în camera de consiliu la 27 ianuarie 2000, se pronunță pronunțarea hotărâ
CtEDO 2009-11-24
0,93
GOMEZ LOPEZ c. ESPAGNE
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 43146/05 prezentate de María GÓMEZ LÓPEZ și Ana María GÓMEZ LÓPEZ contra Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află la 24 noiembrie 2009 într
CtEDO 2009-09-15
0,93
ANALISIS AUDITORES, S.L. ET AUTRES c. ESPAGNE
SECȚIUNEA A III-A DECIZIE Cererea nr. 41987/05 prezentată de ANÁLISIS AUDITORES, S.L. ȘI ALTELE împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 15 septembrie 2009 într-o cameră compusă din Josep
CtEDO 2000-08-29
0,93
DONAIRE HERNANDEZ et HERNANDEZ BARBERO contre l'ESPAGNE
SECȚIUNEA I PRIVIND REEVABILITATEA cererii nr. 43661/98 prezentate de Ana María Donaire HERNANDEZ și Carmen HERNANDEZ BARBERO împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor L Dl O.O. Boyle, grefier de secțiune, având în vedere cererea for
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă