CtEDO 07.06.2001 Auto

GARAUDEL contre le PORTUGAL

RESPONDENT
PRT
HOTĂRÂRE
07.06.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
GARAUDEL contre le PORTUGAL (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 47498/99 prezentate de Maria dos Santos GARAUDEL împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 7 iunie 2001 într-o cameră compusă din domnii Ress președintele Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonpääs judecători domnul V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior depusă la 12 ianuarie 1999 și înregistrată la 16 aprilie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamantă, după ce a deliberat, pronunță următoarea decizie în fața recurentei, Maria dos Santos Garaudel, este resortisant franco-portuguez, născută în 1960 și rezidentă în insula Saint-Denis (Franța). Ea acționează în persoană în fața Curții. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 iulie 1994, reclamanta, reprezentată în acest scop de o societate Prin ordonanța din 27 septembrie 1994, judecătorul a invitat societatea să prezinte un document care să ateste capacitatea sa de a acționa în numele reclamantei. După o cerere de prelungire a termenului, societatea 31 martie 1995. Ei și-au prezentat concluziile ca răspuns între 20 aprilie și 11 mai 1995. La 29 mai 1995, reclamanta și-a prezentat replica. La 18 decembrie 1995, judecătorul a respins cererea de asistență judiciară care fusese formulată de către unul dintre inculpați. La 12 ianuarie 1996, judecătorul a fixat o tentativă de conciliere la 24 ianuarie 1996. La 22 ianuarie 1996, societatea În aceeași zi, avocatul recurentei a renunțat la mandat. Printr-o ordonanță din 21 februarie 1996, judecătorul a invitat avocatul să precizeze dacă dorește să se stabilească un termen pentru a constitui un nou reprezentant. La avocată care a confirmat o astfel de dorință, la 28 martie 1996, recurenta să acorde împuternicire unui alt avocat. Cu toate acestea, această invitație a fost adresată societății. La data de 19 iunie 1996, noua avocată a recurentei a prezentat o împuternicire în favoarea acesteia. Printr-o ordonanță din 15 iulie 1996, judecătorul a invitat recurenta să prezinte anumite documente. La 9 octombrie 1996, judecătorul și-a reînnoit ordonanța și a adăugat la lista documentelor să prezinte un certificat din registrul funciar. La 5 noiembrie 1996, recurenta a prezentat anumite documente. Printr-o ordonanță din 14 ianuarie 1997, judecătorul a constatat că reclamanta nu prezentase toate documentele solicitate și a invitat-o pe reclamantă să anexeze documentele în cauză în termen de 10 zile. Întrucât nu a fost primit niciun document în termenul menționat, judecătorul, printr-o ordonanță din 10 februarie 1997, a decis că procedura trebuia să aștepte documentele lipsă. La 26 iunie 1997, recurenta a informat că documentele lipsă erau în posesia societății, la 22 octombrie 1997, judecătorul a invitat recurenta să precizeze dacă dorea ca societatea respectivă să fie invitată să prezinte documentele în cauză. La 18 martie 1998, instanța a fost informată cu privire la decesul unuia dintre inculpați. Printr-o ordonanță din 16 aprilie 1998, judecătorul a decis să suspende instanța. La 23 octombrie 1998, reclamanta a fost informată cu privire la detenția moștenitorilor pârâtului decedat. Printr-o ordonanță din 25 noiembrie 1998, judecătorul a invitat recurenta să atașeze un certificat de legalitate a moștenitorilor. La 19 aprilie 1999, judecătorul a decis să adreseze o invitație similară unuia dintre co-fenderi. Deoarece acesta nu a răspuns, a fost condamnat, printr-o decizie din 28 mai 1999, la plata unei amenzi. La 23 februarie 2000, recurenta s-a retras în măsura în care pârâtul decedat era interesat. Prin ordonanța din 28 februarie 2000, judecătorul a decis să nu omologheze renunțarea, reclamanta neîndeplinind anumite formalități. Procedura este încă în curs de desfășurare în fața Tribunalului de Loures. GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta se plânge de durata procedurii. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care trebuie luată în considerare a început la 14 iulie 1994. Procedura fiind încă în curs de desfășurare, durata este de șase ani și unsprezece luni până în prezent. Guvernul consideră că lungimea în cauză se datorează exclusiv comportamentului părților și, în special, comportamentului recurentei, care a omis să dea un impuls procedurii. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri trebuie să se aprecieze în funcție de circumstanțele cauzei și pe baza următoarelor criterii : complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților sesizate cu cauza (hotărârea Silva Pontes c. Portugalia din 23 martie 1994, seria A nr. 286-A, p. 15, § 39). În plus, numai lentorii imputați statului pot ajunge la concluzia că nu se observă termenul rezonabil În cele din urmă, comportamentul reclamanților constituie un element obiectiv, care nu este imputat statului pârât și care intră în cont pentru a stabili dacă a existat sau nu a depășit termenul rezonabil (hotărârea Wiesinger c. Austria din 30 octombrie 1991, seria A nr. 213, p. 22, alineatul 57). Curtea constată că procedura în litigiu este încă în curs de desfășurare în fața Tribunalului de Primă Instanță, în timp ce au trecut aproape șapte ani. Cu toate acestea, Curtea constată că acest termen se datorează în primul rând comportamentului recurentei, care a lipsit în repetate rânduri de la acordarea procedurii land dorite de principiul mecanismului care reglementează procedura civilă în Portugalia. Curtea arată în acest sens că reclamanta nu a justificat deja răspunsul la ordonanța 28 februarie 2000 sau a luat alte inițiative pentru a-i elibera pe moștenitorii pârâtului decedat. Curtea constată în cele din urmă că nicio întârziere semnificativă nu poate fi reprovocată autorităților judiciare, care au condus procedura cu cât mai mult cu putință, având în vedere circumstanțele cauzei. În concluzie, durata procedurii nu a depășit până în prezent termenul rezonabil prevăzut la art. 6 alineatul (1) din Convenție. În consecință, cererea este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Vincent Berger Georg Resss Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-04-10
0,96
FERNANDES contre le PORTUGAL
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 47459/99 présentée par João FERNANDES contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 10 avril 2001 en une chambre composée de MM.
CtEDO 2001-05-10
0,96
MARTOS MELLADO RIBEIRO contre le PORTUGAL
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 47584/99 présentée par Eleutéria MARTOS MELLADO RIBEIRO contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 10 mai 2001 en une chambre
CtEDO 2001-03-08
0,95
GUERREIRO contre le PORTUGAL
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 45560/99 présentée par José da Conceição GUERREIRO contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 8 mars 2001 en une chambre compo
CtEDO 2000-03-09
0,95
MARTINS MOREIRA contre le PORTUGAL
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 45400/99 présentée par Mário Fernando MARTINS MOREIRA contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 9 mars 2000 en une chambre co
CtEDO 2000-03-30
0,95
FERREIRA MARTINS contre le PORTUGAL
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 39579/98 présentée par Maria Emilia FERREIRA MARTINS contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 30 mars 2000 en une chambre co
Sursă