AFFAIRE ESER c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

25.10.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE ESER c. TURQUIE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA ESSER c. TURCIA Cerere nr. 5400/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 25 OCTOMBRIE 2005 DEFINITIVF 25/01/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. președintele Türmen Pellonpä Maruste Traja Mijović, Šikuta, judecători și al dlui O La 19 octombrie 2001, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Lîmpe și Libertăților Fundamentale ( La 16 decembrie 2003, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice cauza întemeiată pe durata procedurii guvernului. În temeiul articolului 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că aceasta se va pronunța în același timp asupra admisibilității și a fondului. În noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită celei de-a patra secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. La 9 noiembrie 1990, reclamantul și alte șase persoane au fost acuzate de deturnarea de fonduri publice și complicitate în temeiul articolului 203 alineatul (1) din Codul penal. La 11 martie 1991, tribunalul din Kocaeli a fost acuzat de deturnarea de fonduri publice și de complicitate ( A solicitat informații autorităților municipale și comunicarea dosarului cauzei în fața tribunalului din Kartal, care fusese consultat cu ocazia procesului-verbal al deliberărilor municipale din 17 iunie 1991. La 17 iunie 1991, instanța de judecată a primit cererea reclamantului de a supune dezbaterilor procesele-verbale ale deliberărilor municipale. La 22 iunie 1992, după examinarea dosarului cauzei judecat în fața tribunalului din Kartal, instanța de judecată a luat în considerare faptul că nu era necesar să se decidă o legătură a celor două proceduri. 10. La 7 iulie 1993, instanța de asediu va elibera un mandat de a aduce împotriva martorilor și a solicitat procurorului Republicii ca adresa unui martor să fie stabilită. 11. La cele trei audieri care au avut loc între 8 octombrie 1993 și 4 aprilie 1994, instanța de judecată a dat opt martori în declarațiile lor. 12. La 18 mai 1994, reprezentantul reclamantului a remarcat că martorii ale căror declarații nu fuseseră încă colectate au fost audiați în cadrul procedurii în fața Curții de Conturi. Întrucât declarațiile lor erau suficiente, dosarul trebuia să fie transmis procurorului republicii pentru aviz. La 21 octombrie 1994, tribunalul și-a reiterat cererea de a stabili adresa martorilor și a reportat instanța în așteptarea răspunsului. 13. La 21 octombrie 1994, procurorul Republicii a solicitat o informație suplimentară la care instanța de judecată a dat dreptul la 14 decembrie 1994 14. La 5 iulie 1995, instanța de judecată a acordat o perioadă de timp inculpaților pentru prezentarea memoriilor lor în apărare. 15. În cele 27 de audieri care au stat în fața instanței de judecată, reclamantul a fost absent de 20 de ori. 16. La 14 iulie 1995, curtea de judecată a primit memoriile în apărare ale inculpaților, le-a citit și au auzit pledoariile. La încheierea acestei audieri, Comisia a considerat că faptele reproșate reclamantului, pe care aceasta le-a considerat a fi abuz de putere, erau acoperite de prescripție. Aceasta i-a acuzat pe angajații municipali care nu aveau probe și a respins acțiunea în partea sa privind o colegă acuzată, contabila comunei, în măsura în care aceasta fusese judecată pentru fapte identice și condamnată de instanța de judecată a lui Kartal la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendare. 17. La 9 mai 1996, Curtea de Casație a pronunțat această hotărâre în partea sa privind reclamantul și contabilul comunei. 18. Dintre cele cinci ședințe care au avut loc între 7 octombrie 1996 și 17 martie 1997, una a fost amânată la cererea inculpaților. 19. La sfârșitul zilei de 30 aprilie 1997, instanța de judecată l-a recunoscut pe reclamant vinovat de deturnarea de fonduri publice, comisă parțial cu circumstanțe agravante. Ea l-a condamnat la nouă ani, opt luni și douăzeci de zile de închisoare, și la plata unei amenzi serioase asupra tuturor fondurilor deturnate. 20. La 7 mai 1998, Curtea de Casație a pronunțat, de asemenea, această hotărâre pe motiv că reclamantul fusese condamnat să plătească o amendă grea pentru totalitatea fondurilor deturnate, în timp ce o parte fusese deturnată fără circumstanțe agravante. 21. La 12 octombrie 1998, instanța de judecată a primit concluziile procurorului general al Republicii și a acceptat cererea depusă de reclamant pentru audierea martorilor și i-a acordat un termen pentru rambursarea fondurilor deturnate. La 25 ianuarie 1999, instanța de judecată a colectat declarațiile unui martor. Ea a considerat că un al doilea martor nu a fost afectat de citația sa pentru că nu se referea la adresa indicată, și a cerut ca aceasta să fie stabilită. Ea a acordat un mandat de a aduce împotriva unui al treilea martor care nu se prezentase la tribunal 23. La 21 aprilie 1999, instanța de judecată a constatat că un martor nu a fost găsit și a solicitat continuarea căutării pentru a-și stabili adresa. La cererea reclamantului, ea a solicitat autorităților municipale informații cu privire la durata mandatului de primar al acestuia 24. La 9 iulie 1999, instanța de judecată a acordat un termen suplimentar reprezentanților inculpaților pentru stabilirea adresei martorului. 25. La 9 februarie 2000, instanța de judecată a inclus pledoaria în apărare a avocaților reclamantului. 26. La 21 februarie 2000, instanța de judecată a vărsat la dosar titlul de plată care justifica rambursarea fondurilor deturnate și a solicitat consultarea conturilor bancare ale comunei Hereke în scopul verificării plății. 27. La 27 martie 2000, instanța de judecată l-a condamnat pe reclamant la șase ani, cinci luni și cincisprezece zile de închisoare și la o amendă grea. 28. La 20 iunie 2001, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 29. Reclamantul a susținut că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil mai puțin decât se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei. 30. Guvernul subliniază complexitatea cauzei și natura sarcinilor care îl împovărează pe reclamant, care ar fi contribuit la încetinirea procesului din cauza absențelor sale în cadrul audierilor. Întrucât nu a existat nicio perioadă de inactivitate care să fi fost atribuită autorităților în cursul procedurii, acesta concluzionează că durata acesteia nu poate fi considerată rezonabilă în ceea ce privește Convenția și jurisprudența Curții. 31. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 9 noiembrie 1990 cu actul de acuzare și sa încheiat la 20 iunie 2001. Prin urmare, a durat mai mult de zece ani și șapte luni, pentru șase instanțe. Cu privire la admisibilitatea 32. Curtea constată că restul cererii nu este în mod vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv d Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDH 1999-II) 34. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului din speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Pelioire și Sassi, citată anterior, și Dereci c. Turcia, nr. 77845/01, 24 mai 2005). 35. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că nu există niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil 36. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 38. Reclamantul solicită 20 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material și 30 40. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamantului 2 500 EUR pentru prejudiciul moral. Comisioane și cheltuieli 41. Reclamantul solicită 15 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile efectuate în fața Curții. Nu produce nicio justificare. 42. Guvernul contestă aceste pretenții. 43. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 500 EUR toate costurile și acordul reclamantului. Interese moratorii 44. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE ACESURI, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 2 500 EUR (două mii cinci sute EUR) pentru daune morale și 500 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată sau orice alte costuri fiscale suportate la momentul plății, care urmează să fie convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 25 octombrie 2005, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură.