TRZNADEL v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly inadmissible
TRZNADEL v. POLAND (CtEDO, 2005)
CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 26876/03, de către Mirosław TRZNADEL împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Catrică Secțiunea), care așezează la 25 octombrie 2005 în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Pellonpää Maruste Traja Pavlovschi Garlicki Borrego, judecători și dna F. Elens-Passos grefierul adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 6 august 2004, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Dl Mirosław Trznadel, reclamantul, este un național polonez născut în 1970 și trăiește în Wrocław. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 aprilie 1999, Curtea de District Głogów a reținut reclamantul în reținere pe baza suspiciunilor de tentativă de asasinare. La 2 februarie 2001, Curtea Regională Legnica l-a condamnat la 10 ani de închisoare. Atât Procurorul Regional Legnica, cât și reclamantul au depus un recurs și la 29 de ani. În aprilie 2002, Curtea de Apel Wrocław a anulat hotărârea pe baza erorilor procedurale și a remis cazul la Curtea Regională Legnica pentru reexaminare. La 21 ianuarie 2004, Curtea Regională Legnica a pronunțat hotărârea în acest caz. Procurorul regional și reclamantul au recurs din nou. 2004 Curtea de Apel Wrocław a anulat hotărârea și a remis cazul la Curtea Regională Legnica pentru reexaminare. Curtea de Apel a constatat că erorile de procedură nu au fost remediate și că Curtea Regională a evaluat în mod greșit dovezile. În același timp, Curtea de Apel a hotărât să prelungească în continuare detenția reclamantului. Atât Curtea de Apel, cât și Curtea Regională și-au bazat hotărârile pe detenția reclamantului pe baza unei suspiciuni rezonabile, pe baza unor dovezi adunate în acest caz, că a comis infracțiunile cu care a fost acuzat, pe severitatea pedepsei anticipate și pe frica de coluziune. În plus, pe măsură ce reclamantul a intrat în ascunzătoare în timpul anchetei și a fost căutat de către avizul solicitat, detenția sa este necesară pentru a asigura o conduită adecvată a procedurii. În februarie 2005, reclamantul a fost încă deținut și procedurile erau în așteptare în fața Curții Regionale Legnica. La 17 iunie 2004, Parlamentul polonez a adoptat o nouă lege „pentru o plângere cu privire la o încălcare a dreptului de a-și auzi cazul într-un timp rezonabil”. Actul a intrat în vigoare la 17 septembrie 2004. art. 2 din lege prevede o acțiune specială prin care o parte poate solicita o declarație că dreptul său de a-și auzi cazul a fost încălcat într-un timp rezonabil. Curtea ia în considerare următoarele criterii: conduita instanței în care se află în așteptarea cazului; caracterul cauzei și complexitatea problemelor juridice și factuale implicate în aceasta; ceea ce a fost în joc pentru reclamant și comportamentul părților. Se depune plângere de lungime în timp ce procedura în cauză este încă în așteptare. art. 5 din lege se citește, în măsura în care este cazul: „1. Se depune o plângere cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii în timp ce procedura este în așteptare. ...” În conformitate cu art. 12, dacă instanța constată că plângerea de lungime este bine fundamentată, aceasta dă o hotărâre în acest sens. În cazul în care reclamantul solicită acest lucru, instanța poate, de asemenea, să recomande instanței în care se află în așteptare să adopte anumite măsuri procedurale în cadrul procedurii impugnate. De asemenea, instanța poate acorda reclamantului o sumă adecvată de bani, în valoarea care nu depășește 10.000 PLN. În temeiul articolului 18, În termen de șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului act, adică, începând cu 17 septembrie 2004, oricine care a depus o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în timp util se plângea de încălcarea cerinței de „tempo rațional” prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție a avut dreptul să depună o plângere de lungă durată prevăzută de Act, în cazul în care cererea la Curte a fost depusă în momentul în care procedura era încă în așteptare și în cazul în care nu a fost declarată admisibilă de Curtea Europeană încă. COMPLAINTE Reclamantul se plânge că durata detenției sale a fost excesivă. El se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că durata procedurii în cazul său a depășit un „tempă rațională” în sensul acestei dispoziții. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii în cazul său nu a fost rezonabilă. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție, care prevede, în măsura în care este cazul: „În determinarea unei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” În conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție: „Curtea poate aborda chestiunea numai după epuizarea tuturor măsurilor interne, în conformitate cu normele de drept internațional recunoscute în general...” Curtea observă că prezenta cerere a fost depusă cu Curtea în momentul în care procedura relevantă a fost în suspensie în fața instanței interne. La 1 martie 2005, Curtea a dat hotărâri în două cauze principale: Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (procedura penală) și Michalak Polonia nr. 24549/03 (procedura civilă), declarând că persoanele care se plâng de durata procedurii în fața instanțelor poloneze au fost obligate de art. 35 § 1 din Convenție să depună o plângere cu privire la încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil în temeiul legii din 2004. În conformitate cu art. 18 din prezentul act, persoanele care au introdus o plângere cu privire la lungimea procedurii în favoarea Curții de a depune, în termen de șase luni începând cu 17 septembrie 2004, o plângere prevăzută de secțiunea 5 din respectiva acțiune cu o instanță internă competentă, cu condiția ca cererea lor la Curtea de Strasbourg să fie depusă în cursul procedurii în cauză și că Curtea nu a adoptat încă o decizie cu privire la admisibilitatea cauzei lor. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul a fost obligat în temeiul articolului 35 § 1 din Convenție să depună o plângere cu privire la încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil cu instanța internă în temeiul legii 2004. Totuși, el nu s-a folosit de acest remediu. Prin urmare, această plângere trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenția pentru neepuizarea căilor interne de recurs. Reclamantul se plâng în conformitate cu art. 5 § 3 din Convenție cu privire la durata detenției anterioare. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerii reclamantului cu privire la durata detenției anterioare a reclamantului; declara restul cererii inadmisibil. Françoise Elens-Passos Nicolas B ratza Președintele adjunct al grefierului