CtEDO 11.12.2007 Auto

TRZNADEL v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
11.12.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TRZNADEL v. POLAND (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 45451/06 de Mirosław TRZNADEL împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 11 decembrie 2007 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Josep Casadevall, Giovanni Bonello, Kristaq Traja, Stanislav Pavlovschi, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 17 noiembrie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 15 octombrie 2007 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Mirosław Trznadel, este un național polonez care s-a născut în 1970 și locuiește în Wroclaw. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Runowski, un avocat care practică în „ary”. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołīsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 aprilie 1999, reclamantul a fost reținut sub rezerva suspiciunilor de tentativă de crimă. Reclamantul a fost acuzat de două tentative de crimă și deținerea unei arme neautorizate. La 2 februarie 2001, Curtea Regională Legnica a condamnat reclamantul pentru tentativă de jaf, punând în pericol viața terțelor și posesia unei arme. L-a condamnat la 10 ani de închisoare. Atât procurorul, cât și reclamantul au interzis apeluri. La 29 aprilie 2002, Curtea de Apel Wrocław a anulat hotărârea și a remis cazul. La 21 ianuarie 2004, Curtea Regională Legnica a pronunțat o hotărâre. A condamnat reclamantul unei tentative de crimă și l-a achitat de al doilea număr de tentative de crimă, precum și de posesie de o armă. Atât procurorul, cât și reclamantul au apelat. La 5 mai 2004, Curtea de Apel Wroclaw a anulat hotărârea și a remis cazul. La 23 iunie 2005, Curtea Regională Legnica a condamnat reclamantul pentru două tentative de crimă și deținerea unei arme și l-a condamnat la 12 ani de închisoare. La 9 august 2005, reclamantul a depus un recurs pe care l-a redactat. La 16 august 2005, reclamantul a apelat prin intermediul avocatului său. La 17 februarie 2006, Curtea de Apel Wrocław a confirmat hotărârea din 23 iunie 2005. La 1 august 2005, reclamantul a depus o plângere la Curtea de Apel Wrocław în temeiul Legii din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na narzenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea 2004”). La 31 august 2005, Curtea de Apel Wrocław a respins plângerea. Curtea a subliniat complexitatea cauzei și a constatat că procedurile au fost desfășurate în mod eficient. COMPLAINTă Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii. Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: „În determinarea ... a oricărei acuzații penale împotriva lui, fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 15 octombrie 2007, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. În plus, au solicitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul dorește să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea acesteia a duratei necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul. În același timp, Guvernul recunoaște că, în circumstanțele particulare ale cazului, plângerea reclamantului cu privire la durata procedurii nu a fost remediată la nivel intern, conform articolului 13 din Convenția. În aceste circumstanțe și având în vedere faptele particulare ale cazului, Guvernul declară că propune să plătească 8 000 PLN reclamantului. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și, morale, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective, până la decontarea, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Centralului European, Banca în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera în mod respectuos că declarația de mai sus este acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică izbucnirea din cauza din lista sa de cauze, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenția. Într-o scrisoare din 12 noiembrie 2007 reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil de scăzută Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka Polonia, nr. 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Curtea constată, de asemenea, că această decizie constituie o rezoluție finală a acestei cereri doar în ceea ce privește procedurile dinaintea Curții, fără a aduce atingere utilizării de către reclamant a altor măsuri de recurs în fața instanțelor interne pentru a solicita o compensare suplimentară în ceea ce privește durata procedurii impugnate. art. 29 § 3 din Convenție Având în vedere concluziile de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, cu majoritate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă