HANUŠA v. THE CZECH REPUBLIC

CINTIMEA DECIZIE A SECȚIUNII DECIZIE Nr. 15983/21 Fehim HANUŠA împotriva Republicii Cehe (a se vedea tabelul apendice) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 14 septembrie 2023 în calitate de comitet al comitetului compus din: Carlo Ranzoni, Lado Chanturia, judecătorii María Elósegui, și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 17 martie 2021, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul a fost reprezentat de dl P. Dvořák, avocat practicant la Praga.

Plângerile reclamantului în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție privind o cantitate inadecvată de compensare acordată de instanțe interne în ceea ce privește leziunile suferite de reclamant în timpul unei intervenții de poliție au fost comunicate guvernului ceh („Guvernul”). DREPTUL Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație. Declarația unilaterală în vederea soluționării problemelor prezentate de reclamațiile menționate mai sus și au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut o încălcare a articolelor 2 și 3 din Convenție, având în vedere o cantitate inadecvată de compensare acordată reclamantului de către instanțe interne în ceea ce privește leziunile suferite de reclamant în cursul unei intervenții de poliție.

Acestea au oferit reclamantului să plătească suma detaliată în tabelul adăugat și au invitat Curtea să elimine cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § (c) din Convenție, suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. Guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei neîndeplinite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii.

Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamantului care acceptă termenii declarației. Curtea remarcă că art. 37 §§ §§ c) îi permite să scoată un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) Hotărârea (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI).

Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extensă privind plângerile privind o cantitate de compensare pentru un prejudiciu personal cauzat de intervențiile de poliție (de exemplu, Kopylov c. Rusia , nr. 3933/04, 29 iulie 2010; Shestopalov c. Rusia , nr. 46248/07, 28 martie 2017; și Zličić c. Serbia , nr. 73313/17 și 20143/19, 26 ianuarie 2021. În scopul completării, Curtea observă, așa cum a recunoscut și guvernul, că recenta practică a Curții Constituționale Cehe (decizia plenară nr. Pl. ÚS 8/22 din 26 aprilie 2022) arată că deschiderea procedurii în fața Curții Constituționale nu este posibilă în urma unei hotărâri prin care Curtea a formulat o cerere pe baza declarației unilaterale a Guvernului.

În acest sens, aceasta remarcă că un proces de reluare sau redeschiderea cazului, dacă este solicitat, reprezintă, în principiu, o modalitate adecvată de remediere a încălcării încălcărilor în cazurile în care un individ a fost condamnat în urma procedurilor care au implicat încălcarea cerințelor articolului 6 din Convenție (a se vedea, în special, Moreira Ferreira c. Portugalia (n [GC], n 19867/12, §§ 50 și 52, 11 iulie 2017 și Stassart c. Franța (dec.), nr. 79356/17, 4 aprilie 2023). Cu toate acestea, cazul în cauză nu se referă la o plângere cu privire la nedreptatea procedurii, în ceea ce privește care, în principiu, Curtea nu acceptă o declarație unilaterală în cazul în care reclamanții solicită o redeschidere a procedurii la nivel intern și dacă nu este sigur dacă ar avea această posibilitate după declarația unilaterală a Guvernului (a se vedea, de exemplu, Aviakompaniya A.T.I, ZAT v. Ucraina , nr. 1006/07, §§ 36-41, 5 octombrie 2017; Romić și alții v. Croația , nr. 22238/13 și altele 6 , §§ 84-87, 14 mai 2020; și Keskin v. Țările de Jos , nr. 2205/16, § 32, 19 ianuarie 2021. De fapt, echivalentul plângerii reclamantului se află în problema adecvării unei compensații financiare pe care le-a fost acordată pentru o deteriorare a sănătății.

În această situație, Curtea consideră că o plată monetară suplimentară oferită de Guvern în declarația lor unilaterală oferă o soluție adecvată în ceea ce privește cererile reclamantei, precum și că reclamantul nu a exprimat nici o intenție de a depune o cerere de redeschidere a procedurii în fața Curții Constituționale Cehe.

Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § litera (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune să continue examinarea cererii (art. 37 § amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva listă; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție.

Adoptată în engleză și notificată în scris la 5 octombrie 2023. Viktoriya Maradudina Carlo Ranzoni Președintele adjunct al grefierului interimar ANNEXĂ Cererea de depunere a plângerilor în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție (calitate nepotrivă a compensației pentru prejudiciul personal cauzat de ofițeri de poliție) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 15983/21 17/03/2021 Fehim HANUŠA 1954 Petr Dvořák Prague 03/07/2023 04/08/2023 7.000 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 15983/21 Fehim HANUŠA against the Czech Republic (see appended table) The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 14 September 2023 as a Committee composed of: Carlo Ranzoni, Lado Chanturia, María Elósegui , judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 17 March 2021, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table. The applicant was represented by Mr P. Dvořák, a lawyer practising in Prague. The applicant’s complaints under Articles 2 and 3 of the Convention concerning an inadequate amount of compensation awarded by domestic courts in respect of injuries suffered by the applicant during a police intervention were communicated to the Czech Government (“the Government”). THE LAW The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the above-mentioned complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The Government acknowledged a violation of Articles 2 and 3 of the Convention on account of an inadequate amount of compensation awarded to the applicant by domestic courts in respect of injuries suffered by the applicant during a police intervention. They offered to pay the applicant the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision.

In the event of failure to pay this amount within the above ‑ mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration several weeks before the date of this decision. The Court has not received a response from the applicant accepting the terms of the declaration. The Court observes that Article 37 § 1 (c) enables it to strike a case out of its list if: “... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out applications under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the Tahsin Acar v. Turkey judgment (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75 ‑ 77, ECHR 2003-VI). The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints about an amount of compensation for a personal injury caused by police interventions (see, for example, Kopylov v. Russia , no. 3933/04, 29 July 2010; Shestopalov v. Russia , no. 46248/07, 28 March 2017; and Zličić v. Serbia , nos. 73313/17 and 20143/19, 26 January 2021). For the sake of completeness, the Court observes, as also admitted by the Government, that the recent practice of the Czech Constitutional Court (namely the decision of the plenary no. Pl.

ÚS 8/22 of 26 April 2022) seems to indicate that the reopening of the proceedings before the Constitutional Court is not possible following a decision by which the Court struck out an application on the basis of the Government’s unilateral declaration.

It notes in this connection that a retrial or the reopening of the case, if requested, represents in principle an appropriate way of redressing the violation in cases where an individual has been convicted following proceedings that have entailed breaches of the requirements of Article 6 of the Convention (see, in particular, Moreira Ferreira v. Portugal (n O. 2) [GC], n O. 19867/12, §§ 50 et 52, 11 July 2017; and Stassart v. France (dec.), no. 79356/17, 4 April 2023). However, the case at hand does not concern a complaint about unfairness of the proceedings, in respect of which the Court in principle does not accept a unilateral declaration if the applicants seek a reopening of the proceedings at the domestic level and if it is not certain whether he would have that possibility after the Government’s unilateral declaration (see, for example, Aviakompaniya A.T.I, ZAT v. Ukraine , no. 1006/07, §§ 36-41, 5 October 2017; Romić and Others v. Croatia , no. 22238/13 and 6 others, §§ 84-87, 14 May 2020; and Keskin v. the Netherlands , no. 2205/16, §§ 30 ‑ 32, 19 January 2021). Indeed, the gist of the applicant’s complaint lies in the issue of adequacy of a financial compensation which he had been awarded for a health damage.

In such a situation, the Court is of the view that an additional monetary payment offered by the Government in their unilateral declaration provides an adequate redress in respect of the applicant’s claims. It is also to be noted that the applicant did not express any intention to lodge a request for reopening of the proceedings before the Czech Constitutional Court.

Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)). In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (see Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 5 October 2023. Viktoriya Maradudina Carlo Ranzoni Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Articles 2 and 3 of the Convention (inadequate amount of compensation for personal injury caused by police officers) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Date of receipt of Government’s declaration Date of receipt of applicant’s comments Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 15983/21 17/03/2021 Fehim HANUŠA 1954 Petr Dvořák Prague 03/07/2023 04/08/2023 7,000 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant