AFFAIRE STRETCH CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția ResDH(2005)101 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 iunie 2003 (definită la 3 decembrie 2003) în cauza Stretch împotriva Regatului Unit (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 octombrie 2005, cu ocazia celei de-a 940-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția") (denumită în continuare "Convenția"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 24 iunie 2003 în cauza Stretch și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție Reamintind că hotărârea Curții a devenit definitivă la 3 decembrie 2003 în măsura în care, la acea dată, guvernul statului pârât a fost informat cu privire la respingerea cererii de trimitere în fața Marii Camere formulate de reclamant reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 44277/98) îndreptată împotriva Regatului Unit, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 21 octombrie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de domnul Michael Stretch, resortisant britanic, iar Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibilă plângerea privind o ingerință disproporționată în dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile din cauza refuzului, în 1991, de a-i permite să își exercite opțiunea de reînnoire pentru o perioadă de 21 de ani a unui contract de închiriere încheiat cu o autoritate locală, ingerință disproporționată având în vedere în special importanța acestei clauze în încheierea inițială a contractului și aspectul de legalitate al acestei clauze în momentul încheierii contractului Întrucât, în hotărârea sa din 24 iunie 2003, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 5 000 EUR pentru prejudicii morale, 31 000 EUR pentru prejudicii materiale și 45 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată care urmează să fie convertite în lire sterline la data decontării, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit și care ar fi majorată cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată; a respins pretențiile recurentei în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 24 aprilie 2014 În iunie 2003, având în vedere obligația Regatului Unit de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție, având în vedere că, în momentul examinării acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a transmis autorităților direct în cauză S-a asigurat că, la 3 martie 2004, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Hotărârea din 24 iunie 2003, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Regatului Unit, că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2005)101

relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme

du 24 juin 2003 (définitif le 3 décembre 2003)

dans l'affaire Stretch contre le Royaume-Uni

(adoptée par le Comité des Ministres le 26 octobre 2005,

lors de la 940e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la

Convention»),

Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 24 juin 2003 dans l'affaire Stretch et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention

;

Rappelant que l'arrêt de la Cour est devenu définitif au 3 décembre 2003 dans la mesure où, à cette date, le gouvernement de l'Etat défendeur a été informé du rejet de la demande de renvoi devant la Grande Chambre formulée par le requérant

;

Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n

o

44277/98) dirigée contre le Royaume-Uni, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 21 octobre 1998 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par M. Michael Stretch, ressortissant britannique, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole

n

o

11, a déclaré recevable le grief concernant une ingérence disproportionnée dans le droit du requérant au respect de ses biens en raison du refus, en 1991, de lui permettre d'exercer son option de renouvellement pour une période de 21 ans d'un bail conclu avec une autorité local, ingérence disproportionnée au vu en particulier de l'importance de cette clause dans la conclusion initiale du contrat et de l'apparence de légalité de cette clause au moment de la conclusion du contrat

;

Considérant que dans son arrêt du 24 juin 2003 la Cour, à l'unanimité

:

-

a dit qu'il y avait eu violation de l'article 1, du Protocole n

o

1, de la Convention

;

-

a dit que le gouvernement de l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 5

000 euros pour préjudice moral, 31

000 euros pour préjudice matériel, et 45

000 euros au titre des frais et dépens à convertir en livres sterling à la date du règlement, plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt,

et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ;

-

a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article

46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 24

juin 2003, eu égard à l'obligation qu'a le Royaume-Uni de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l'Etat défendeur a indiqué que l'arrêt de la Cour avait transmis aux autorités directement concernées

;

S'étant assuré que le 3 mars 2004, dans le délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l'arrêt du 24 juin 2003,

Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.