AFFAIRE B.B. CONTRE LE ROYAUME-UNI
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation des art. 14+8;Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt.
AFFAIRE B.B. CONTRE LE ROYAUME-UNI (CtEDO, 2005)
Rezoluția ResDH(2005) 99 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 februarie 2004 (definită la 7 iulie 2004) în cauza B.B. împotriva Regatului Unit (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 octombrie 2005, în cadrul celei de-a 940-a ședințe a delegaților miniștrilor) În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția privind drepturile omului"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 10 februarie 2004 în cauza B.B. și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție Reamintind că hotărârea Curții a devenit definitivă la 7 iulie 2004 în măsura în care, la acea dată, guvernul statului pârât a fost informat cu privire la respingerea cererii de trimitere la Marea Cameră amintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 53760/00) îndreptată împotriva Regatului Unit, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 9 august 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către domnul B.B., resortisant britanic, iar Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibil motivul pentru care a fost discriminat pe baza orientărilor sale sexuale din cauza acuzației sale din 1998 de acte homosexuale comise cu un minor, în temeiul unei legi care stabilește majoritatea sexuală la o vârstă diferită, în funcție de faptul că este vorba de acte heterosexuale (șaisprezece ani) sau homosexuali (18 ani) Întrucât, în hotărârea sa din 10 februarie 2004, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 14 coroborat cu art. 8 din Convenție a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 7 000 EUR pentru daune morale, 600 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, sume care urmează să fie convertite în lire sterline la data regulamentului și care ar fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată; a respins pretențiile recurentei în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 10 februarie 2004, având în vedere obligația Regatului Unit de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, astfel cum se menționează în hotărârea Curții (punctul 19) : Conform legii din 2000 de modificare a Legii privind infracțiunile și infracțiunile sexuale, vârsta majorității sexuale este acum aceeași, fie că este vorba de acte homosexuale sau de acte heterosexuale; părțile relevante ale acestei legi au intrat în vigoare la 8 ianuarie 2001, guvernul a indicat, de asemenea, că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct implicate S-a asigurat că, la 10 septembrie 2004, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Hotărârea din 10 februarie 2004, Declare, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Regatului Unit, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.