CtEDO 26.10.2005 Auto

CASE OF PESCADOR VALERO AGAINST SPAIN

RESPONDENT
ESP
HOTĂRÂRE
26.10.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment.
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF PESCADOR VALERO AGAINST SPAIN (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

Rezoluția ResDH(2005)95 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 iunie 2003 (finală la 24 septembrie 2003) în cazul Pescador Valero împotriva Spaniei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 26 octombrie 2005 la a 940-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), reamintind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Pescador Valero pronunțată la 17 Ianuarie 2003 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că hotărârea Curții a devenit finală la 24 septembrie 2003, deoarece, la această dată, Guvernul Statului pârât a fost informat că cererea de reexaminare înainte de Marea Camera a fost respinsă; Amintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 62435/00) împotriva Spaniei, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 20 septembrie 2000 în temeiul articolului 34 din Convenție de dl Sisto José Pescador Valero, un național spaniol, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea privind lipsa de imparțialitate a unui judecător al Curții Înalte, care a examinat și a respins recursul reclamantului împotriva îndepărtării sale de la un post administrativ la universitatea locală, judecătorul în cauză fiind, de asemenea, profesor la aceeași universitate; întrucât, în hotărârea sa din 17 iunie 2003, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; a afirmat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 2 000 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale și dobânzile simple la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale se achită de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; respingeți restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 17 iunie 2003, având în vedere obligația Spaniei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comisiei informații privind măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări ale prezentei hotărâri; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; Având în vedere faptul că, la 11 decembrie 2003, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 17 iunie 2003, întrucât, în timpul examinării cazului, Guvernul Statului pârât a furnizat Comitetului informații privind situația reclamantului și cu privire la eliberarea măsurilor individuale de eliminare a consecințelor încălcărilor constatate ( aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții); Remarcand cu îngrijorare faptul că în Spania nu există în prezent posibilitatea de a redeschide procedurile interne care au fost constatate încălcarea Convenției și că hotărârea Curții Constituționale din 16 decembrie 1991 de a permite o astfel de redeschidere a fost respinsă de jurisprudența ulterioară; având în vedere, în ceea ce privește obligația Spaniei de a asigura, în măsura posibilului, restabilirea integrului pentru reclamant, faptul că actuala imposibilitate de redeschidere a procedurii nu împiedică Comitetul să examineze, din punctul de vedere al Convenției, dacă o astfel de măsură sau alte măsuri de ștergere a consecințelor încălcării, (a se vedea mutatis mutandis, ResDH(2004)88 în I.J.L. și altele împotriva Regatului Unit); Având în vedere că, în acest sens, necesitatea unor măsuri specifice nu apare, ținând seama de circumstanțele specifice ale prezentului caz și, în special, de eliberarea deținută a reclamantului și de absența oricărei cereri de deschidere a procedurii interne impugnate (cf. Recomandarea R (2000) 2 din Comitetul de Miniștri către statele membre cu privire la reexaminarea sau redeschiderea anumitor cazuri la nivel intern, în urma hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului; În concluzia că Spania nu a fost, prin urmare, în cazul în cauză solicitat, în temeiul articolului 46 din Convenție, să adopte măsuri peste și peste satisfacția echitabilă acordată de Curte, pentru a șterge consecințele pentru reclamantul încălcărilor constatate; constatând totuși cu interes reflecția în curs cu privire la necesitatea introducerii în legislația spaniolă a unei posibilități clare de redeschidere a procedurilor în urma hotărârilor Curții Europene; Având în vedere, de asemenea, informațiile furnizate de Spania cu privire la măsurile generale luate pentru a preveni noi încălcări ale Convenției similare cu cele constatate de Curte în acest caz (a se vedea apendicele); declară că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2005)95 Informații furnizate de Guvernul Spaniei în cadrul examinării cauzei Pescador Valero de către Comitetul de miniștri Situația reclamantului și problema măsurilor individuale: Guvernul consideră că, în temeiul legislației spaniole actuale, este imposibil să se redeschidă procedura judiciară internă constatată de Curtea Europeană, încălcând Convenția. Acesta reamintește totuși că, la 19 decembrie 1991, Curtea Constituțională a ordonat o astfel de redeschidere în alt caz, în temeiul că menținerea condamnării impuse în încălcarea Convenției ar fi incompatibilă cu ordinea constituțională spaniolă (Barbera, Messengué și Jabardo împotriva Spaniei, Rezoluția DH(94)84). Cu toate acestea, această jurisprudență a fost respinsă ulterior (a se vedea Hotărârea Curții Constituționale din 11 martie 1999), prin care a fost imposibilă redeschiderea procedurilor. Guvernul este conștient de problemele potențiale din cadrul Convenției care pot fi cauzate de situația actuală și ia în considerare posibilele modificări care să țină seama de recomandarea Comitetului de Miniștri R (2000) 2 privind reexaminarea sau redeschiderea anumitor cazuri la nivel intern în urma hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului. În ceea ce privește situația reclamantului în acest caz, nici o cerere de măsuri individuale de ștergere a posibilelor consecințe ale încălcării nu a fost prezentată de către reclamant fie în instanțe interne, fie în organele din Convenția, după hotărârea Curții Europene din 17 iunie 2003. Având în vedere aceste circumstanțe, nu este necesară o serie de măsuri specifice suplimentare în acest caz specific. Măsuri generale: Având în vedere anumite circumstanțe ale prezentului caz, guvernul consideră că noi, încălcări similare ar putea fi împiedicate prin publicarea hotărârii Curții Europene și difuzarea sa către autoritățile în cauză. În consecință, hotărârea a fost publicată (în traducere în spaniolă) în Jurnalul Oficial al Ministerului Justiției nr. 1959 din 1 februarie 2003. Prin urmare, Guvernul Spaniei consideră că Spania și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție în acest caz.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă