CASE OF PEROTE PELLON AGAINST SPAIN

Rezoluția ResDH(2005)94 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 iulie 2002 (finală la 25 octombrie 2002) în cazul Perote Pellon împotriva Spaniei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 26 octombrie 2005 la a 940-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Perote Pellon pronunțată la 25 iulie 2002 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 45238/99) împotriva Spaniei, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 29 decembrie 1998 în conformitate cu art. 34 din Convenția de către dl Juan Alberto Perote Pellon, un național spaniol, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea privind lipsa de imparțialitate a unei instanțe militare, doi dintre judecătorii săi care au stat anterior în camera care a susținut ordinul de acuzare (auto de procesamento) împotriva reclamantului; întrucât în hotărârea sa din 25 iulie 2002 Curtea în unanimitate: a considerat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție, din cauza îndoielilor grave privind imparțialitatea instanței militare care a condamnat reclamantul; a susținut că constatarea încălcării constituie în sine suficientă satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 10 500 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile și dobânzile simple la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale se plătesc de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; respingeți restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 25 iulie 2002, având în vedere obligația Spaniei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comisiei informații privind măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări ale prezentei hotărâri; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; Având în vedere faptul că, la 20 noiembrie 2002, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 25 iulie 2002, întrucât, în timpul examinării cazului, Guvernul Statului pârât a furnizat Comitetului informații privind situația reclamantului și cu privire la eliberarea măsurilor individuale de eliminare a consecințelor încălcărilor constatate ( aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții); Remarcand cu îngrijorare faptul că în Spania nu există în prezent posibilitatea de a redeschide procedurile interne care au fost constatate încălcarea Convenției și că hotărârea Curții Constituționale din 16 decembrie 1991 de a permite o astfel de redeschidere a fost respinsă de jurisprudența ulterioară; având în vedere, în ceea ce privește obligația Spaniei de a asigura, în măsura posibilului, restabilirea integrului pentru reclamant, faptul că actuala imposibilitate de redeschidere a procedurii nu împiedică Comitetul să examineze, din punctul de vedere al Convenției, dacă o astfel de măsură sau alte măsuri de ștergere a consecințelor încălcării, (a se vedea mutatis mutandis, ResDH(2004)88 în I.J.L. și altele împotriva Regatului Unit); Având în vedere că, în acest sens, necesitatea unor măsuri specifice nu apare, ținând seama de circumstanțele specifice ale prezentului caz și, în special, de eliberarea deținută a reclamantului și de absența oricărei cereri de deschidere a procedurii interne impugnate (cf. Recomandarea R (2000) 2 din Comitetul de Miniștri către statele membre cu privire la reexaminarea sau redeschiderea anumitor cazuri la nivel intern, în urma hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului; În concluzia că Spania nu a fost, prin urmare, în cazul în cauză solicitat, în temeiul articolului 46 din Convenție, să adopte măsuri peste și peste satisfacția echitabilă acordată de Curte, pentru a șterge consecințele pentru reclamantul încălcărilor constatate; constatând totuși cu interes reflecția în curs cu privire la necesitatea introducerii în legislația spaniolă a unei posibilități clare de redeschidere a procedurilor în urma hotărârilor Curții Europene; Având în vedere, de asemenea, informațiile furnizate de Spania cu privire la măsurile generale luate pentru a preveni noi încălcări ale Convenției similare cu cele constatate de Curte în acest caz (a se vedea apendicele); declară că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2005)94 Informații furnizate de Guvernul Spaniei în cadrul examinării cazului Perote Pellon de către Comitetul de Miniștri Situația reclamantului și problema măsurilor individuale: Guvernul reamintește că încălcarea în acest caz a fost cauzată de îndoieli obiectiv justificate în ceea ce privește imparțialitatea Curții Centrale Militare care a condamnat reclamantul la 9 iulie 1997 la șapte ani de închisoare pentru infracțiunile de dezvăluire a secretelor sau a informațiilor referitoare la securitatea națională sau apărarea, și căzutându-l din armată. Guvernul consideră că, în conformitate cu legislația spaniolă actuală, este imposibil să se redeschidă procedura judiciară internă constatată de Curtea Europeană în încălcarea Convenției. Acesta reamintește totuși că, la 19 decembrie 1991, Curtea Constituțională a ordonat o astfel de redeschidere în alt caz, în temeiul că menținerea condamnării impuse în încălcarea Convenției ar fi incompatibilă cu ordinea constituțională spaniolă (Barbera, Messengué și Jabardo împotriva Spaniei, Rezoluția DH(94)84). Cu toate acestea, această jurisprudență a fost respinsă ulterior (a se vedea Hotărârea Curții Constituționale din 11 martie 1999), prin care a fost imposibilă redeschiderea procedurilor. Guvernul este conștient de problemele potențiale din cadrul Convenției care pot fi cauzate de situația actuală și ia în considerare posibilele modificări care să țină seama de recomandarea Comitetului de Miniștri R (2000) 2 privind reexaminarea sau redeschiderea anumitor cazuri la nivel intern în urma hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului. Referindu-se la situația reclamantului în acest caz, reclamantul a fost eliberat în eliberare condiționată la 15 aprilie 1999, după ce a îndeplinit trei sferturi din sentința sa. Nici o cerere de măsuri individuale de ștergere a posibilelor consecințe ale încălcării nu a fost prezentată de către reclamant fie instanțelor naționale, fie de către organele convenției, în urma hotărârii Curții Europene din 25 iulie 2002. Având în vedere aceste circumstanțe, nu este necesară măsuri individuale specifice suplimentare în acest caz specific. În urma hotărârii Curții Europene, Legea nr. 4/1987 privind competența și organizarea instanțelor militare a fost modificată printr-o nouă Lege nr. 9/2003 din 15 iulie 2003. , garanții suplimentare în ceea ce privește componența instanțelor militare și normele procedurale aplicabile de către judecătorii militari care stau pe aceste instanțe (articolele 39, 41, 49 și 51 ) . Noul lege reduce astfel numărul de judecători care stau la recurs de la 5 la 3 în vederea evitării situației în care același judecător au auzit un caz în prima instanță și la apel. În plus, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului a fost transmisă Curții Constituționale și Consiliului Judiciar General și a fost publicată în traducere în Jurnalul Oficial al Ministerului Justiției nr. 1955 din 15 decembrie 2003. Guvernul Spaniei concluzionează că măsurile luate vor împiedica repetarea unor încălcări similare cu cele constatate în acest caz și că, prin urmare, Spania și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Resolution ResDH(2005)94

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 25 July 2002 (final on 25 October 2002)

in the case of Perote Pellon against Spain

(Adopted by the Committee of Ministers on 26 October 2005

at the 940th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Perote Pellon case delivered on 25 July 2002 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 45238/99) against Spain, lodged with the European Court of Human Rights on 29 December 1998 under Article 34 of the Convention by Mr Juan Alberto Perote Pellon, a Spanish national, and that the Court declared admissible the complaint concerning the lack of impartiality of a military court, two of its judges having previously sat in the chamber which upheld the order of indictment

(auto de procesamiento)

against the applicant;

Whereas in its judgment of 25 July 2002 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention, on account of serious doubts about the impartiality of the military court which convicted the applicant;

-

held that the finding of the violation constituted in itself sufficient just satisfaction in respect of non-pecuniary damage;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 10

500 euros in respect of costs and expenses and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points shall be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant's claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 25 July 2002, having regard to Spain's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state gave the Committee information about the measures taken preventing new violations of the same kind as that found in the present judgment; this information appears in the appendix to this resolution;

Having satisfied itself that on 20 November 2002, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided in the judgment of 25 July 2002,

Whereas during the examination of the case, the government of the respondent state provided the Committee with the information on the applicant's situation and on the issue of individual measures to erase the consequences of the violations found (this information appears in the Appendix to the present Resolution);

Noting with concern that no possibility currently exists in Spain to reopen domestic proceedings found to be in violation of the Convention and that the Constitutional Court's decision of 16

December

1991 allowing such reopening has been overruled by subsequent case-law;

Considering, as regards Spain's obligation to ensure, as far as possible,

restitutio in integrum

for the applicant, that the current impossibility of reopening the proceedings does not dispense the Committee from examining, from the point of view of the Convention, whether such a measure, or other measures to erase the consequences of the violation, would be called for (see

mutatis mutandis

, ResDH(2004)88 in I.J.L. and others against the United Kingdom);

Considering in this regard that the need for specific measures does not arise, taking account of the specific circumstances of this case and, in particular, of the applicant's release from detention and of the absence of any request on his part for reopening of the impugned domestic proceedings (cf. Recommendation R

(2000)

2 of the Committee of Ministers to member states on the re-examination or reopening of certain cases at domestic level following judgments of the European Court of Human Rights);

Concluding that Spain was thus not in the present case called upon, under Article 46 of the Convention, to adopt any measures over and above the just satisfaction awarded by the Court, in order to erase the consequences for the applicant of the violations found;

Noting nevertheless with interest the ongoing reflection regarding the necessity of introducing into Spanish law a clear possibility of reopening proceedings following judgments of the European Court;

Considering furthermore the information provided by Spain concerning the general measures taken to prevent new violations of the Convention similar to that found by the Court in this case (see Appendix);

Declares that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2005)94

Information provided by the Government of Spain

during the examination of the Perote Pellon case

by the Committee of Ministers

Situation of the applicant and the question of individual measures:

The government recalls that the violation in this case was due to objectively justified doubts regarding the impartiality of the Central Military Court which sentenced the applicant on 9 July 1997 to seven years' imprisonment for the crime of revealing secrets or information concerning national security or defence, and cashiered him from the army.

The government considers that, under current Spanish law, it appears impossible to reopen the domestic judicial proceedings found by the European Court to be in violation of the Convention. It recalls however that, on 19 December 1991, the Constitutional Court ordered such reopening in another case on the ground that to maintain the conviction imposed in violation of the Convention would be incompatible with the Spanish constitutional order (Barbera, Messengué and Jabardo against Spain, Resolution DH(94)84). However, this jurisprudence was subsequently overruled (see the Constitutional Court's judgment of 11

March 1999), thus making the reopening of proceedings impossible.

The government is aware of potential problems under the Convention which may be caused by the present situation and is considering possible changes to take account of the Committee of Ministers' Recommendation R

(2000)

2 on the re-examination or reopening of certain cases at domestic level following judgments of the European Court of Human Rights.

Turning to the applicant's situation in the present case, the applicant was released on parole on 15 April 1999 after having served three quarters of his sentence. No claim for individual measures to erase possible consequences of the violation has been submitted by the applicant either to domestic courts or to the Convention organs following the European Court's judgment of 25 July 2002. In view of these circumstances, no need for further specific individual measures arises in this specific case.

General measures:

Following the European Court's judgment, Law No. 4/1987 on the competence and organisation of military courts was amended by a new Law No. 9/2003 of 15 July 2003. These amendments provide,

inter alia

, additional safeguards as regards the composition of military courts and the procedural rules applicable by military judges sitting on such courts (Articles 39, 41, 49 and 51). The new Law thus reduces the number of judges sitting at appeal from 5 to 3 with a view to avoiding the situation in which the same judge hears a case at first instance and at appeal.

In addition, the judgment of the European Court of Human Rights has been sent out to the Constitutional Court and the General Judicial Council, and has been published in translation in the Official Journal of the Ministry of Justice No. 1955 of 15 December 2003.

The Government of Spain concludes that the measures taken will prevent the repetition of any violations similar to that found in this case and that Spain has therefore fulfilled its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.