Wessels-Bergervoet împotriva Țărilor de Jos

Rezoluția ResDH(2005)91 Relativ cu hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 iunie 2002 (definită la 4 septembrie 2002) și din 12 noiembrie 2002 (art. 41 din Regulamentul amiabil) în cauza Wessels-Bergervoet împotriva Țărilor de Jos (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 octombrie 2005, în cadrul celei de-a 940-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "RPA"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 4 iunie 2002 în cauza Wessels-Bergervoet și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 34462/97) adresată împotriva Țărilor de Jos, formulată în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 11 octombrie 1996 în temeiul fostului articol 25 din convenție, de doamna Wessels-Bergervoet, resortisant olandez, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibil argumentul potrivit căruia reducerea pensiei sale pentru limită de vârstă a constituit o măsură discriminatorie, acest tip de reducere nu se aplică bărbaților în aceeași situație cu recurenta; întrucât, în hotărârea sa din 4 iunie 2002,

Curtea în unanimitate a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție; și a rezervat problema satisfacției echitabile în temeiul articolului 41 din convenție Considerând că, în hotărârea sa din 12 noiembrie 2002, Curtea, luând act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și recurentul în ceea ce privește aplicarea articolului 41 din convenție și asigurându-se că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să elimine cauza rolului și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră Considerând că, în hotărârea sa din 12 noiembrie 2002, Curtea a remarcat că reprezentantul recurentei a informat-o cu privire la plata sumelor convenite pentru satisfacția echitabilă, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție Întrucât a invitat guvernul statului pârât să informeze guvernul statului pârât cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 4 iunie 2002, având în vedere obligația Țărilor de Jos de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție, considerând că, în momentul examinării acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât,

în plus față de despăgubirile acordate recurentei ( Restitutio in integrum ) în conformitate cu regulamentul amiabil încheiat, a dat, de asemenea, Comitetului informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate; aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție. Se precizează, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Țărilor de Jos, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Anexă la Rezoluția ResDH(2005)91 Informații furnizate de Guvernul Țărilor de Jos în cadrul examinării cazului Wessels-Bergervoet de către Comitetul de Miniștri Încălcarea articolului 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1, constatată în cauza Wessels-Bergervoet, se datorează faptului că pensia pentru limită de vârstă plătită recurentei în temeiul Legii generale privind pensiile pentru limită de vârstă (Algemene Ouderdomswet - AOW) a fost redusă în momentul lichidării drepturilor sale la pensie. Până în 1985, drepturile sale de pensie erau legate de cele ale soțului ei, care fuseseră reduse cu 38% din faptul că lucrase și fusese asigurat în străinătate timp de 19 ani și, prin urmare, nu era pe deplin asigurat în temeiul acestei legi.

O reducere identică aplicată pensiei recurentei a fost confirmată în ultimă instanță de Curtea Supremă (Hoge Raad). ) în 1996, deși acest tip de reducere nu se aplică unui bărbat căsătorit cu o femeie care a lucrat în străinătate în aceleași condiții. Restitutio in integrum acordat recurentei Autoritățile olandeze și reclamanta au ajuns la un acord amiabil pentru a pune capăt definitiv consecințelor pe care încălcarea constatată le-a avut pentru aceasta din urmă, acord pe care Curtea Europeană a luat în mod oficial act de hotărârea sa din 12 noiembrie 2002 privind art. 41. În consecință, sumele deduse în prealabil din pensia recurentei au fost rambursate. În plus, recurentei i s-a acordat o pensie din partea AOW fără reducerea cu 38% de la 1 iulie 2002 a măsurilor generale de prevenire a unor noi încălcări similare.

De la 1 aprilie 1985, femeile căsătorite au dreptul la o pensie individuală AOW (drepturile lor nu mai sunt legate de cele ale soțului/soției lor). Cu toate acestea, în cazul în care dispozițiile legale aplicabile au fost modificate în acest sens, nu s-a luat nicio măsură retroactivă pentru a elimina efectul discriminatoriu al normelor anterioare. Ca urmare a hotărârii Curții Europene, legislația a fost modificată cu efect retroactiv la 1 ianuarie 2002 pentru a recunoaște dreptul la pensie pentru limită de vârstă cu normă întreagă tuturor femeilor căsătorite sau care au fost căsătorite și al căror soț sau fost partener a lucrat fără a fi asigurat cu rată întreagă înainte de 1985. În plus, toate femeile care au primit o pensie redusă înainte de 1 ianuarie 2002 și care au intentat o acțiune în justiție pentru a contesta această reducere vor primi o pensie cu rată întreagă de la data lichidării pensiei lor.

Cele care nu au intentat o acțiune în justiție nu vor primi compensații automate. Cu toate acestea, beneficiarii vor primi o pensie cu rată întreagă de la 1 ianuarie 2002 (sau, în cazul femeilor cu reședința în străinătate, prin intermediul unui buletin informativ periodic), posibilitatea de a-și exercita dreptul la compensații pentru reducerile aplicate în trecut. În plus, hotărârea Curții Europene a fost publicată în Nederlands Juristenblad, 02/08/2002, ediția 28, pagina 1357, în Tijdschrift voor de Rechterlijke Macht, septembrie 2002, în NJCM-Bulletin, ianuarie 2003, n 1, pagina 45 și în European Rights Cases, 2002, n 60. Concluzie Guvernul olandez consideră că măsurile adoptate compensează pe deplin recurenta și împiedică noi încălcări ale Convenției similare celei constatate în prezenta hotărâre.

Guvernul consideră, prin urmare, că Țările de Jos și-au respectat obligația în temeiul articolului 46 din convenție în acest caz.

Résolution ResDH(2005)91 Relative aux arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 4 juin 2002 (définitif le 4 septembre 2002) et du 12 novembre 2002 (article 41, règlement amiable) dans l'affaire Wessels-Bergervoet contre les Pays-Bas (adoptée par le Comité des Ministres le 26 octobre 2005, lors de la 940e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 4 juin 2002 dans l'affaire Wessels-Bergervoet et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 34462/97) dirigée contre les Pays-Bas, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 11 octobre 1996 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par Mme Wessels-Bergervoet, ressortissante néerlandaise, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n o 11, a déclaré recevable le grief selon lequel la diminution de sa pension de vieillesse avait constitué une mesure discriminatoire, ce type de réduction ne s'appliquant pas aux hommes dans la même situation que la requérante;

Considérant que dans son arrêt du 4 juin 2002 la Cour à l'unanimité : - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 14, combiné avec l'article 1 du Protocole no. 1 de la Convention ; et - a réservé la question de la satisfaction équitable en vertu de l'article 41 de la Convention ; Considérant que dans son arrêt du 12 novembre 2002, la Cour, ayant pris acte d'un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l'Etat défendeur et la partie requérante en ce qui concerne l'application de l'article 41 de la Convention, et s'étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l'homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l'unanimité, de rayer l'affaire du rôle et a pris note de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire devant la Grande Chambre ; Considérant que dans son arrêt du 12 novembre 2002, la Cour a noté que le représentant de la requérante l'avait informée du paiement des sommes convenues au titre de la satisfaction équitable ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 4 juin 2002, eu égard à l'obligation qu'ont les Pays-Bas de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l'Etat défendeur, en plus de la réparation accordée à la requérante ( restitutio in integrum ) conformément au règlement amiable conclu, a également donné au Comité des informations sur les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée ; ces informations sont résumées dans l'annexe à la présente résolution ; Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement des Pays-Bas, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2005)91 Informations fournies par le Gouvernement des Pays-Bas lors de l'examen de l'affaire Wessels-Bergervoet par le Comité des Ministres La violation de l'article 14 combiné avec l'article 1 du Protocole n o 1, constatée dans l'affaire Wessels-Bergervoet, est due au fait que la pension de vieillesse versée à la requérante au titre de la loi générale sur les pensions de vieillesse ( Algemene Ouderdomswet - AOW ) a été réduite lors de la liquidation de ses droits à pension. Jusqu'en 1985, ses droits à pension étaient liés à ceux de son mari, lesquels avaient été réduits de 38% du fait qu'il avait travaillé et été assuré à l'étranger pendant 19 ans et par conséquent n'était pas entièrement assuré au titre de cette loi.

Une réduction identique appliquée à la pension de la requérante a été confirmée en dernier ressort par la Cour suprême ( Hoge Raad ) en 1996, bien que ce type de réduction ne s'applique pas à un homme marié à une femme qui avait travaillé à l'étranger dans les mêmes conditions. Restitutio in integrum accordé à la requérante Les autorités néerlandaises et la requérante sont parvenues à un accord amiable pour mettre définitivement un terme aux conséquences que la violation constatée entraînait pour cette dernière, accord dont la Cour européenne a pris formellement acte dans son arrêt du 12 novembre 2002 relatif à l'article 41. En conséquence, les montants préalablement déduits de la pension de la requérante lui ont été remboursés.

En outre, la requérante s'est vue accorder le bénéfice d'une pension de l'AOW sans la réduction de 38% à compter du 1er juillet 2002. Mesures d'ordre général destinées à prévenir de nouvelles violations similaires Depuis le 1er avril 1985, les femmes mariées ont droit à une pension AOW à titre individuel (leurs droits ne sont plus liés à ceux de leur conjoint). Toutefois, lorsque les dispositions légales applicables ont été modifiées en ce sens, aucune mesure rétroactive n'a été prise pour éliminer l'effet discriminatoire des précédentes règles.

A la suite de l'arrêt de la Cour européenne, la législation a été modifiée, avec effet rétroactif au 1er janvier 2002, pour reconnaître un droit à pension de vieillesse à taux plein à toutes les femmes mariées ou qui l'ont été, et dont le conjoint ou l'ex-conjoint avait travaillé sans être assuré à taux plein avant 1985. De plus, toutes les femmes qui avaient perçu une pension réduite avant le 1er janvier 2002 et qui ont intenté une action en justice pour contester cette réduction percevront une pension à taux plein à compter de la date de liquidation de leur pension. Celles qui n'ont pas intenté d'ation en justice ne recevront pas de compensation automatique.

Elles recevront toutefois une pension à taux plein à compter du 1er janvier 2002. Les bénéficiaires ont été informées par courrier (ou dans le cas des femmes résidant à l'étranger, par le biais d'un bulletin d'information périodique) des possibilités de faire valoir leur droit à une compensation pour les réductions appliquées par le passé. En outre, l'arrêt de la Cour européenne a été publié dans le Nederlands Juristenblad , 02/08/2002, édition 28, page 1357, dans le Tijdschrift voor de Rechterlijke Macht , septembre 2002, dans le NJCM-Bulletin , janvier 2003, n o 1, page 45 et dans European Human Rights Cases , 2002, n o 60. Conclusion Le gouvernement néerlandais considère que les mesures adoptées dédommagent pleinement la requérante et empêchent de nouvelles violations de la Convention similaires à celle constatée dans le présent arrêt.

Le gouvernement estime en conséquence que les Pays-Bas se sont conformés à leur obligation au titre de l'article 46 de la Convention dans cette affaire.