Rezoluția ResDH(2005) 87 privind condamnarea martorilor lui Iehova pentru înființarea unei case de rugăciune fără autorizație administrativă prealabilă în cauza Maoussakis și alții împotriva Greciei, Hotărârea din 26 septembrie 1996 (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 octombrie 2005, cu ocazia celei de-a 940-a reuniuni a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul fostului articol 54 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "RPA"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 26 septembrie 1996 în cauza Manousakis și altele și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 18748/91) adresată Greciei, depusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 7 august 1991 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de domnul Titos Manoussakis, de domnul Constantinos Makridakis, de domnul Kyriakos Baxevanis și de domnul Vassilios Hadjakis, cetățean grec, și că Comisia a declarat admisibilă acuzația privind încălcarea libertății religioase a reclamanților, a martorilor lui Iehova, din cauza condamnării lor penale în 1991, în temeiul legii nr. 1363/1938 și decretul regal din 20 mai / 2 iunie 1939 care impuneau autorizarea prealabilă a autorității ecleziastice recunoscute și a Ministerului Educației Naționale și al Cultelor pentru utilizarea locurilor de întrunire private, a rugăciunilor sau a altor ceremonii religioase care reamintesc că cauza a fost adusă în fața Curții la 5 iulie 1995. Întrucât, în hotărârea sa din 26 septembrie 1996, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 9 din Convenție - a declarat că prezenta hotărâre constituie o satisfacție echitabilă în temeiul pretinsului prejudiciu moral a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 4 030 100 drahme pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, care trebuie majorate cu o dobândă necapitalizabilă de 6% pe an de la expirarea termenului respectiv și până la plată Având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11, norme care se aplică prin decizia Comitetului miniștrilor în cauzele care intră sub incidența fostului articol 54, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 26 septembrie 1996, având în vedere obligația Greciei de a se conforma acesteia în conformitate cu vechiul articol 53 din Convenție Considerând că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a acorda reclamanților o despăgubire integrală pentru încălcările constatate (restitutio in integrum) și pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în această hotărâre. ; aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție Observând cu satisfacție efectul direct recunoscut de guvernul elen la hotărârea Curții Europene, îmbunătățirile ulterioare privind drepturile de atac interne existente și angajamentul guvernului de a se asigura că noua situație juridică și noua practică sunt reflectate mai bine în legislația relevantă (a se vedea anexa) S-a asigurat că, la 23 decembrie 1996, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în Hotărârea din 26 septembrie 1996, Se precizează, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Greciei, că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul fostului articol 54 [noul articol 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2005)87 Informații furnizate de guvernul Greciei la examinarea cauzei Manosakis și altele de către Comitetul de Miniștri În plus, Legea 2856/2000 [de instituire a unui nou articol 525 alineatul (1) ] 1(5), din Codul de procedură penală) a permis recurentelor să solicite o acțiune de revizuire a procedurii penale în urma hotărârii Curții Europene; prin urmare, cauza a fost reexaminată și condamnarea din 1990 a fost ruptă de Hotărârea nr. 297/2002 a Camerei Curții de Apel din Creta; prin aceeași decizie, urmărirea penală a reclamanților a fost clasată definitiv. Măsuri de ordin general Consiliul de Stat a estimat încă din 1991 că, în ceea ce privește construirea și funcționarea locurilor de cult, autorizarea autorității ecleziastice impuse de Legea nr. 1363/1938, așa cum a fost pusă în aplicare prin decretul regal din 20 mai 1939 privind construirea și funcționarea locurilor de cult, a fost un simplu aviz care nu l-a legat pe ministru (a se vedea punctul 26 din hotărârea Curții Europene). Ca urmare a hotărârii Curții Europene, practica guvernului privind exercitarea puterii sale discreționare în temeiul legilor menționate anterior a fost imediat pusă în conformitate cu jurisprudența Curții Europene, ceea ce atestă efectul direct recunoscut în dreptul elen la Convenția europeană a drepturilor omului și la jurisprudența Curții Europene. În urma hotărârii Curții, controlul Ministerului Educației și Cultelor a vizat numai condițiile formale stabilite prin decretul menționat anterior (a se vedea punctul 47 din hotărârea Curții Europene. În consecință, în urma acestei hotărâri, administrația și-a dat autorizația în toate cauzele similare, cu excepția uneia privind scientologii, a căror cerere a fost respinsă din motive pur procedurale și nu a făcut niciodată obiectul unei acțiuni în fața Consiliului de Stat. Delegații miniștrilor au salutat stabilitatea acestei practici administrative în urma hotărârii Curții Europene, ceea ce a împiedicat, într-adevăr, comiterea unor noi încălcări. Această situație a fost confirmată de instanțele elene. Astfel, pe baza hotărârii Curții Europene în cauza Manosakis și altele, Curtea de Casație a pronunțat în unanimitate la 6 decembrie 2001 (hotărârea nr. 20/2001), în contextul unei cauze penale privind deschiderea neregulamentară a unui loc de cult în 1994 că puterea discreționară absolută (c) și 3 din Decretul regal din 20 mai/2 iunie 1939 a constituit o limitare intolerabilă a libertății de credință religioasă, ceea ce contravine articolului 13 alineatele (1) și (2) din Constituție și articolului 9 alineatele (1) și (2) din Convenția europeană a drepturilor omului. Eficacitatea controlului acestei noi practici de către Consiliul de Stat s-a îmbunătățit considerabil astăzi, inclusiv aplicarea corectă a cerințelor pur formale care trebuie respectate încă la cererea unui permis de construcție sau de funcționare a unui loc de cult. Deși este adevărat că Curtea Europeană a estimat în momentul faptelor că acest control este insuficient în ceea ce privește Convenția europeană, guvernul subliniază că procedura a devenit mult mai rapidă astăzi (a se vedea Rezoluția finală ResDH(2005)65 privind cauza Pafitis și alții împotriva Grecia și alte cauze, precum și respectarea deplină de către administrația deciziilor Consiliului de Stat a fost asigurată (a se vedea Rezoluția finală ResDH(2004)81 privind cazul Hornby împotriva Greciei și a altor cauze). Acest lucru a eliminat, de asemenea, posibilitatea ca deciziile administrative să nu sufere întârzieri, inclusiv examinarea judiciară a acestora pentru o perioadă de timp prea lungă. Atenția populației și a mediilor de juriști a fost, de asemenea, atrasă rapid asupra cerințelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, menționate în hotărârea Curții Europene, în ceea ce privește funcționarea locurilor de cult, deoarece hotărârea Curții Europene, însoțită de comentarii detaliate, a fost publicată în reviste juridice pe scară largă difuzate ca To Syntagma 4/1997, p. 1013-1027 și Yperaspisi 4/1997, p. 910-952. Concluzie Având în vedere cele de mai sus, guvernul elen consideră că toate consecințele încălcării suferite de reclamanții în speță au fost eliminate și subliniază că nu s-a mai produs nicio încălcare similară de atunci și că nu vor mai exista alte încălcări în viitor și, prin urmare, consideră că Grecia s-a conformat hotărârii Curții în speță. Într-un cadru mai larg, Grecia se gândește în prezent, în special în lumina Recomandării (2004) 5 a Comitetului de Miniștri, la modul în care să reflecteze în legislație, în situația juridică și în practica care au avut loc, în special în temeiul Legii nr. 1363/1938 și al Decretului regal din 10 mai/2 În acest sens, el ține seama în mod corespunzător de jurisprudența Curții, de recomandările comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei și, în general, de standardele Consiliului Europei în acest domeniu.
Résolution ResDH(2005)87
concernant la condamnation de témoins de Jéhovah pour la mise en place d'une maison de prière sans autorisation administrative préalable
dans l'affaire Manoussakis et autres contre la Grèce, arrêt du 26 septembre 1996
(adoptée par le Comité des Ministres le 26 octobre 2005,
lors de la 940e réunion des Délégués des Ministres)
Le Comité des Ministres, en vertu de l'ancien article
54 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»),
Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 26
septembre
1996 dans l'affaire Manoussakis et autres et transmis à la même date au Comité des Ministres
;
Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n
o
18748/91) dirigée contre la Grèce, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 7 août 1991 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par M.
Titos
Manoussakis, M.
Constantinos
Makridakis, M.
Kyriakos
Baxevanis et M.
Vassilios
Hadjakis, ressortissant grecs, et que la Commission a déclaré recevable le grief concernant l'atteinte à la liberté de religion des requérants, des témoins de Jéhovah, en raison de leur condamnation pénale en 1991, en vertu de la loi n
o
1363/1938 et du décret royal du 20 mai / 2 juin 1939 qui imposaient l'autorisation préalable de l'autorité ecclésiastique reconnue et du ministère de l'Education nationale et des Cultes pour l'utilisation de lieux de réunions privés, de prières ou autres cérémonies religieuses
;
Rappelant que l'affaire a été portée devant la Cour par la Commission le 5 juillet 1995
;
Considérant que dans son arrêt du 26
septembre
1996la Cour, à l'unanimité
:
-
a dit qu'il y avait eu violation de l'article 9 de la Convention
;
- a dit que le présent arrêt constituait une satisfaction équitable au titre du préjudice moral allégué
;
-
a dit que le gouvernement de l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois, 4
030
100 drachmes au titre des frais et dépens, montant à majorer d'un intérêt non capitalisable de 6% l'an à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement
;
Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention telle qu'amendée par le Protocole n
o
11, règles qui s'appliquent par décision du Comité des Ministres aux affaires relevant de l'ancien article 54
;
Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 26
septembre
1996, eu égard à l'obligation qu'a la Grèce de s'y conformer selon l'ancien article 53 de la Convention
;
Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l'Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d'octroyer aux requérants une réparation intégrale pour les violations constatées (
restitutio in integrum
) et d'éviter de nouvelles violations semblables à celles constatées dans cet arrêt
; ces informations sont résumées dans l'annexe à la présente résolution
;
Notant avec satisfaction l'effet direct reconnu par le gouvernement grec à l'arrêt de la Cour européenne, les améliorations ultérieures concernant les droits de recours internes existant ainsi que l'engagement du gouvernement de faire en sorte que la nouvelle situation juridique et la nouvelle pratique soient mieux reflétées dans la législation concernée (voir annexe)
;
S'étant assuré que le 23 décembre 1996, dans le délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l'arrêt du 26
septembre
1996,
Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Grèce, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'ancien article 54 (nouvel article 46, paragraphe 2) de la Convention dans la présente affaire.
Annexe à la Résolution ResDH(2005)87
Informations fournies par le Gouvernement de la Grèce
lors de l'examen de l'affaire Manoussakis et autres
par le Comité des Ministres
Mesures d'ordre individuel visant à assurer la
restitutio in integrum
pour les requérants
Les requérants ont obtenu le 13
janvier 1997 l'autorisation d'ouvrir un lieu de culte. De plus, la loi 2856/2000 (établissant un nouvel article 525, paragraphe
1(5), du Code de procédure pénale) a permis aux requérants de demander un recours en révision de la procédure pénale à la suite de l'arrêt de la Cour européenne. L'affaire a donc été réexaminée et la condamnation de 1990 cassée par l'arrêt n
o
297/2002 de la Chambre de la Cour d'Appel de Crète. Par la même décision, les poursuites engagées contre les requérants ont été définitivement classées.
Mesures d'ordre général
Le Conseil d'Etat avait estimé dès 1991 que «
l'autorisation
» de l'autorité ecclésiastique requise par la loi n
o
1363/1938 telle que mise en application par le décret royal du 20
mai
/2
juin 1939 concernant la construction et le fonctionnement des lieux de culte était un simple avis qui ne liait pas le ministre (voir paragraphe 26
de l'arrêt de la Cour européenne).
A la suite de l'arrêt de la Cour européenne, la pratique du Gouvernement en matière d'exercice de son pouvoir discrétionnaire au titre des lois précitées a immédiatement été mise en conformité avec la jurisprudence de la Cour européenne, ce qui atteste de l'effet direct reconnu en droit grec à la Convention européenne des Droits de l'Homme et à la jurisprudence de la Cour européenne. A la suite de l'arrêt de la Cour, le contrôle du ministère de l'Education et des Cultes a porté uniquement sur les conditions formelles fixées par le décret précité (voir paragraphe
47 de l'arrêt de la Cour européenne). En conséquence, à la suite de cet arrêt, l'administration a donné son autorisation dans toutes les affaires analogues, à l'exception d'une concernant des scientologues, dont la demande a été rejetée pour des motifs purement procéduraux et n'a jamais pas fait l'objet d'un recours devant le Conseil d'Etat.
Les Délégués des Ministres se sont félicités de la stabilité de cette pratique administrative à la suite de l'arrêt de la Cour européenne, ce qui a effectivement empêché que de nouvelles violations ne soient commises.
Cette situation a été confirmée par les tribunaux grecs. Ainsi, se fondant sur l'arrêt de la Cour européenne dans l'affaire Manoussakis et autres, la Cour de cassation a jugé à l'unanimité le 6
décembre 2001 (arrêt n
o
20/2001), dans le contexte d'une affaire pénale concernant l'ouverture irrégulière d'un lieu de culte en 1994 que le «
pouvoir discrétionnaire absolu
» reconnu à l'administration par l'article
1, paragraphes
1(c) et 3, du Décret royal du 20
mai/2
juin 1939 constituait «
une limitation intolérable de la liberté de croyance religieuse, ce qui était contraire à l'article
13, paragraphes
1 et 2, de la Constitution et à l'article
9, paragraphes
1 et 2, de la Convention européenne des droits de l'homme
».
L'effectivité du contrôle de cette nouvelle pratique par le Conseil d'Etat s'est considérablement améliorée aujourd'hui, y compris l'application à bon escient des exigences purement formelles qui doivent encore être respectées lors de la demande d'un permis de construction ou de fonctionnement d'un lieu de culte. S'il est vrai que la Cour européenne avait estimé au moment des faits que ce contrôle était insuffisant au regard de la Convention européenne, le Gouvernement souligne que la procédure est devenue considérablement plus rapide aujourd'hui (voir Résolution finale ResDH(2005)65 relative à l'affaire Pafitis et autres contre
Grèce et à d'autres affaires, et le plein respect par l'administration des décisions du Conseil d'Etat a été assuré (voir Résolution finale ResDH(2004)81 relative à l'affaire Hornby contre Grèce et à d'autres affaire). Cela a aussi éliminé la possibilité que des décisions administratives ne souffrent de retards, y compris l'examen judiciaire de ceux-ci pendant une délai excessivement long.
L'attention de la population et des milieux de juristes a aussi été rapidement attirée sur les exigences de la Convention européenne des Droits de l'Homme, précisées dans l'arrêt de la Cour européenne, en ce qui concerne le fonctionnement des lieux de culte, car l'arrêt de la Cour européenne, accompagné de commentaires détaillés, a été publié dans des revues juridiques largement diffusées comme
To Syntagma
4/1997, p.
1013-1027 et
Yperaspisi
4/1997, p.
910-952.
Conclusion
Etant donné ce qui précède, le Gouvernement grec est d'avis que toutes les conséquences de la violation subie par les requérants en l'espèce ont été supprimées. Il souligne qu'aucune violation analogue ne s'est produite depuis, et qu'il n'y en aura pas d'autre à l'avenir. Il estime en conséquence que la Grèce s'est conformée à l'arrêt de la Cour en l'espèce.
Dans un cadre plus large, la Grèce réfléchit actuellement, notamment au vu de la Recommandation
(2004)
5 du Comité des Ministres, à la façon de refléter dans la législation, la situation juridique et la pratique qui se sont instaurées, notamment dans la loi
n
o
1363/1938 et le décret royal du 10
mai/2
juin 1939. Ce faisant, il tient dûment compte de la jurisprudence de la Cour, des recommandations du Commissaire aux droits de l'homme du Conseil de l'Europe et, plus généralement, des normes du Conseil de l'Europe dans ce domaine.