Serif împotriva Greciei

Rezoluția ResDH(2005)88 privind două hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului privind condamnările impuse miniștrilor cultului musulman cu încălcarea libertății religioase - Serif împotriva Greciei, Hotărârea din 14 decembrie 1999 (definită ca fiind 14 martie 2000) - Agga n 2 împotriva Greciei, Hotărârea din 17 octombrie 2002 (definită ca fiind 17 ianuarie 2003) [adoptată de Comitetul miniștrilor la 26 octombrie 2005, în cadrul celei de-a 940-a ședințe a delegaților miniștrilor] Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția") având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Serif și Agga n 2, pronunțată la 14 decembrie 1999 și, respectiv, la 17 octombrie 2002, și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, reamintind că la originea acestor cauze se află trei cereri (n 38178/97 în cauza Serif, 50776/99 și 52912/99 în cauza Agga n 2) îndreptată împotriva Greciei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului sau a Curții Europene la 29 septembrie 1997, 31 august 1999 și 23 noiembrie 1999, fie în temeiul fostului articol 25 din Convenție, fie în temeiul art. 34 din Convenție, de către dl Ibraim Serif și Mehmet Agga, resortisanți greci,

și că Curtea a declarat admisibile obiecțiunile privind condamnările penale ale acestora pentru uzurparea funcțiilor și pentru purtarea ținutei oficiale religioase a mufti Considerând că, în hotărârile sale, Curtea, în unanimitate a declarat că a existat o încălcare a articolului 9 din Convenție în ambele cauze din cauza condamnărilor penale impuse reclamanților, ambele alese ca muftiți de către o parte a comunității grecești musulmane, aceste condamnări care i-au privat de dreptul de a-și manifesta religia, de a o practica și de a o preda în comuniune cu alții și în public - a spus că nicio întrebare separată nu se punea în ceea ce privește libertatea de exprimare, în conformitate cu art. 10 din Convenție, a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească domnului Serif, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 2.700 000 de drahme pentru daune morale și materiale și că această sumă ar fi majorată cu un interes simplu de 6% pe an de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia și a respins pretențiile sale privind satisfacția echitabilă pentru surplus - a afirmat în cauza Agga că constatarea încălcării constituie o satisfacție echitabilă suficientă în sensul articolului 41 Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție,

care a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârilor Curții Europene în ceea ce privește obligația Greciei de a se conforma acestora în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție.

Considerând că, la examinarea acestor cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a acorda reclamanților o despăgubire integrală pentru încălcările constatate (restitutio in integrum) și pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în aceste hotărâri ; aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție asigurându-se că, la 15 iunie 2000, la o zi de la expirarea termenului de plată, guvernul statului pârât i-a plătit domnului Serif suma prevăzută în Hotărârea din 14 decembrie 1999 și observând că reclamantul a declarat că a renunțat la plata dobânzilor de întârziere având în vedere modicitatea lor, Se precizează, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Greciei, că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Anexă la Rezoluția ResDH(2005)88 Informații furnizate de guvernul Greciei la examinarea cauzelor Serif și Agga n de către Comitetul miniștrilor Măsuri de ordin individual În ceea ce privește cazul Serif, la 8 februarie 2002, reclamantul a depus o cerere de redeschidere a procedurii penale în temeiul articolului 525 alineatul (1) (5) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea 2865/2000 (art. 11). Cererea a fost acceptată la 24 aprilie 2002 de către Curtea de Apel din Salonic, hotărând în camera Consiliului (Decizia nr. 651/2002). Prin urmare, condamnarea penală a reclamantului din 1996 de către Curtea Penală din Salonic, compusă din trei membri, care se aflau la baza încălcării prezentei cauze, a fost anulată și toate efectele acesteia au fost șterse automat.

, și reclamantul avea dreptul, în temeiul Codului de procedură penală din Grecia, să inițieze o procedură în vederea redeschiderii primelor cinci proceduri penale care au dus la condamnarea sa. În ceea ce privește celelalte trei condamnări pronunțate în 1997 și 1998, acestea au fost anulate la 28 martie 2001 de către Tribunalul Penal din Lamia, compus din trei membri, care au acordat în mod expres un efect direct hotărârii Curții Europene în cauza Serif. Curtea a considerat, în special, că, prin trimiterea de mesaje religioase unui grup de persoane care l-au urmat în mod voluntar în calitate de lider religios, reclamantul nu și-a uzurpat funcțiile de ministru al unei religii cunoscute, ci și-a exercitat pur și simplu dreptul de a-și manifesta religia, un drept garantat prin art. 9 din Convenție (decizii nr. 1000/2001, 1001/2001 și 1002/2001).

II. Măsuri generale Hotărârile Curții au ridicat problema interpretării și aplicării de către instanțele naționale a articolelor 175 și 176 din Codul penal grecesc în cauzele șefilor aleși ai anumitor facțiuni ale comunității musulmane din Grecia. Hotărârea Curții Europene în cauza Serif a fost tradusă în greacă, difuzată de Ministerul Justiției tuturor autorităților judiciare competente și publicată în Poiniki Dikaiosyni Financial (pp. 272-275), o revistă de drept penal de mare audiență. În plus, traducerea celor două hotărâri a fost publicată pe site-ul Consiliului juridic al statului elen, www.nsk.gr.

Prin urmare, interpretarea contestată a articolelor175 și 176 din Codul penal a fost modificată rapid, instanțele naționale având un efect direct asupra hotărârii Curții Europene în cauza Serif (a se vedea decizia menționată anterior a Tribunalului Penal din Lamia din 28 martie 2001 și hotărârea Curții de Apel din 24 aprilie 2002). Guvernul elen consideră că atât măsurile adoptate au remediat consecințele încălcărilor constatate în aceste cazuri și vor preveni noi încălcări similare în viitor și, prin urmare, Grecia și-a îndeplinit obligațiile care decurg din art. 46 alineatul (1) din convenție în prezentele cauze.

Résolution ResDH(2005)88 relative à deux arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme concernant les condamnations imposées à des ministres du culte musulman en violation de leur liberté de religion : - Serif contre la Grèce, arrêt du 14 décembre 1999 (définitif le 14 mars 2000) - Agga n o 2 contre la Grèce, arrêt du 17 octobre 2002 (définitif le 17 janvier 2003) (adoptée par le Comité des Ministres le 26 octobre 2005, lors de la 940e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»), Vu les arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme dans les affaires Serif et Agga n o 2, rendus respectivement le 14 décembre 1999 et le 17 octobre 2002, et transmis une fois définitifs au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de ces affaires se trouvent trois requêtes (n os 38178/97 dans l'affaire Serif, 50776/99 et 52912/99 dans l'affaire Agga n o 2) dirigée contre la Grèce, introduites devant la Commission européenne des Droits de l'Homme ou la Cour européenne respectivement le 29 septembre 1997, le 31 août 1999 et le 23 novembre 1999, soit en vertu de l'ancien article 25 de la Convention soit en vertu de l'article 34 de la Convention,

par M. Ibraim Serif et M. Mehmet Agga, ressortissants grecs, et que la Cour a déclaré recevables les griefs concernant leurs condamnations pénales pour avoir usurpé les fonctions et porté la tenue officielle religieuse de mufti ; Considérant que dans ses arrêts, la Cour, à l'unanimité : - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 9 de la Convention dans les deux affaires en raison des condamnations pénales imposées aux requérants, tous deux élus en tant que muftis par une partie de la communauté grecque musulmane, ces condamnations les ayant privés du droit de manifester leur religion, de la pratiquer et de l'enseigner en communion avec les autres et en public ; - a dit qu'aucune question distincte ne se posait en terme de liberté d'expression, sous l'angle de l'article 10 de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l'Etat défendeur devait verser à M Serif, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 2 700 000 drachmes pour préjudice moral et matériel et que ce montant serait à majorer d'un intérêt simple de 6% l'an à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement et a rejeté ses prétentions en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; - a dit que, dans l'affaire Agga, le constat de la violation constituait une satisfaction équitable suffisante aux fins de l'article 41 ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite des arrêts de la Cour européenne eu égard à l'obligation qu'a la Grèce de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l'examen de ces affaires par le Comité des Ministres, le gouvernement de l'Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d'octroyer aux requérants une réparation intégrale pour les violations constatées ( restitutio in integrum ) et d'éviter de nouvelles violations semblables à celles constatées dans ces arrêts ; ces informations sont résumées dans l'annexe à la présente résolution ; S'étant assuré que le 15 juin 2000, soit un jour après l'expiration du délai de paiement, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à M. Serif la somme prévue dans l'arrêt du 14 décembre 1999 et ayant noté que la partie requérante a indiqué renoncer au paiement des intérêts de retard vu leur modicité, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Grèce, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2005)88 Informations fournies par le Gouvernement de la Grèce lors de l'examen des affaires Serif et Agga n o 2 par le Comité des Ministres I. Mesures d'ordre individuel En ce qui concerne l'affaire Serif , le 8 février 2002, le requérant a introduit une demande de réouverture de la procédure pénale en vertu de l'article 525, paragraphe 1 (5), du code de procédure pénale tel qu'amendé par la loi 2865/2000 (article 11). La demande a été acceptée le 24 avril 2002 par la cour d'appel de Thessalonique statuant en chambre du conseil (décision n o 651/2002). En conséquence, la condamnation pénale du requérant de 1996 par la cour pénale de Thessalonique composée de trois membres, condamnation qui était à la base de la violation dans la présente affaire, a été annulée et tous ses effets ont été automatiquement effacés.

En ce qui concerne l'affaire Agga , le requérant avait lui aussi droit, en vertu du code grec de procédure pénale, d'engager une procédure en vue de la réouverture des cinq premières procédures pénales qui avaient abouti à sa condamnation. S'agissant des trois autres condamnations prononcées en 1997 et 1998, elles ont été annulées le 28 mars 2001 par le tribunal pénal de Lamia composé de trois membres, qui a expressément octroyé un effet direct à l'arrêt de la Cour européenne dans l'affaire Serif. La Cour a notamment considéré qu'en adressant des messages religieux à un groupe de personnes qui l'avaient volontairement suivi en tant que chef religieux, le requérant n'avait pas usurpé les fonctions de ministre d'une « religion connue », mais avait simplement exercé son droit de manifester sa religion, un droit garanti par l'article 9 de la Convention (décisions n o 1000/2001, 1001/2001 et 1002/2001).

II. Mesures d'ordre général Les arrêts de la Cour ont soulevé le problème de l'interprétation et de l'application par les juridictions nationales des articles 175 et 176 du code pénal grec dans les affaires de chefs élus de certaines factions de la communauté musulmane en Grèce. L'arrêt de la Cour européenne dans l'affaire Serif a été traduit en grec, diffusé par le ministère de la Justice à toutes les autorités judiciaires compétentes et publié dans Poiniki Dikaiosyni 3/2000 (pp. 272-275), une revue de droit pénal de grande audience.

De plus, la traduction des deux arrêts a été publiée sur le site du Conseil juridique de l'Etat grec, www.nsk.gr . Partant, l'interprétation contestée des articles175 et 176 du code pénal a été rapidement modifiée, les juridictions nationales ayant donné un effet direct à l'arrêt de la Cour européenne dans l'affaire Serif (voir la décision susmentionnée du tribunal pénal de Lamia en date du 28 mars 2001, puis celle du 24 avril 2002 de la cour d'appel de Thessalonique). Le gouvernement grec considère que les mesures adoptées ont toutes deux remédié aux conséquences des violations constatées dans ces affaires et préviendront de nouvelles violations similaires à l'avenir. En conséquence, la Grèce a satisfait à ses obligations découlant de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention dans les présentes affaires.