AFFAIRE WOJDA c. POLOGNE

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

08.11.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE WOJDA c. POLOGNE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA WOJDA c.POLONIA Cererea nr. 55233/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 noiembrie 2005 DEFINITIVF 08/02/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Wojda c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza Președintele dnii Bonello Pellonpää Traja Garlicki Borrego, Mijović, judecători și al dlui O a dlui Boyle, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 11 octombrie 2005, rend la rejudecare, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 55233/00) îndreptată împotriva Republicii Polone și al cărei resortisant al acestui stat, dl Bogdan Wojda ( reclamantul a sesizat Curtea la data de 11 iulie 1999 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 18 mai 2004, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că aceasta se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. ÎN FAȚĂ CIRCONSTANȚELE DE LA L Acestea s-au născut în 1958 și își are reședința în Płock. El a fost inițiat la următoarele proceduri A. Procedura penală privind furtul de vite La data de 3 august 1995, procurorul districtual a deschis ancheta privind furtul a două capete de vite aparținând vecinului reclamantului. La 26 august 1995, procurorul districtual l-a acuzat pe reclamant că a fost la locul de reședință al reclamantului în cauză. La 31 octombrie 1995, procurorul a decis să suspende procedura, dat fiind că locul de reședință al reclamantului nu era cunoscut. La 24 noiembrie 1995, reclamantul a fost arestat în cadrul unei alte cauze privind agresiunea unei treimi și furtul unei furgonete (a se vedea punctul B de mai jos). În primul rând, cele două cauze au fost examinate în comun. Acuzația a fost depusă de Parchet la 23 februarie 1996. Au avut loc audieri în fața Tribunalului Regional din Varșovia la data de 29 și 30 iulie 1997. La sfârșitul unei ședințe care a avut loc la 30 septembrie 1997, tribunalul regional din Varșovia a decis să transmită o parte din dosarul privind furtul vitelor la tribunalul de district Rawa Mazowiecka. Acesta a ținut audierile la 9 octombrie 1998, 21 ianuarie, 25 februarie, 30 martie și 9 aprilie 1999. Printr-o decizie pronunțată la 12 aprilie 1999, tribunalul de district l-a judecat pe reclamant vinovat și l-a condamnat la un an de reținere. B. Procedura penală privind agresiunea unei terțe părți și furtul unei furgonete La 24 noiembrie 1995, reclamantul a fost arestat și pus în arest provizoriu și suspectat că a atacat, folosind arme de foc, șoferul unei furgonete încărcate cu mărfuri furate ulterior. La data de 27 noiembrie 1995, reclamantul a făcut apel la ordonanța de detenție a acestuia. La 14 decembrie 1995, tribunalul de district a respins apelul său. La data de 23 februarie 1996 a fost depus un act de acuzare. Au avut loc audieri în fața tribunalului regional din Varșovia la 29 și 30 iulie 1997. La 30 septembrie 1997, Tribunalul Regional din Varșovia l-a condamnat pe reclamant la 7 ani și 6 luni de detenție. La 3 martie 1998, reclamantul a făcut recurs. La 20 mai 1998, Curtea de Apel din Varșovia a confirmat decizia Tribunalului Regional. La 5 august 1998, reclamantul s-a ocupat de casare. La 22 februarie 2001, Curtea Supremă a respins recursul formulat de reclamant pe motiv că acțiunea era în mod vădit nefondată. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA LICHIDITATE 6 § 1 DIN CONVENȚIE recurentul a susținut că durata procedurii a încălcat principiul "timpul rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 § 1 din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 § 1 din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei. Curtea consideră că perioadele care trebuie luate în considerare se referă la fiecare procedură - procedură privind furtul vitelor : de la 26 august 1995 la 12 aprilie 1999, adică aproximativ 3 ani, 7 luni și jumătate; - procedura privind agresiunea și furtul unei furgonete: între 24 noiembrie 1995 și 22 februarie 2001, adică aproximativ 5 ani și 3 luni. Curtea constată că Tribunalul nu este în mod vădit greșit întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Curtea va aprecia caracterul rezonabil al duratei procedurii în lumina circumstanțelor cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente. În acest scop, este important, de asemenea, să se țină seama de natura litigiului pentru reclamant (a se vedea, printre multe altele, Hotărârea Portington c. Grecia din 23 septembrie 1998, Rec., 1998-VI, p. 2630, §21). 1. Procedura privind furtul vitelor 10. Guvernul consideră că cauza nu era complexă și că reclamantul nu a contribuit la durata procedurii. Guvernul admite anumite întârzieri în desfășurarea procedurii, în special în cursul perioadei înainte de stabilirea datei primei ședințe de către instanța regională. Cu toate acestea, guvernul arată că, după această dată, cauza a fost examinată rapid și fără întârzieri. În plus, guvernul subliniază că reclamantul nu a suferit un prejudiciu personal din cauza duratei procedurii, având în vedere faptul că, în acel moment, acesta era deținut în cadrul altei cauze penale. 11. Reclamantul nu se pronunță. 12. Curtea ia notă de faptul că, în afară de perioada de inactivitate ridicată de guvern, precum și de cea care s-a încheiat între adoptarea deciziei de a transfera o parte din dosar Tribunalului de District și în ziua în care prima ședință a avut loc în fața acestei instanțe, audierile pe fond au fost stabilite la intervale regulate. În plus, Curtea acceptă argumentul guvernului potrivit căruia reclamantul nu a suferit un prejudiciu personal din cauza duratei procedurii. 13. În concluzie, având în vedere toate circumstanțele cauzei, Curtea consideră că o perioadă de aproximativ 3 ani și 8 luni nu poate fi considerată excesivă. Prin urmare, Curtea constată că nu a încălcat art. 6 alineatul (1). 2. Procedura privind agresiunea și furtul dubei 14. Guvernul consideră că cauza nu a fost complexă și că reclamantul nu a contribuit la durata procedurii. Guvernul admite că procedura s-a confruntat cu întârzieri, în special în timpul fazei în fața Curții Supreme. El se referă în această privință la supraîncărcarea excepțională a rolului Curții Supreme și subliniază că au fost luate măsuri pentru a remedia această situație. Astfel, la 1 Septembrie 2000, au intrat în vigoare amendamentele la Codul de procedură penală care au permis simplificarea și accelerarea examinării de către Curtea Supremă a recursurilor lipsite de orice temei. 15. Reclamantul respinge argumentele guvernului. 16. Curtea ia notă de poziția guvernului și de explicațiile sale. Comisia consideră că procedura în fața instanțelor de primă instanță și a instanțelor de recurs pe o perioadă de aproximativ 2 ani și 6 luni, văzută în ansamblu, îndeplinește cerințele termenului rezonabil de la art. 6 din Convenție. Cu toate acestea, Curtea nu poate considera rezonabilă o perioadă de inactivitate de aproximativ 2 ani și 6 luni, de la introducerea recursului în casare până la adoptarea deciziei definitive de către Curtea Supremă. Această împrejurare îi este suficientă pentru a încheia depășirea termenului rezonabil. 17. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 50 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suferit. 20. Guvernul contestă aceste pretenții și consideră că suma solicitată de reclamant este excesivă. 21. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere.În schimb, Curtea consideră că reclamantul a putut suferi un anumit prejudiciu moral din cauza întârzierilor constatate. Interese moratorii 23. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN aceste motive, CURȚIA, ÎN L 6 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește procedura de agresiune a unei terțe părți și furtul unei dube. A spus că nu a existat nici o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește procedura de furt al vitelor. A spus că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1000 EUR (mii EUR) pentru daune morale, această sumă trebuie convertită în zloți polonezi la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 8 noiembrie 2005 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Michael O