AFFAIRE POTIER c. FRANCE

RESPONDENT

FRA

HOTĂRÂRE

08.11.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE POTIER c. FRANCE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CAUZA POTIER c. FRANȚA Cerere nr. 42272/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 noiembrie 2005 DEFINITIVF 08/02/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. președintele J.-P. Costa Türmen Jungwiert Ugrekhelidze mei Mularoni, Fura-Sandström, judecători și al dlui Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 14 decembrie 2004 și 18 octombrie 2005, Renunță la hotărâre că aici, adoptat la această ultimă dată procedura A la originea cauzei se găsește o cerere (n 42272/98) îndreptat împotriva Republicii Franceze și al cărui resortisant al acestui stat, dl Gerard Poucher ( La 29 iunie 1999, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. La 11 martie 2003, Curtea a decis să amâne examinarea cererii în așteptarea deciziei Marii Camere în cauza Perez France 47227/99). La 14 decembrie 2004, Curtea a declarat cererea parțial admisibilă. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE L Prin scrisoarea din 15 aprilie 1993, banca sa a respins cererea de împrumut. Prin scrisoarea din 16 aprilie 1993, Banca Franței l-a informat pe reclamant că numai instituția care a solicitat înregistrarea la FICP avea dreptul să o șteargă. 10. La 22 aprilie 1993, reclamantul a depus o plângere în mâinile decanului judecătorilor din Boulogne-sur-Mer pentru calomnie, reproșând instituțiilor de credit C. și S. pentru că au înscris în mod eronat la FICP drept plătitor incorect și le-au solicitat despăgubiri. Printr-o hotărâre pronunțată la 25 ianuarie 1994, camera de acuzare a Tribunalului de apel al lui Douai a anulat această plângere, faptele neanunțate fiind nici articulate, nici calificate. 11. La 29 aprilie 1994, reclamantul a depus o altă plângere pentru falsificare și utilizare falsă la Procurorul Republicii Boulogne-sur-Mer. El a explicat, printre altele, că înregistrarea la FICP efectuată în mod eronat de societățile de credit C. și S. a fost de a contracta un nou împrumut și de a dispune de un carnet de cecuri, și a făcut să sufere un prejudiciu important. 12. Printr-o scrisoare din 4 mai 1995, primită la data de 10 mai de la grefa Tribunalului de Mare Instanță din Boulogne-sur-Mer, reclamantul a depus o plângere cu constituție de parte civilă în mâinile decanului judecătorilor din statul de judecată, pentru aceleași fapte și pentru aceleași șefi Potrivit reclamantului, această plângere nu a fost decât confirmarea plângerii sale din 29 aprilie 1994, despre care nu a fost nici o noutate la 4 mai 1995 și din care a aflat în 1998 că a fost clasificată fără întârziere, la o dată pe care nu o poate preciza, neanunțată cu privire la această clasificare. 13. Deciziile și scrisorile emise de instanțele din statul membru în cauză și menționate anterior Mai jos se menționează, în ceea ce privește acuzațiile de falsificare și de utilizare a falsurilor, singura plângere din 10 mai 1995. În plus, reclamantul precizează, în mai multe scrisori referitoare la plângerea sa, cu constituirea unei părți civile pentru falsuri și utilizarea unor false menționate mai jos și adresate acelorași instanțe, că a depus plângerea la 10 mai 1995. 14. Printr-o scrisoare din data de 6 septembrie 1995, decanul judecătorilor din instanța de judecată din Boulogne-sur-Mer a solicitat informații suplimentare. 15. Reclamantul a răspuns la această cerere la 22 septembrie 1995. 16. La 25 martie 1996, decanul judecătorilor din partea tribunalului de mari instanțe din Boulogne-sur-Mer a fixat la 6 000 de franci francezi (FRF) (sau 915 EUR (EUR) suma consemnării care trebuie plătită de solicitant. Acesta din urmă a fost plătit la 24 aprilie 1996. 17. 31 mai 1996, procedura a fost comunicată procurorului districtual al Republicii, care a luat rechiziții de incompetență la 5 iunie 1996 18. Printr-o scrisoare din 12 septembrie 1996, reclamantul a solicitat să fie audiat de instanța judecătorească în conformitate cu art. 82-1 din Codul de procedură penală. 19. La 31 octombrie 1996, reclamantul a solicitat asistență judiciară, care i-a fost acordată la 16 decembrie 1996. 20. Prin scrisorile din 4 decembrie 1996 și 11 februarie 1997, reclamantul a scris președintelui camerei de acuzare a instanței judecătorești din Douai pentru a-și face griji cu privire la stadiul procedurii, solicitând intervenția sa pentru relansarea acesteia. 21. La 14 ianuarie 1997, decanul judecătorilor de judecată a comunicat din nou procedura la Parchet, pentru noi rechiziții. 22. La 10 februarie 1997, procurorul a emis un rechizitoriu introductiv. Judecătorul însărcinat cu ancheta a fost desemnat la 20 martie 1997. 23. Prin scrisoarea din 7 mai 1997, reclamantul a indicat instanței judecătorești din statul de executare că a depus cererea de înregistrare timp de mai mult de un an și i-a cerut, în conformitate cu art. 175-1 din Codul de procedură penală, să ia o decizie de trimitere în fața instanței judecătorești sau a instanței de judecată. 24. La 11 iunie 1997, reclamantul a scris grefierului camerei de judecată a Tribunalului de apel din Douai, indicând faptul că o lună se trecuse fără răspuns din partea judecătorului și cerând o intervenție din partea camerei de acuzare. Nu reiese din dosar că s-a dat curs acestei scrisori. 25. Printr-o scrisoare din 27 noiembrie 1997, reclamantul l-a informat pe procurorul Republicii cu privire la ceea ce nu auzise încă. 26. Prin scrisoarea din 10 februarie 1999, acesta a solicitat din nou intervenția camerei de acuzare, referindu-se la scrisoarea sa din 11 iunie 1997, rămas fără răspuns. La 17 februarie 1999, reclamantul a solicitat rambursarea consemnării sale. Judecătorul a acceptat această cerere prin ordonanța din 26 februarie 1999. 28. La 10 noiembrie 1999, reclamantul a trimis o scrisoare de relansare instanței judecătorești. 29. Hotărârea Poliției Judiciare din Paris, acționând în cadrul comisiei de recurs, a efectuat apoi cereri de informații la instituțiile de credit C. și S., care i-au răspuns prin scrisorile din 9 decembrie 1999 și, respectiv, 21 ianuarie 2000. 30. La 30 martie 2000, reclamantul a fost audiat de către instanța de judecată, care a indicat că era vorba de o problemă de competență teritorială, sediul societăților în cauză aflat la Paris, iar elementul moral al infracțiunilor de falsificare și de utilizare a falsurilor părea să lipsească. În aceeași zi, magistratul instructor l-a informat pe reclamant cu privire la ceea ce i s-a părut a fi încheiat și că dosarul procedurii va fi transmis procurorului republicii în termen de 20 de zile. 31. La 17 aprilie 2000, reclamantul a solicitat instanței judecătorești să procedeze din nou la audierea sa și să organizeze confruntări între el și responsabilii societăților menționate. 32. Prin ordonanța din 21 aprilie 2000, magistratul a respins aceste cereri. 33. La 27 aprilie 2000, reclamantul a solicitat această ordonanță. Procurorul general a luat rechizițiile la data de 30 mai. Consiliul reclamantului a depus o memorare la data de 14 iunie 2000. Printr-o hotărâre pronunțată la 4 iulie 2000, camera de judecată a confirmat ordinul de refuz al unor măsuri suplimentare de pronunție. 35. La 21 iulie 2000, reclamantul s-a ocupat de casarea împotriva acestei hotărâri. 36. După un interviu cu procurorul Republicii Boulogne prin scrisoarea din 25 iulie 2000, reclamantul l-a informat pe acesta, prin scrisoarea din 25 iulie 2000, cu privire la erorile materiale din hotărârea din 4 iulie 2000 menționată anterior și cu privire la faptul că a renunțat la recursul său, astfel încât dosarul să revină procurorului și ca acesta să ia o rechiziționare suplimentară. 37. Printr-o ordonanță din 16 august 2000, președintele Camerei Omucideri a Curții de Casație a dat act de revocarea reclamantului din recursul său în casare. 38. Prin scrisoarea din 29 octombrie 2000 instanței judecătorești, reclamantul a solicitat să fie ascultat în întregime cu privire la dosarul. 39. La 18 decembrie 2000, judecătorul judecător a adoptat un ordin de nejudiciare, în lipsa unor acuzații suficiente. 40. La data de 20 decembrie 2000, reclamantul a răspuns la apelul de nejudiciare. Procurorul general și-a luat rechizițiile la 18 iunie 2001. Consiliul reclamantului a depus o memorie la 2 iulie Printr-o hotărâre pronunțată la 26 septembrie 2001, camera de l'inginerie a confirmat ordinul de nejudiciare, considerând în special că, în cazul în care inscripțiile la FICP ar fi putut fi efectuate după o examinare eronată a situației reclamantului, niciun element din dosarul de informare nu ar fi făcut decât o astfel de eroare să fi fost comisă cu intenția de a prejudicia reclamantul și să fie constitutiv al infracțiunii de falsificare. În temeiul articolului 6 alineatul (1) din CONVENȚIA 42, reclamantul a prezentat o plângere prin scrisoarea din 4 mai 1995, susținând că: cauza a fost foarte simplă. De asemenea, el arată că nu a avut loc niciun post vacant la Tribunalul de Mare Instanță din Boulogne pe În perioada 1995-2000, reclamantul susține că, prin urmare, durata procedurii privind plângerea sa cu constituirea unei părți civile pentru falsuri și utilizarea unor falsuri a încălcat principiul "timp rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 43. Guvernul arată că procedura în litigiu a început la data de 10 mai 1995, data primirii plângerii cu constituirea unei părți civile a reclamantului prin grefa instanței de mare instanță și recunoaște că cauza nu prezintă dificultăți speciale. Constatând că reclamantul nu a realizat niciun act care a avut ca efect încetinirea procedurii și care să se refere la lipsa diligenței judecătorului judecătoresc în desfășurarea procedurii, guvernul susține că vacanțele succesive de posturi cunoscute Tribunalului de Mare Instanță sunt în mod semnificativ la originea întârzierii aduse procesării acestei plângeri. În consecință, guvernul declară că este de acord cu înțelepciunea Curții în ceea ce privește temeinicia. 44. Curtea constată, împreună cu guvernul, că perioada care urmează să fie luată în considerare din punctul de vedere al termenului rezonabil La data de 10 mai 1995, data depunerii plângerii, cu constituirea părții civile a reclamantului pentru fals și utilizarea falsurilor. Aceasta s-a încheiat la 26 septembrie 2001, data la care camera de l'inginerie a instanței de judecată din Douai a confirmat ordonanța de nejudecare. Prin urmare, lacul a durat mai mult de șase ani și patru luni (Perez c. Franța [GC], nr. 47287/99, CEDO 2004 I, § 66). 45. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri și/sau a unei proceduri este apreciat în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și domeniul de aplicare al litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000-II). 46. Curtea consideră că cauza nu prezenta dificultăți speciale și că reclamantul nu a contribuit, prin comportamentul său, la prelungirea procedurii. Pe de altă parte, Curtea face obiectul mai multor perioade din activități imputabile autorităților naționale, în special din martie 1997 până în noiembrie 1999. În opinia sa, guvernul nu a furnizat nicio explicație pertinentă care să vadă o posibilă explicație în vacanțele succesive de posturi, care nu au fost menționate, pe care le-ar fi cunoscut instanța de mari instanțe. În această privință, Curtea amintește că art. 6 alineatul (1) obligă statele contractante să își organizeze sistemul judiciar astfel încât instanțele să își poată îndeplini fiecare dintre cerințele sale, în special cea a termenului rezonabil ( Portington c. Grecia, Hotărârea din 23 septembrie 1998, Rec., p. 2633, § 33 Vocaturo c. Italia, Hotărârea din 24 mai 1991, seria A n 206-C, p. 32, punctul 17). 47. Având în vedere aceste elemente, precum și durata generală a procedurii, Curtea este de părere că cauza reclamantului nu a fost audiată într-un termen rezonabil. 48. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 49. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea la o parte Ö Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 067 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit și care ar fi corespunde, în opinia sa, duratei de unsprezece ani și zece luni a procedurii care a început la 22 aprilie 1993. 51. 52621/99, § 69, 8 februarie 2005). Statuând în mod echitabil, Comisia îi acordă 5 000 EUR în acest scop. Taxa și cheltuielile de judecată 53. Reclamantul nu solicită nimic în acest sens. Prin urmare, nu i se poate aloca nicio sumă. Interese moratorii 54. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 5 000 EUR (cinci mii EUR) pentru daune morale de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 8 noiembrie 2005 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Dolle A.B. Baka Modulière Președinte