CtEDO 08.11.2005 Auto

CASE OF MAJEWSKI AND OTHERS v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
08.11.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Non-pecuniary damage - financial award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF MAJEWSKI AND OTHERS v. POLAND (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

CAZUL CU QUADRUL SECȚIUNII DE MAJEWSKI ȘI ALȚII v. POLONIA (Depunerea nr. 64204/01) HOTĂRÂREA STASBOURG 8 noiembrie 2005 FINAL 08/02/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Majewski și alții v. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevell Bonello Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego, judecători și grefierul Secțiunii O'Boyle, care a deliberat în particular la 11 octombrie 2005, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 64204/01) împotriva Republicii Polone depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de resortisanții polonezi, dl Włodzimierz Majewski („primul reclamant”), dl Włodzimierz Strzelczyk („al doilea reclamant”) și dl Kazimierz Gniłka („altul solicitant”), la 15 septembrie 2000 Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agenții lor, dl K. Drzewicki și, ulterior, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. La 16 iunie 2003, Curtea a hotărât să comunice cererea. Aplicarea articoluluiui 29 § 3 din Convenție, a hotărât să se pronunțe cu privire la admisibilitatea și meritul cererii în același timp. Primul și al treilea reclamant s-au născut în 1946 și, respectiv, în 1959, ambele locuiesc în Belchatów. Al doilea reclamant s-a născut în 1952 și trăiește în Szczerców. La 17 martie 1989, reclamanții au depus la Curtea Regională Piotrków Trybunalski (Sīd Wojewódzki La 17 noiembrie 1989, Curtea Regională Piotrków Trybunalski a pronunțat hotărârea. La 7 martie 1991, Curtea Supremă ( SÜd Najwyższy) a anulat hotărârea atacată și a remis cazul. La 7 iunie 1993, un expert și-a prezentat avizul curții, judecând audieri la următoarele date: 16 septembrie 1993, 28 iunie 1994 și 28 iulie 1994. La 11 august 1994, Curtea Regională Piotrków Trybunalski a pronunțat hotărâre. La 24 martie 1995, Curtea de Apel a anulat hotărârea atacată și a renunțat la instanța de reexaminare. 10. La 22 februarie, 26 septembrie, 5 noiembrie, 10 decembrie 1996 și 3 iunie 1997, Curtea regională a desfășurat audieri. 11. La 11 iunie 1997, Curtea regională Piotrków Trybunalski a pronunțat hotărâre. La 17 decembrie 1997, Curtea de Apel ( Sād Apelacyjny ) a modificat hotărârea atacată și a ordonat societății B să plătească o sumă mai mare de compensare reclamanților. La 11 februarie 1999, reclamanții au depus un recurs de cassare împotriva acestei hotărâri în fața Curții Supreme. 13. La 2 septembrie 1999, Curtea Supremă a respins recursul de casare al reclamanților ca fiind neconvenționat. La 16 martie 2000, Curtea Supremă, la cererea avocatului acuzat, a modificat hotărârea din 2 septembrie 1999 și a ordonat reclamanților să plătească taxele de casă. Decizia a fost acordată reclamanților la 20 martie 2000. Reclamanții se plângea că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 15. Guvernul a contestat acest argument. 16. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început doar la 1 mai 1993, atunci când a intrat în vigoare recunoașterea de către Polonia a dreptului de cerere individuală. Cu toate acestea, în evaluarea raționalității timpului care a trecut după această dată, trebuie luată în considerare starea procedurii la momentul respectiv. Curtea constată că procedura a fost inițiată la 17 martie 1989 și s-a încheiat la 16 martie Prin urmare, acestea au durat 10 ani, 11 luni, 30 zile din care 6 ani, 10 luni și 15 zile se încadrează în jurisdicția Curții ratione temporis Admisibilitate 17. Curtea constată că cererea nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. De asemenea, constată că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Reclamanții au susținut că cazul nu a fost complex și, în concluzie, au susținut că a existat o încălcare a articolului 6 § 19. Guvernul susține că acest caz a fost complex și că autoritățile au demonstrat o diligență corectă în cadrul procedurii. Potrivit Guvernului, reclamanții au contribuit la prelungirea procedurii, deoarece au recurs la hotărârile Curții Regionale. Ei au invitat Curtea să constate că nu a existat nicio încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. 20. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamanții în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 21. Curtea nu constată niciun motiv pentru a concluziona că exercitarea drepturilor procedurale ale reclamanților a fost necorespunzătoare sau a constituit o conduită dilatorie. Prin urmare, nu este convinsă de argumentele guvernamentale că reclamanții au contribuit substanțial la durata procedurii 22. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care susțin chestiuni similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 23. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. 24. În consecință, s-a încălcat art. 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 25. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 26 Daune 26. Reclamanții au solicitat 15 000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 27. Guvernul a contestat cererea. 28. Curtea consideră că reclamanții trebuie să fi suferit prejudiciu moral, cum ar fi frustrarea și dificultățile rezultate din lungimea prolungată a procedurii. Hotărârea pe o bază echitabilă, acordă fiecare dintre solicitanți 3000 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli Reclamanții nu au căutat să fie rambursate sub acest cap. 29. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție; statul pârât trebuie să plătească fiecare dintre reclamanții, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3000 EUR (3 mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertite în zloti polonezi la o rată aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge în unanimitate restul cererii reclamanților pentru o satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 8 noiembrie 2005, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă