CtEDO 22.08.2006 Auto

CASE OF MAJCHRZAK v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
22.08.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF MAJCHRZAK v. POLAND (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

CAUZA DE CAUZĂ DE CAUZĂ DE CAUZĂ DE MAJCHRZAK c. POLONIA (Declarația nr. 1524/02) JUDGMENT STRASBOURG 22 august 2006 FINAL 22/11/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Majchrzak c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), ședința ca o cameră compusă din: Sir Nicolas Președintele Bratza Bonello Pellonpää Traja Garlicki Mijović Šikuta, judecători și judecătorii T.L. Grefierul de secțiune deliberat în privat la 11 iulie 2006, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 1524/02) împotriva Republicii Poloniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, dl Zbigniew Majchrzak („reclamantul”), la 23 iunie 2001. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, J. Wołāsiewicz, al Ministerului Afacerilor Externe. La 1 septembrie 2005, președintele secțiunii a patra a decis să comunice cererea. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, s-a decis să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. CIRCUMSTĂRILE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1943 și locuiește în Poznań, Polonia. Faptele înainte de 1 mai 1993 W.M., tatăl reclamantului a murit în inestetat în 1988. În noiembrie 1990 P.M., mama reclamantului, a solicitat Curții de District Poznań să declare că ea și cei trei copii ai ei, inclusiv reclamantul, au dreptul de a moșteni din W.M. În cursul procedurii respective, mama reclamantului, care a făcut trei testamente diferite, a murit în 1992. În consecință, la 9 martie 1992, reclamantul a solicitat să se alăture cauzei referitoare la persoanele care au dreptul de a moșteni din partea mamei sale la procedura inițială. Tribunalul de district a organizat 6 audieri în 1992. Faptele după 1 mai 1993 Curtea de District a organizat 4 audieri la următoarele date: 27 septembrie 1993; 4 august și 28 octombrie 1994; și 2 octombrie 1995. La 11 februarie 1994, Curtea a ordonat obținerea probelor de la un expert. Raportul expert a fost transmis părților la 18 martie 1994. Octombrie 1994 Curtea a ordonat ca dovezile de la un expert în scris să fie obținute. Raportul expertului a fost prezentat Curții la 7 iunie 1995. 10. La 16 octombrie 1995, Curtea de District Poznań și-a dat hotărârea (post-anowienie) Acesta a decis că proprietatea W.M. ar trebui să transmită, în conformitate cu statutul relevant, mamei reclamantului, reclamantului, sora lui (B.K.) și nepoata lui W.M... În ceea ce privește persoanele care au dreptul de a moșteni din partea mamei reclamantului, Curtea de District a susținut că întreaga proprietate ar trebui să transmită surorii reclamantului pe baza voinței făcute în 1990. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii Curții de District. 11. La 27 februarie 1996, Curtea Regională Poznań a anulat hotărârea Curții de District privind persoanele care au dreptul la moștenire de la mama reclamantului și, în consecință, a remis cazul în parte. (fiica reclamantului), care avea un interes juridic în acest caz, nu a fost convocată să participe la procedura. Curtea Regională a susținut restul hotărârii de primă instanță. 12. În procedura ulterioară, Curtea de District a organizat 8 audieri la următoarele date: 7 ianuarie, 26 septembrie și 28 noiembrie 1997; 12 mai, 21 august și 22 decembrie 1998; și 8 și 22 de august 1998; În februarie 1999 13. La 18 martie 1999, Curtea de District Poznań a decis că B.K. (sora reclamantului) a fost singura persoană care are dreptul să moștenească de la mama reclamantului în conformitate cu testamentul din 1990. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii Curții de District. 14. Curtea Regională Poznań a avut o audiere la 9 noiembrie 1999. La 26 noiembrie 1999, a anulat decizia și a transmis cazul. 15. La 2 ianuarie 2001, Curtea de District Poznan a ținut prima și singura audiere. În aceeași zi a hotărât că singura persoană cu dreptul de a moșteni din P.M., mama reclamantului, a fost M.M. (fiica reclamantului) în conformitate cu voința făcută în 1988. Se pare că niciuna dintre părți nu a apelat împotriva acestei decizii. II. Drept DOMESTIC RELEVANT 16. Dispozițiile juridice aplicabile în momentul material și în materie de practică sunt prevăzute la punctele 26-35 din hotărârea pronunțată de Curte la 30 mai 2006 în cazul Barszcz c. Polonia , nr. 71152/01. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 18. Guvernul a contestat acest argument. 19. Perioada care trebuie luată în considerare a început doar la 1 mai 1993, atunci când a intrat în vigoare recunoașterea de către Polonia a dreptului de cerere individuală. Totuși, în evaluarea raționalității timpului care a trecut după această dată, trebuie luată în considerare starea procedurilor la momentul respectiv. Perioada în cauză s-a încheiat la 2 ianuarie 2001. Guvernul a susținut că reclamantul nu a epuizat căile de recurs disponibile în temeiul legii poloneze. Ei au susținut că, începând cu 17 septembrie 2004, atunci când Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil ( Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea 2004”), reclamantul a avut posibilitatea de a se depune instanțelor civile poloneze în temeiul articolului 417 din Codul civil citit împreună cu art. 16 din Actul 2004 o cerere de compensare pentru daunele suferite din cauza lungii excesive de proceduri. Acestea au susținut că perioada de prescripție de trei ani în scopul unei cereri de compensare în tort, pe baza lungii excesive a procedurii, ar putea dura de la o dată mai târziu de data la care a fost dată o decizie finală în cadrul acestei proceduri. Guvernul a susținut, de asemenea, că o astfel de posibilitate a existat în legislația poloneză înainte de intrarea în vigoare a Legii de 2004 încă de la hotărârea Curții Constituționale din 4 decembrie 2001, care a intrat în vigoare la 18 decembrie 2001. 21. Reclamantul a contestat argumentele guvernului. 22. Curtea observă că procesul în cauză s-a încheiat cel târziu la 2 ianuarie 2001, care se află la mai mult de trei ani înainte de expirarea dispozițiilor relevante ale Legii din 2004 citite împreună cu Codul Civil. Rezultă că perioada de prelungire a răspunderii statului pentru tortură prevăzută la art. 442 din Codul Civil a expirat înainte de 17 septembrie 2004. 23. Curtea constată că argumentele formulate de Guvern sunt aceleași ca cele deja examinate de Curte în cazurile anterioare împotriva Poloniei (a se vedea Małasiewicz c. Polonia , nr. 22072/02, §§ 32-34, 14 octombrie 2003; Ratajczyk c. Polonia (dec.), nr. 11215/02, CEDH 2005-...; Barszcz c. Polonia, nr. 71152/01, §§ 41-45, 30 mai 2006) și Guvernul nu au prezentat niciun argument nou care ar conduce Curtea să se depărteze de concluziile sale anterioare. Din aceste motive, motivul guvernului de inadmisibilitate din cauza neepuizarii recoursurilor interne trebuie respins. 24. Curtea constată că cererea nu este în mod evident bolnavă întemeiat în sensul art. 35 § 3 din Convenție și subliniază, de asemenea, că aceasta nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 26. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 27. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. În consecință, s-a constatat o încălcare a articolului 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 28. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 8 800 PLN în ceea ce privește prejudiciu material. El a lăsat atribuirea în ceea ce privește prejudiciile morale la discreția Curții. 30. Guvernul a contestat aceste afirmații. 31. Curtea nu dispune de nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, consideră că reclamantul trebuie să fi suferit unele prejudiciu moral. Reclamantul nu a încercat să fie rambursată pentru orice cost și cheltuieli în legătură cu procedura dinaintea Curții. Dobânzile implicite 33. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. cererea este admisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3500 EUR (3 mii cinci sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie transformate în zloty polonez la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 22 august 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă