HUDEC c. REPUBLIQUE TCHEQUE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
HUDEC c. REPUBLIQUE TCHEQUE (CtEDO, 2005)
A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 7172/03 prezentate de Emil HUDEC împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor L'pe (secțiunea a doua), care are loc la 8 noiembrie 2005 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președintele A.B. Baka Türmen Jungwiert Ugrekhelidze Jočienė, Popović, judecători și domnii S. Naismith, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 18 februarie 2003, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, Emil Hudec, este un resortisant ceh, născut în 1944 și rezident în Brno. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Având în vedere documentele depuse la dosar, reclamantul evidențiază mai multe proceduri 1. Procedura de recuperare a unei creanțe la 20 martie 1994, reclamantul a intentat împotriva unei anumite acțiuni în rambursare a unei creanțe de 880 CZK (29 €) prin hotărârea din 13 iunie 1994, Tribunalul Municipal (Městský soud) din Brno a primit dreptul de a-i adresa, prin emiterea împotriva părții adverse a unei ordonanțe de plată a sumei solicitate. La ordonanța menționată anterior a trecut în forță de lucru judecat la 10 august 1994. La 7 noiembrie 1997, tribunalul municipal, reacționând la o scrisoare de la la Õ , l-a instruit pe acesta din urmă cu privire la demersurile care trebuie întreprinse în cadrul procedurii. La o dată care nu a fost precizată în dosar, reclamantul a depus o cerere de executare forțată prin vânzarea bunurilor mobile ale părții pârâte. Prin hotărârea din 20 ianuarie 1998, Tribunalul Municipal a acceptat cererea respectivă. La 25 octombrie 2000, Tribunalul Municipal, constatând că partea pârâtă nu deținea nici un bun mobil, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 14 octombrie 2002, tribunalul municipal, prin intermediul executorului său judiciar, a informat că inventarul bunurilor mobile ale părții pârâte a avut loc la 16 septembrie 2002. La 10 martie 2003, Tribunalul municipal avertizează că licitația bunurilor mobile confiscate (o friteuză și un frigider) se va desfășura la 30 mai și 2 iunie 2003 până în prezent, procedura de executare forțată inițiată de solicitant rămâne pendinte. 2. Procedura de rambursare a unui avans plătit de reclamant în temeiul unui contract de vânzare pe credit La 7 decembrie 2001, reclamantul a intentat împotriva unei societăți comerciale o acțiune de rambursare a unui avans de 6 000 CZK (200 €) plătit în temeiul unui contract de vânzare a unui aparat electrocasnic și a solicitat în același timp scutirea totală de taxe de timbru. La 31 ianuarie 2002, instanța din Ecuador (Obvodní soud) din Praga 5 La 9 iulie 2002, tribunalul a recunoscut în mod expres că drepturile de timbru erau scutite parțial. Prin hotărârea din 23 iulie 2003, instanța a respins acțiunea din laiuli. La 2 octombrie 2003, instanța l-a invitat pe reclamant să-și completeze apelul. La 4 noiembrie 2003, Tribunalul a completat cererea menționată, solicitând în același timp recuzarea instanței menționate anterior pentru suspiciunea de discriminare. La 5 decembrie 2003, instanța a invitat instanța să precizeze pe scurt judecătorii împotriva cărora se adresa cererea de recuzare. La 6 ianuarie 2004, reclamantul a fost invitat, de asemenea, să plătească taxele de timbru pentru apelul său. Cu toate acestea, la 23 ianuarie 2004, la data de (3) Procedura de plată a prețului convenit pentru achiziționarea unui restaurant la 14 noiembrie 2001, reclamantul a intenționat împotriva unui particular o acțiune în decont de 280 000 CZK 333 €, care corespunde prețului convenit pentru achiziționarea unui restaurant și, în același timp, a solicitat scutirea totală de taxe de timbru. La 14 decembrie 2001, Tribunalul Regional (Krajský Soud) prin hotărârea din 15 ianuarie 2002, tribunalul regional i-a acordat reclamantului, prin emiterea unei ordonanțe de plată împotriva părții pârâte a sumei solicitate. La 31 ianuarie 2002, partea pârâtă s-a opus ordonanței respective. La 16 decembrie 2004, tribunalul regional l-a invitat pe solicitant să completeze cererea sa inițială. La 3 ianuarie 2005, Tribunalul Regional a informat părțile că încuviințarea prevăzută la 18 ianuarie 2005 era amânată la o dată ulterioară. La 26 iunie 2001, reclamantul a intentat împotriva unui particular o acțiune de protecție a personalității sale și de plată de 50 000 CZK 666 €) La 11 ianuarie 2005, Tribunalul Regional (Krajský soud) din Brno La 15 iunie 2005, tribunalul regional a declarat că partea pârâtă nu este cunoscută la adresa indicată. La cauza a rămas pendinte. 5. Procedura prin care s-a ajuns la o hotărâre prin care reclamantul să fie obligat să evacueze apartamentul la 12 martie 1997, soții R. au intentat împotriva reclamantului o acțiune în vederea obținerii unei hotărâri legale prin care să se solicite evacuarea apartamentului închiriat. La 2 aprilie 1997, tribunalul municipal (Městský soud) din Brno convie la ś să-și facă observațiile cu privire la acțiunea menționată mai sus. Prin hotărârea din 2 septembrie 1997, tribunalul municipal a respins acțiunea soților R., care au întrerupt apelul. Prin Hotărârea din 23 februarie 1998, Tribunalul Regional (Krajský Soud) din Brno a reformulat hotărârea menționată dându-le soților R. Reclamantul a luat măsuri în casare și a solicitat în același timp suspendarea executării acestei hotărâri. La 31 august 1998, Curtea Supremă (Nejvyší soud) La rândul său, Tribunalul municipal a anulat hotărârea din 2 septembrie 1997 și a anulat cauza în primă instanță la 26 octombrie 1998. Între timp, la 21 octombrie 1998, Tribunalul municipal a acceptat cererea de executare forțată formulată de soții R. Prin hotărârea din 25 mai 2000, Tribunalul Municipal a respins din nou acțiunea soților R. Aceștia au făcut apel. Prin hotărârea din 31 mai 2002, Tribunalul Regional a confirmat parțial hotărârea atacată, trimițând în același timp întrebările rămase în primă instanță pentru o nouă examinare. La 14 august 2002, tribunalul municipal a stabilit organizarea unei audieri până la 12 noiembrie 2002, dar a fost amânată până la 4 martie 2003, stabilită mai târziu la 31 iulie 2003 și, în cele din urmă, la o dată ulterioară. Prin hotărârea din 7 august 2003, tribunalul municipal a respins pentru a treia oară acțiunea soților R., care au întrerupt apelul. La 6 ianuarie 2004, tribunalul municipal l-a invitat pe reclamant să-și facă observațiile cu privire la această cerere. Între timp, la 10 noiembrie 2004, instanța municipală a respins cererea de executare formulată de unul dintre soții R. La 22 decembrie 2004, tribunalul regional a înaintat părților o declaraie la data de 23 martie 2005, dar aceasta din urmă a fost amânată la data de 4 mai 2005, apoi la data de 1 iunie 2005 și, în cele din urmă, la o dată ulterioară, soții R. au renunțat la acțiunea lor la data de 18 mai 2005. La 27 mai 2005, reclamantul a scris Tribunalului Regional o scrisoare prin care a contestat renunțarea formulată de soții R. Prin hotărârea din 29 iunie 2005, tribunalul regional a anulat hotărârea Tribunalului Municipal din 7 august 2003 și a anulat procedura. 6. Procedura privind plângerea penală depusă de reclamant ca urmare a expulzării sale ilegale din apartament La 23 martie 2004, reclamantul a depus o plângere penală împotriva persoanei juridice R., precum și împotriva unei persoane fizice, care ar fi acționat sub tăcerea complice a polițiștilor prezenți. La 31 august 2004, poliția judiciară din Brno a emis procesul-verbal al depoziției reclamantului. Prin decizia din 9 mai 2005, poliția judiciară a clasat cazul fără întârziere, din cauza faptului că nu a putut identifica penetrarea oricărei infracțiuni. Se pare că reclamantul nu a recurs la această decizie. 7. Procedura privind repararea prejudiciului material suferit de solicitant ca urmare a expulzării sale ilegale din apartament La 25 iulie 2004, reclamantul a intentat împotriva soților R. o acțiune în despăgubire pentru prejudiciul material suferit la 22 martie 2004, în momentul expulzării sale ilegale din apartament. La 15 noiembrie 2004, la din Brno a invitat reclamantul să își completeze acțiunile în despăgubire. Se pare că este în curs de desfășurare. GRIFS 1. Invocând art. 6 din convenție, reclamantul se plânge în principal de durata excesivă a procedurilor expuse mai sus. (2) În al doilea rând, se afirmă că tribunalele au fost maltratate și umilite, în ciuda vârstei înaintate și a stării de sănătate degradante, ceea ce ar constitui, în opinia sa, o încălcare a articolului 3 din Convenție. (3) De asemenea, acesta susține că a fost supus unor acte de instigare ale părților adverse și se plânge de dreptul la libertate și securitate prevăzut în art. 5 din Convenție. (4) De asemenea, acesta își declară dreptul la respectarea vieții sale private și familiale garantate prin art. 8 din Convenție, dat fiind că expulzarea sa ilegală din apartament nu a fost împiedicată de autoritățile naționale. În acest context, denunță clasificarea fără întârziere a plângerii sale penale depuse împotriva autorilor expulzării. (5) În cele din urmă, reclamantul consideră victima unei discriminări interzise prin art. 14 din Convenție, în măsura în care instanțele ar fi favorizat părțile adverse. (6) În cele din urmă, susține că, în ciuda art. 13 din Convenție, dreptul Republicii Cehe nu îi oferă nicio cale de atac eficientă pentru a corecta obiecțiile menționate anterior. (1) În ceea ce privește cauza formulată de art. 3 din Convenție, Curtea amintește mai întâi că această dispoziție nu valorează decât dacă există un minimum de elemente care atestă depășirea pragului de gravitate a relelor tratamente aplicate unei persoane fizice. Or, presupunând chiar că reclamantul a epuizat în mod valabil căile de atac disponibile în speță, Curtea constată că acesta din urmă nu are niciun motiv special care să justifice o eventuală încălcare a dispoziției invocate. În consecință, acest aspect trebuie respins pentru lipsa vădită a temeiului, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. În ceea ce privește litigiul întemeiat pe art. 5 din Convenție, Curtea arată că reclamantul nu a sesizat Curtea Constituțională cu privire la o cale de atac în vederea remedierii situației sale. În orice caz, din dosar reiese că nu a fost sesizat nici detenția provizorie, nici condamnarea penală. Afirmațiile sale referitoare la încălcarea dreptului său la libertate și securitate nu sunt, prin urmare, susținute; în consecință, acest aspect trebuie respins și pentru lipsa evidentă a temeiului, în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenție. (3) În ceea ce privește motivul întemeiat pe art. 8 din Convenție, Curtea constată că, la 25 iulie și 15 noiembrie 2004, reclamantul a intentat împotriva anumitor particulari acțiuni în despăgubire ca urmare a expulzării sale ilegale din apartament și că tribunalul l-a invitat să completeze acțiunile menționate la 6 și 21 decembrie 2004 (procedura nr. (7) În plus, din dosarul pe care l-a prezentat la 23 martie 2004, la data de 23 martie 2004, la data depunerii unei plângeri penale împotriva autorilor deportării ilegale (procedura nr. 6), dar poliția judiciară l-a clasat fără întârziere, la 9 mai 2005, din lipsă de a constata că a avut loc vreo infracțiune. 3.1. 7 nu s-a încheiat încă, acuzațiile referitoare la nerespectarea vieții private și de familie sunt premature. În consecință, acest aspect trebuie respins pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. 3.2. Pe de altă parte, se așteaptă ca reclamantul să se plângă de clasificarea fără consecință a plângerii sale penale (procedura nr. 6), Curtea reamintește că Convenția nu garantează dreptul la inițierea procedurilor penale împotriva terților. De asemenea, din dosar reiese că statul și-a încălcat obligațiile pozitive care decurg pentru el din art. 8 din Convenție. 4.În ceea ce privește ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... (2) În plus, în afară de absența sesizării Curții Constituționale de către Õ , Curtea constată că aceasta se bazează pe aceleași fapte ca și cele menționate în art. 6 alin. (1) din Convenție. În consecință, acest aspect trebuie respins în general pentru lipsa evidentă a temeiului, în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. (5) Hotărârea pronunțată în temeiul articolului 6 din Convenție privește durata procedurilor urmate în speță. 5.1. Având în vedere procedurile nr. 1, 3, 4 și 5, Curtea constată că primele trei sunt încă în curs de desfășurare în fața instanțelor interne și că ultima s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. 5.2. 2, Curtea constată că aceasta din urmă a început la 7 decembrie 2001 și este finalizată la 12 februarie 2004. În această măsură, durata de aproximativ doi ani și două luni pentru două instanțe nu poate fi considerată rezonabilă. 5.3. Având în vedere procedura nr. 6, prin care recurentul a depus o plângere penală împotriva particularilor, Curtea constată că această procedură a început la 23 martie 2004 și a fost încheiată la 9 mai 2005, ziua în care plângerea penală a fost clasată fără răspuns. În orice caz, art. 6 din Convenție nu se aplică în cazul specific, dat fiind că autoritățile naționale nu au încheiat nici cu privire la drepturile și obligațiile cu caracter civil ale reclamantului, nici cu privire la temeinicia unei acuzații penale care îl privesc. cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie să fie respins în temeiul art. 35 alin. 4. 5.4. Având în vedere durata procedurii nr. 7, Curtea constată că aceasta din urmă a început la 25 iulie 2004 și rămâne în curs de desfășurare. Până în prezent, nu se poate afirma însă că durata în cauză este excesivă. Prin urmare, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și art. 4 din Convenție, acest aspect trebuie, prin urmare, respins pentru neatenție vădită de fond. 6. În continuare, trebuie examinat spătarul de la art. 13 din Convenție. 6.1. În ceea ce privește lipsa unei căi de atac care ar putea remedia durata procedurilor nr. 1, 3, 4 și 5 nu poate fi calificat drept neprotejabil. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. 6.2. În ceea ce privește obiecțiile rămase, având în vedere concluziile la care a ajuns Curtea de mai sus, tîlcul întemeiat pe art. 13 din Convenția privind protecția nu poate fi apărat. Prin urmare, este necesar ca această cauză să fie respinsă pentru lipsa evidentă de temei, în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiilor formulate de solicitant cu privire la durata procedurilor menționate la nr. 1, 3, 4 și 5 și cu privire la lipsa unei căi de atac efective care ar putea remedia aceste obiecțiuni Declara cererea inadmisibilă pentru surplus. Naismith J.-P. OSTA grefier adjunct Președintele