CtEDO 08.11.2005 Auto

RABAN v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
08.11.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
RABAN v. POLAND (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 24254/03 de Sławomir RABAN împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 8 noiembrie 2005 în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Bonello Pellonpää Traja Garlicki Borrego Mijović, judecători și dna Elens-Passos, grefierul secțiunii adjuncte Având în vedere cererea depusă la 6 august 2004, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Dl Sławomir Raban, reclamantul, este un național polonez născut în 1962. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 aprilie 1999, Curtea de District din Lublin a reținut reclamantul în reținere pe baza suspiciunilor de supărare. Datele hotărârilor privind detenția reclamantului în reținere au fost următoarele: 29 iunie 2001, 10 decembrie 2001, 10 iunie 2002, 10 septembrie 2002, 28 mai 2003, 2 iulie 2003, 24 octombrie 2003, 3 decembrie 2003, 19 Februarie 2004 (toate respingerea apelurilor împotriva deciziilor de prelungire a detenției sau a cererilor sale de eliberare). Curtea a bazat deciziile succesive asupra detenției sale pe baza suspiciunilor rezonabile că reclamantul a comis infracțiunile cu care a fost acuzat, asupra severității pedepsei anticipate și asupra nevoia de a asigura buna conduită a anchetei. Prin hotărârea Curții de District Lublin din 30 aprilie 2004, reclamantul a fost eliberat de la detenție. La 30 aprilie 2004, procedurile erau încă în așteptare în fața Curții de District Lublin. La 17 iunie 2004, Parlamentul polonez a adoptat o nouă lege „pentru o plângere cu privire la o încălcare a dreptului de a-și auzi cazul într-un timp rezonabil”. Actul a intrat în vigoare la 17 septembrie 2004. art. 2 din lege prevede o acțiune specială prin care o parte poate solicita o declarație că dreptul său de a-și auzi cazul a fost încălcat într-un timp rezonabil. Curtea ia în considerare următoarele criterii: conduita instanței în care se află în așteptarea cazului; caracterul cauzei și complexitatea problemelor juridice și factuale implicate în aceasta; ceea ce a fost în joc pentru reclamant și comportamentul părților. Lungimea plângere trebuie depusă atunci când procedura în cauză este încă în așteptare. art. 5 din lege se citește, în măsura în care este cazul: „1. Se depune o plângere cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii în timp ce procedura este în așteptare. ...” În conformitate cu art. 12, dacă instanța constată că plângerea de lungime este bine fundamentată, aceasta dă o hotărâre în acest sens. În cazul în care reclamantul solicită acest lucru, instanța poate, de asemenea, să recomande instanței în care se află în așteptare să adopte anumite măsuri procedurale în cadrul procedurii impugnate. De asemenea, instanța poate acorda reclamantului o sumă adecvată de bani, în valoarea care nu depășește 10.000 PLN. În temeiul articolului 18, În termen de șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului act, adică, începând cu 17 septembrie 2004, oricine care a depus o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în timp util se plângea de încălcarea cerinței de „tempo rațional” prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție a avut dreptul să depună o plângere de lungă durată prevăzută de Act, în cazul în care cererea la Curte a fost depusă în momentul în care procedura era încă în așteptare și în cazul în care nu a fost declarată admisibilă de Curtea Europeană încă. COMPLAINTE Reclamantul se plânge că durata detenției sale a fost excesivă. El se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că durata procedurii în cazul său a depășit un „tempă rațională” în sensul acestei dispoziții. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii în cazul său nu a fost rezonabilă. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție, care prevede, în măsura în care este cazul: „În determinarea unei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” În conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție: „Curtea poate aborda chestiunea numai după epuizarea tuturor măsurilor interne, în conformitate cu normele de drept internațional recunoscute în general...” Curtea observă că prezenta cerere a fost depusă cu Curtea în momentul în care procedura relevantă a fost în suspensie în fața instanței interne. La 1 martie 2005, Curtea a dat hotărâri în două cauze principale: Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (procedura penală) și Michalak Polonia nr. 24549/03 (procedura civilă), declarând că persoanele care se plâng de durata procedurii în fața instanțelor poloneze au fost obligate de art. 35 § 1 din Convenție să depună o plângere cu privire la încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil în temeiul legii din 2004. În conformitate cu art. 18 din prezentul act, persoanele care au introdus o plângere cu privire la lungimea procedurii în favoarea Curții de a depune, în termen de șase luni începând cu 17 septembrie 2004, o plângere prevăzută de secțiunea 5 din respectiva acțiune cu o instanță internă competentă, cu condiția ca cererea lor la Curtea de Strasbourg să fie depusă în cursul procedurii în cauză și că Curtea nu a adoptat încă o decizie cu privire la admisibilitatea cauzei lor. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul a fost obligat în temeiul articolului 35 § 1 din Convenție să depună o plângere cu privire la încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil cu instanța internă în temeiul legii 2004. Totuși, el nu s-a folosit de acest remediu. Prin urmare, această plângere trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenția pentru neepuizarea căilor interne de recurs. Reclamantul se plâng în conformitate cu art. 5 § 3 din Convenție cu privire la durata detenției anterioare. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerii reclamantului cu privire la durata detenției anterioare a reclamantului; declara restul cererii inadmisibil. Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă