Raban împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 24254/03 de Sławomir RABAN împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 8 noiembrie 2005 în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Bonello Pellonpää Traja Garlicki Borrego Mijović, judecători și dna Elens-Passos, grefierul secțiunii adjuncte Având în vedere cererea depusă la 6 august 2004, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Dl Sławomir Raban, reclamantul, este un național polonez născut în 1962. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 aprilie 1999, Curtea de District din Lublin a reținut reclamantul în reținere pe baza suspiciunilor de supărare.

Datele hotărârilor privind detenția reclamantului în reținere au fost următoarele: 29 iunie 2001, 10 decembrie 2001, 10 iunie 2002, 10 septembrie 2002, 28 mai 2003, 2 iulie 2003, 24 octombrie 2003, 3 decembrie 2003, 19 Februarie 2004 (toate respingerea apelurilor împotriva deciziilor de prelungire a detenției sau a cererilor sale de eliberare). Curtea a bazat deciziile succesive asupra detenției sale pe baza suspiciunilor rezonabile că reclamantul a comis infracțiunile cu care a fost acuzat, asupra severității pedepsei anticipate și asupra nevoia de a asigura buna conduită a anchetei. Prin hotărârea Curții de District Lublin din 30 aprilie 2004, reclamantul a fost eliberat de la detenție. La 30 aprilie 2004, procedurile erau încă în așteptare în fața Curții de District Lublin.

La 17 iunie 2004, Parlamentul polonez a adoptat o nouă lege „pentru o plângere cu privire la o încălcare a dreptului de a-și auzi cazul într-un timp rezonabil”. Actul a intrat în vigoare la 17 septembrie 2004. art. 2 din lege prevede o acțiune specială prin care o parte poate solicita o declarație că dreptul său de a-și auzi cazul a fost încălcat într-un timp rezonabil. Curtea ia în considerare următoarele criterii: conduita instanței în care se află în așteptarea cazului; caracterul cauzei și complexitatea problemelor juridice și factuale implicate în aceasta; ceea ce a fost în joc pentru reclamant și comportamentul părților. Lungimea plângere trebuie depusă atunci când procedura în cauză este încă în așteptare.

art. 5 din lege se citește, în măsura în care este cazul: „1. Se depune o plângere cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii în timp ce procedura este în așteptare… ” În conformitate cu art. 12, dacă instanța constată că plângerea de lungime este bine fundamentată, aceasta dă o hotărâre în acest sens. În cazul în care reclamantul solicită acest lucru, instanța poate, de asemenea, să recomande instanței în care se află în așteptare să adopte anumite măsuri procedurale în cadrul procedurii impugnate. De asemenea, instanța poate acorda reclamantului o sumă adecvată de bani, în valoarea care nu depășește 10.000 PLN.

În temeiul articolului 18, În termen de șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului act, adică, începând cu 17 septembrie 2004, oricine care a depus o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în timp util se plângea de încălcarea cerinței de „tempo rațional” prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție a avut dreptul să depună o plângere de lungă durată prevăzută de Act, în cazul în care cererea la Curte a fost depusă în momentul în care procedura era încă în așteptare și în cazul în care nu a fost declarată admisibilă de Curtea Europeană încă. COMPLAINTE Reclamantul se plânge că durata detenției sale a fost excesivă. El se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că durata procedurii în cazul său a depășit un „tempă rațională” în sensul acestei dispoziții.

Reclamantul s-a plâns că durata procedurii în cazul său nu a fost rezonabilă. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție, care prevede, în măsura în care este cazul: „În determinarea unei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” În conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție: „Curtea poate aborda chestiunea numai după epuizarea tuturor măsurilor interne, în conformitate cu normele de drept internațional recunoscute în general...” Curtea observă că prezenta cerere a fost depusă cu Curtea în momentul în care procedura relevantă a fost în suspensie în fața instanței interne.

La 1 martie 2005, Curtea a dat hotărâri în două cauze principale: Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (procedura penală) și Michalak Polonia nr. 24549/03 (procedura civilă), declarând că persoanele care se plâng de durata procedurii în fața instanțelor poloneze au fost obligate de art. 35 § 1 din Convenție să depună o plângere cu privire la încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil în temeiul legii din 2004. În conformitate cu art. 18 din prezentul act, persoanele care au introdus o plângere cu privire la lungimea procedurii în favoarea Curții de a depune, în termen de șase luni începând cu 17 septembrie 2004, o plângere prevăzută de secțiunea 5 din respectiva acțiune cu o instanță internă competentă, cu condiția ca cererea lor la Curtea de Strasbourg să fie depusă în cursul procedurii în cauză și că Curtea nu a adoptat încă o decizie cu privire la admisibilitatea cauzei lor.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul a fost obligat în temeiul articolului 35 § 1 din Convenție să depună o plângere cu privire la încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil cu instanța internă în temeiul legii 2004. Totuși, el nu s-a folosit de acest remediu. Prin urmare, această plângere trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenția pentru neepuizarea căilor interne de recurs. Reclamantul se plâng în conformitate cu art. 5 § 3 din Convenție cu privire la durata detenției anterioare. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat.

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerii reclamantului cu privire la durata detenției anterioare a reclamantului; declara restul cererii inadmisibil. Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 24254/03 by Sławomir RABAN against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 8 November 2005 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr G. Bonello , Mr M. Pellonpää , Mr K. Traja , Mr L. Garlicki , Mr J. Borrego Borrego , Ms L. Mijović, judges , and Mrs F. Elens-Passos , Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 6 August 2004, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Sławomir Raban, is a Polish national who was born in 1962. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 15 April 1999 the Lublin District Court detained the applicant on remand on suspicion of embezzlement.

The dates of the decisions concerning the applicant’s detention on remand were as follows: 29 June 2001, 10 December 2001, 10 June 2002, 10 September 2002, 28 May 2003, 2 July 2003, 24 October 2003, 3 December 2003, 19 February 2004 (all dismissing his appeals against decisions to prolong his detention or his requests for release). The court based its successive decisions on his detention on the reasonable suspicion that the applicant had committed the offences with which he had been charged, on the severity of the anticipated penalty and on the need to secure the proper conduct of the investigation. By a decision of the Lublin District Court of 30 April 2004 the applicant was released from detention.

On 30 April 2004 the proceedings were still pending before the Lublin District Court. B. Relevant domestic law and practice On 17 June 2004 Polish Parliament adopted a new law “on a complaint about a breach of a right to have one’s case heard within a reasonable time”. The Act entered into force on 17 September 2004. Article 2 of the Act provides for a special action by which a party can seek a declaration that his or her right to have the case heard within a reasonable time has been breached. The court shall take into consideration the following criteria: the conduct of the court before which the case is pending; the character of the case and the complexity of legal and factual issues involved therein; what was at stake for the complainant, and the conduct of the parties.

The length complaint must be lodged when the proceedings concerned are still pending. Article 5 of the Act reads, in so far as relevant: “1. A complaint about the unreasonable length of proceedings shall be lodged while the proceedings are pending… ” Pursuant to Article 12, if the court finds that the length complaint is well-founded, it shall give a ruling to this effect. If the complainant so requests, the court can also recommend that the court before which the case is pending takes certain procedural measures in the impugned proceedings. The court may also, award an appropriate amount of money to the complainant, in the amount not exceeding PLN 10,000.

Under Article 18, within six months after the entry into force of this Act, that is, from 17 September 2004, anyone who had lodged an application with the European Court of Human Rights in due time complaining of a violation of the ‘reasonable-time’ requirement contained in Article 6 § 1 of the Convention was entitled to lodge a length complaint provided for by the Act, if the application to the Court had been lodged when the proceedings were still pending and if it had not been declared admissible by the European Court yet. COMPLAINTS The applicant complains that the length of his detention was excessive. He also complains under Article 6 § 1 of the Convention that the length of the proceedings in his case exceeded a “reasonable time” within the meaning of this provision.

THE LAW 1. The applicant complained that the length of the proceedings in his case was unreasonable. He relied on Article 6 § 1 of the Convention, which provides, in so far as relevant: “In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” Pursuant to Article 35 § 1 of the Convention: “The Court may only deal with the matter after all domestic remedies have been exhausted, according to the generally recognised rules of international law...” The Court observes that the present application was lodged with the Court when the relevant proceedings were pending before the domestic court.

On 1 March 2005 the Court gave decisions in two leading cases: Charzyński v. Poland no. 15212/03 (criminal proceedings) and Michalak v. Poland no. 24549/03 (civil proceedings), holding that persons complaining about the length of proceedings before the Polish courts were required by Article 35 § 1 of the Convention to lodge a complaint about the breach of the right to a trial within a reasonable time under the 2004 Act. Under Article 18 of this Act it was open to persons who had brought a complaint about length of proceedings to the Court to lodge, within six months from 17 September 2004, a complaint provided for by Section 5 of that Act with a competent domestic court, provided that their application to the Strasbourg Court had been lodged in the course of the proceedings concerned and that the Court has not yet adopted a decision on the admissibility of their case.

In the light of the foregoing, the Court considers that the applicant was required by Article 35 § 1 of the Convention to lodge a complaint about a breach of the right to a trial within a reasonable time with the domestic court under the 2004 Act. However, he did not avail himself of this remedy. It follows that this complaint must be rejected under Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies. 2. The applicant complains under Article 5 § 3 of the Convention about the length of his pre-trial detention. The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

For these reasons, the Court unanimously Decides to adjourn the examination of the applicant’s complaint concerning the length of the applicant’s pre-trial detention; Declares the remainder of the application inadmissible. Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Deputy Registrar President