DONNAN v. THE UNITED KINGDOM

Reclamantul, dl Barry Donnan, este un național britanic care s-a născut la 29 mai 1971 și trăiește la Kilwinning, Scoția În 1993, reclamantul a fost externat din armată cu tulburări de stres post traumatice (“PTSD”). Apoi, el a fost implicat într-un litigiu juridic cu Ministerul Apărării. La 28 martie 2002 și 4 aprilie 2002 a participat la proteste privind PTSD la Edinburgh. Primul protest a trecut fără incidente. Cu toate acestea, în timpul celui de-al doilea protest el a fost arestat. El a afirmat că el nu a fost informat despre motivul arestării sale la momentul respectiv. Autoritățile au susținut totuși că a fost informat că el a fost arestat pentru încălcarea păcii. Potrivit unui raport ulterior de plângere a poliției, a existat un martor independent care a confirmat contul poliției.

În orice caz, el a fost dus la Biroul de Poliție al St. Leonardului, unde au fost luate informațiile sale, el a fost luat amprente, fotografiat și probe de ADN au fost luate. După aproximativ patruzeci de minute el a fost eliberat din custodie și un caz care pretindea că „Beach of the Peace” a fost prezentat Procurorului Fiscal. Procurorul Fiscal a decis ulterior să întrerupă cazul. În decembrie 2002, reclamantul a fost vizitat la domiciliul său de doi ofițeri din Poliția Strathclyde cu privire la o chestiune nerelațiată. În timpul vizitei, reclamantul a avut vedere cu privire la un document pe care îl descrie ca fiind „registrul său criminal”. În examinarea acestui document, el susține că a observat că cazul privind incidentul din aprilie, în Edinburgh, a fost înregistrat, chiar dacă nu s-a avut vreodată în judecată.

Secțiunile 6 și 8 din Actul privind drepturile omului din 1998 („Actul din 1998”) prevede (în măsura în care este relevant): „(1) Este ilegal ca o autoritate publică să acționeze într-un mod incompatibil cu un drept al Convenției... (3) În această secțiune "autoritatea publică" include (a) o instanță sau un tribunal, și (b) orice persoană a căror funcții sunt funcții de natură publică, dar nu include nici Camera Parlamentului, nici o persoană care exercită funcții în legătură cu procedurile din Parlament... (1) În ceea ce privește orice act (sau act propus) al unei autorități publice pe care instanța le consideră ilegală (sau ar fi) poate acorda astfel de ajutor sau remediere, sau poate face o astfel de ordine, în cadrul competențelor sale pe care le consideră corecte și adecvate.

(2) Dar daunele pot fi atribuite numai de o instanță care are competența de a acorda daune sau de a ordona plata compensației în cadrul procedurii civile. (a) orice altă ușurare sau remediere acordată sau pronunțată în legătură cu actul în cauză (de aceea sau de orice altă instanță) și (b) consecințele oricărei decizii (de aceea sau de orice altă instanță) în ceea ce privește actul respectiv, instanța este convinsă că atribuirea este necesară pentru a permite o justă satisfacție persoanei în favoarea cărora este făcută. (4) În ceea ce privește determinarea (a) a acordării daunelor sau (b) a cuantumului unei atribuiții, instanța trebuie să ia în considerare principiile aplicate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce privește atribuirea compensației în temeiul articolului 41 din Convenție...

(6) În această secțiune- "curte" include un tribunal; "daune" înseamnă daune pentru un act ilegal al unei autorități publice; și "inlegal" înseamnă ilegală în temeiul articolului 6 alineatul (1). Instanțele engleze s-au bazat pe art. 8 din Legea din 1998 pentru a face acorduri de daune (a se vedea R v Enfield London Borough Council ex p Bernard [2003] HRLR 4).

The applicant, Mr Barry Donnan, is a British national who was born on 29 May 1971 and lives in Kilwinning, Scotland In 1993 the applicant was discharged from the army with post traumatic stress disorder (“PTSD”). Thereafter, he was involved in a legal dispute with the Ministry of Defence. On 28 March 2002 and 4 April 2002 he took part in protests concerning PTSD in Edinburgh. The first protest passed without incident. However, during the second protest he was arrested. He alleged that he was not informed of the reason for his arrest at the time. The authorities, however, alleged that he was informed that he was being arrested for breach of the peace. According to a subsequent police complaint report there was an independent witness who confirmed the police’s account.

In any case, he was taken to St Leonard’s Police Office, where his particulars were taken, he was fingerprinted, photographed and DNA samples were taken. After approximately forty minutes he was released from custody and a case alleging ‘Breach of the Peace’ was submitted to the Procurator Fiscal. The Procurator Fiscal subsequently decided to discontinue the case. In December 2002 the applicant was visited at his home by two officers from Strathclyde Police on an unrelated matter. During the visit the applicant had sight of a document he describes as his “criminal record”. On examining this document, he claims that he observed that the case relating to the incident in April in Edinburgh was recorded even though no court proceedings had ever taken place.

Sections 6 and 8 of the Human Rights Act 1998 (“the 1998 Act”) provide (in so far as relevant): “(1) It is unlawful for a public authority to act in a way which is incompatible with a Convention right... (3) In this section "public authority" includes- (a) a court or tribunal, and (b) any person certain of whose functions are functions of a public nature, but does not include either House of Parliament or a person exercising functions in connection with proceedings in Parliament... 8. (1) In relation to any act (or proposed act) of a public authority which the court finds is (or would be) unlawful, it may grant such relief or remedy, or make such order, within its powers as it considers just and appropriate.

(2) But damages may be awarded only by a court which has power to award damages, or to order the payment of compensation, in civil proceedings. (a) any other relief or remedy granted, or order made, in relation to the act in question (by that or any other court), and (b) the consequences of any decision (of that or any other court) in respect of that act, the court is satisfied that the award is necessary to afford just satisfaction to the person in whose favour it is made. (4) In determining- (a) whether to award damages, or (b) the amount of an award, the court must take into account the principles applied by the European Court of Human Rights in relation to the award of compensation under Article 41 of the Convention...

(6) In this section- "court" includes a tribunal; "damages" means damages for an unlawful act of a public authority; and "unlawful" means unlawful under section 6(1).” The English courts have relied on section 8 of the 1998 Act to make awards of damages (see R v Enfield London Borough Council ex p Bernard [2003] HRLR 4).